Nota autorului

8

Filmul: „Secretul lui Adaline”
Regia: Lee Toland Krieger
Cu: Blake Lively, Harrison Ford
Gen: Romantic, Dramă, Dragoste
Durata: 112 minute
An: 2015
Nota: 8

Blake Lively, cunoscută pentru rolul din „Gossip Girl”, joacă acum în cea mai recentă peliculă a lui Lee Toland Krieger, „The Age of Adaline”. Titlul filmului, tradus la noi ca „Secretul lui Adaline”, dezvăluie o frîntură din povestea protagonistei. Personajul principal, Adaline Bowman, o frumoasă blondină de 29 de ani, trece printr-un accident de maşină care ar fi trebuit sa o omoare. Însă în urma unui fulger care lovește undeva aproape de ea, fata nu numai că supraviețuiește, dar încetează să mai îmbătrănească. Viaţa lui Adaline devine una cutremurătoare, ascunzîndu-şi secretul de toţi, mai puțin de fiica sa muritoare, Flemming (Ellen Burstyn). Adeline Bowman este nevoită să își petreacă următorii 60 de ani fugind de propria viață, mutîndu-se şi schimbîndu-şi identitatea la fiecare zece ani. Asta pînă cînd îl întîlneşte pe Ellis (Michiel Huisman), care o va face să se întrebe dacă n-ar fi timpul să-şi folosească viaţa eternă pentru a trăi cu adevărat. Acţiunea filmului are loc în prezent dar avem şi flashback-uri emoţionante din viaţa personajului principal, Adaline. Deşi într-un film romantic ambele personaje sînt dezvoltate oarecum simetric, aici filmul este concentrat pe Adaline, iar rolul principal masculin e mai mult în umbră.

„The Age of Adaline” este o poveste cu accente dramatice şi cu un subiect bun dar care poate putea fi exploatat mai mult. Filmul are un subiect generos, o persoană este nemuritoare care reuşeşte să se adapteze schimbărilor vremii, descurcîndu-se nu numai cu dezvoltarea tehnologică dar ştiind şi să acumuleze o avere care să-i permită să se mute la fiecare zece ani.

Personajul feminin principal reuşeşte să facă un rol bun, fiind elegantă pe toată durata filmului, indiferent de epoca în care o vedem, dar mi-ar fi plăcut să o văd mai mult în rolul de femeie independentă decît în cel de persoană emoţională.

Interesantă, pe de alta parte, mi s-a parut relaţia dintre Adaline şi fiica ei, mai ales atunci cînd fiica ajunge să fie mult mai bătrînă decît mama sa, însă iarăşi totul este prezentat parcă în grabă, scenariştii nevrînd să distragă prea mult atenţia de la această parte siropoasă.

Filmul poate fi vizionat mai degrabă în cheia unuia care trezește cîteva întrebări legate de nemurire decît ca unul de dragoste, pentru că aici povestea urmeaza un scenariu tipic hollywoodian, cu tot cu happy-end, şi nu surprinde în niciun fel.