Romanul „Kafka pe malul marii” a fost publicat in anul 2002 bucurandu-se de un mare succes in special in randul tinerilor. La noi a aparut patru ani mai tarziu, publicat de editura Polirom si tradus din limba japoneza de catre Iuiana Oprina. A fost inclus in topul celor mai bune 10 carti ale anului 2005 conform New York Times primind si premiul „World Fantas Award”.

„Daca vrei ca totul sa fie drept, nu ai decat sa te muti intr-o lume facuta cu echerul” este ideea de la care porneste romanul „Kafka pe malul marii’. Povestea este o combinatie intre realism, fatastic si suprarealim concentrandu-se in jurul tanarului de 15 ani Kafka Tamura. Fiind strucutrat pe mai multe planuri narative avem acces la mai multe unghiuri de abordare si de intelegere a naratiunii.Murakami are o abilitate speciala in a construi senzatii. Personajul Kafka, urmarit de complexul Oedipian (i s-a prezis ca isi va omori tatal si se va casatori cu mama sa) decide la a 15-a aniversare a sa sa se rupa de propriul destin, sa plece de acasa si sa caute adevarul despre trecutul sau. Calatoreste pana in Tokyo, ajunge la biblioteca doamnei Saeki unde ramane fascinat de uiversul cartilor. Citeste „101 de nopti”, se proiecteaza intr-un nou univers. Actiunea este prezentata din perspectiva lui Kafka. Avem acces la o realitate distorsionata, care se zbate intre adevar si imaginatie. El se proiecteaza intr-un univers paralel dand noi sensuri lucurilor care il inconjoara. Astfel, doamna Saeki, propretara bibliotecii devine in mintea baiatului mama sa, desi femeia nu confirma si nici nu infirma acest lucru. Kafka este adolescentul ratacit care se joaca cu miturile, simbolurile si imaginarul. In final, el are parte de o „initiere” retragandu-se la o cabana pe munte unde gaseste cheia tuturor framantarilor sale. O intalneste pe mama sa, pe sora sa si pe tatal sau, parcurgand initierea pe care si-o dorea. Ajunge inapoi acasa, mosteneste averea tatalui sau care murise in timpul calatoriei lui Kafka in Tokyo. Revenind in planul realitatii Kafka intelege faptul ca„prezentul pur este avansul nesimtit al trecutului care inghite viitorul”.

Cristina Botezatu