Invaluita in mantaua maladiva care a construit reputatia veche de mai bine de un deceniu a trupei, Placebo este expresia autentica a rockului alternativ a celei de-a doua jumatati a anilor ’90, alaturi de nume ca Muse, Garbage sau No Doubt, in perioada timpurie. Iar pictura suprarealista pe care o picteaza rockerii are mereu ca nucleu central personalitatea halucinanta a lui Brian Molko, carismatic, corupt, androgin, artist, profet, ipocrit, adolescent si filozof in acelasi timp.

Lupta spre lumina

Placebo inseamna muzica pe care o asculti in momentul in care refugiul de exterior nu mai inseamna decit izolarea intre patru pereti colorati in nuante psihedelice, in care toate frustrarile se traduc in pierderea notiunii timpului si a numarului de pahare cu lichid verde. Piese ca “Every you and every me”, “Special K”, “Song to say goodbye”, “Slave to the wage” traseaza o ascensiune asigurata de o continua cautare de sine a trupei, intr-un labirint al hipercomercializarii de piata si imagine.

Al saselea material discografic, “Battle for the sun” se traduce printr-o incercare de inviere din cenusa a ceea ce inseamna Placebo ca suma de principii si mesaje, dupa cum anunta si titlul, rockerii aflindu-se intr-o lupta spre lumina, spre concretizarea unor contururi clare a perspectivei prin care e privita viata.

Inimi in forma de scrumiera

Cu un nou tobosar, Steve Forrest, fost membru al trupei Evaline, britanicii s-au angajat intr-o reinterpretare a sensurilor. “For what it’s worth”, “Ashtray heart” sau “Devil in the details” sint printre putinele piese care pastreaza esente tipice ale universului narcotic cu inimi in forma de scrumiera, rani necicatrizate, fotografii neclare si chipuri deformate de pixeli. Piese ca “Battle for the sun”, “Happy you’re gone” sau “Kings of medicine” reunesc chintesenta mesajului de a se lepada de trecut si de obstacolele care se interpun intre individ si vederea realitatii cu ochii mintii.

Vazut in ansamblu, albumul reuneste stilul tipic, marcat de universul liricizat al versurilor si linia orchestrala unica si o specie de deschidere catre experiente, viziuni si perceptii noi. O doza abia perceptibila de optimism si experimentarea unor sunete noi de orga electrica. Un album care trimite la efervescenta si vitalitatea unei pastille de Calciu pe fundul unui pahar cu apa.

Alexandra Panaete

(http://www.youtube.com/watch?v=A7LQZaS2_dA)