Selma Iusuf are experienta de membru al echipei BBC si emana curajul pe care l-a invatat in stilul propriu din disciplina britanicilor. Duce pe umeri daruirea si se prezinta simpatic ca „om de radio”. Te cucereste din prima cu o privire directa si agera. Te infrunta adesea, iar vocea clara si puternica te obliga sa o asculti. In rest, e firava. Trasaturile chipului si originile turcesti pe care le poarta cu mandrie o fac un emisar al trufasei semilune. In cateva cuvinte, isi defineste marile iubiri si nu stie sa aleaga intre ele. Kiss, Magic si Rock primesc toata atentia redactorului sef care le struneste si mai apoi le elibereaza in fm.

Dintotdeauna v-ati dorit sa lucrati in radio?

Nu, nu. La mine a fost o intamplare sa lucrez in radio, pentru ca, va povesteam ca mi-am inceput munca in radio in redactia de limba turca, la Radio Romania International. Spun ca a fost o intamplare pentru ca erau putini cunoscatori de limba respectiva si s-a intamplat. Dupa aia, s-a prins microbul, pentru ca se prinde de tine. Asta a fost cu radioul la inceput.

Cit a durat perioada de acomodare? Va incurcati des la inceput, cand intrati in direct?

O da ! Vai de mine ! Cum sa nu ? Cu emotii…Eu personal am ramas intotdeauna in fata microfonului, intotdeauna ai asa un freamat, dar cu timpul, acumuland experienta, inveti sa ti le stapanesti.

Cand incepi sa practici meseria, te mai raportezi la teoria pe care o inveti in facultate?

Eu nu am facut jurnalism. Eu am terminat filologia. Am facut romana engleza, deci am iesit din scoala profesor de romana. Dar nu. In momentul in care esti pusa sa faci treaba respectiva cam uiti ce inveti din carti.

Si mai tii cont de cele cinci intrebari?

Ba da! Te raportezi. Ti le pui tot timpul. O stire inseamna raspunsul la cele cinci intrebari. Daca nu raspunzi la intrebarile alea, nu ai o stire.

Presata de timp, nu aveti timp sa faceti o documentare buna. Dati stirea asa ?

Depinde. Depinde foarte mult. La BBC nu aveam voie sa facem asa. Aveam si timp si era si alt ritm. In radiourile comerciale te documentezi mai repede, sa spun asa.

„Eu eram omul pe care il auzea prezentatorul in casca”

Aveti multa experieta ca stirist. Cum va pliati acum pe radiourile comerciale care abunda in muzica?

Nu am fost tot timpul stirista. Am facut tot felul de chestii in radio. Am si prezentat, am facut si stiri sic el mai mult mi-a placut sa fiu in spate. Sa fiu la bucatarie. De pilda, la BBC, alaturi de Catalin Striblea eram unul din oamenii care pregateau emisiunea care urma sa intre. Eu eram omul pe care il auzea prezentatorul in casca. Omul din spate care pregatea ce trebuie sa iasa pe post.

Am inteles ca pentru dumneavoastra ascultatorul este cel mai important. El primeste doar informatie sau incercati sa ii transmiteti mai mult?

Depinde de genul de program radio pe care il faci. Daca fac un bultein de stiri, nu am ce sentimente sa ii transmit eu, prezentatorul. Daca fac un program de vorba cu ascultatorul, e clar ca atunci interactionez si atunci trasmit emotia si opinia mea.

Se spune ca asistam la un delir mediatic. Cum vedeti radioul peste cinci ani, de exemplu?

Eu sunt un om optimist. Il vad bine, daca pot sa spun asa. Il vad rezistand, pentru ca radioul nu are cum sa moara. Il vad facut de oameni profesionisti.

„Nu se mai fac reportaje radio, pentru ca un reportaj presupune enorm de multa munca, foarte mult timp, bani.”

De ce nu se mai fac reportaje si documentare radio ?

Nu se mai fac reportaje radio, pentru ca un reportaj presupune enorm de multa munca, foarte mult timp, bani. Ganditi-va ca pentru un reportaj ai nevoie de minimum trei zile. Sa presupunem ca vrei sa faci un reportaj si trebuie sa te duci la Brasov. Numai pe drum, gandeste-te cat faci. Vorbesti cu cinci, sase oameni pentru reportajul ala, iti trebuie tot felul de sunete sa ti-l ilustrezi. Te intorci in redactie cu materialul ala brut care poate insemna trei, patru ore de inregistrari si tu trebuie sa faci un reportaj de sase minute. Gandeste-te ce costuri umane si materiale implica. Nu mai are nimeni timp, din pacate.

Din cauza asta radioul se profileaza pe muzica?

Nu. O sa vedeti reportaje foarte bune si foarte lungi la radiourile publice. Ei au timp si oameni sa faca chestia asta. Si o fac foarte bine.

Cum considerati legea trecuta in Senat, conform careia la radio trebuie sa fie 40% muzica romaneasca?

E o prostie. Radiourile au protestat. Nu se poate, pentru ca asta ar insemna sa omori niste formate radio care exista pe piata. De pilda, Kiss se incadreaza foarte bine. Kiss da muzica romaneasca. Dar Magic ? Ce sa fac ? Sa ma intorc sa dau Angela Similea ? Cred ca oamenii se vor gandi si vor vedea ca nu cea mai inteleapta decizie.

„Fa-ti meseria cum trebuie si atunci e ok!”

Ce este mai important acum? Informatia sau senzationalul?

Mi-e greu sa spun. Intotdeauna va exista un public care va dori sa fie informat. Publicul acela nu va disparea. Intotdeauna vei avea oameni care te vor asculta si vor avea nevoie de tine.

Media a ajuns ce-a de-a saptea putere in stat. Incercati sa schimbati prejudecatile oamenilor care nu mai au incredere in jurnalisti?

Sincer, nu. Singurul mod in care un jurnalist poate sa schimbe aceasta prejudecata este sa isi faca meseria cu onestitate. In rest, nu trebuie sa imi concept un discurs croit anume pentru a schimba perceptia. Fa-ti meseria cum trebuie si atunci e ok !

„Realitatea vine ca un dus rece peste noi”

„Foarte multi studenti de la jurnalism sunt dezamagiti de mass media”

Va asteptati la cine stie ce stralucire, glamour, realitatea insa vine ca un dus rece peste noi toti, nu numai pentru voi care sunteti abia la inceput de drum.

Prezentarile de astazi ne-au descris o alta fata a acestei industrii care nu este deloc prietenoasa. Ce sfat le-ati adresa tinerilor care si-au pierdut increderea in aceasta meserie si ezita sa porneasca pe teren?

Trebuie sa fie intotdeauna cu capul sus, sa fie civilizati, sa spuna clar ce doresc sa faca. Sa nu le fie jena de meseria lor, care este una absolut onorabila. Nu trebuie sa fii umil in fata nimanui, tu trebuie sa-ti faci meseria cat de bine poti. Lumea are nevoie de jurnalisti, noi suntem principalul canal de comunicare. Uitati-va la politicieni care sunt practic dependenti de media, doar ca trebuie sa filtrezi intotdeauna orice informatie care vine de la un politician.

Va este teama sa tratati subiectele delicate?

Nu, nu-mi este teama, dar trebuie intotdeauna sa ai mare grija cu aceste subiecte, caci poti rani oameni, poti sa faci rau, daca nu le abordezi cum trebuie si daca nu le faci asa cum trebuie. De aceea trebuiesc abordate cu foarte mare atentie si responsabilitate. Chiar esti responsabil pentru ceea ce scoti pe gura.

„Radionul nu o sa moara niciodata”

Ce parere aveti despre concurenta neloiala a internetului?

Repet, radioul nu o sa moara niciodata. Vin o gramada de medii noi, tot ce vrei si ce nu vrei, iar viitorul va fi al celui care se va adapta repede si bine la toate noutatile si radioul trebuie sa faca asta si o va face. Se va adapta.

Cat de important este pentru dumneavoastra feedbackul familiei? Ce v-a zis mama cand ati fost prima data in direct?

O, mama a zis, si o sa zica intotdeauna, ca eu sunt cea mai stralucitoare, ca mine nimeni. Dar ai nevoie permanent de un feedback, in primul rand din partea ascultatorilor, al publicului. Este esential sa stii cum te percep ascultatorii, caci daca ai un feedback bun asta iti da mult curaj, iar daca ai parte de unul negativ este ca un sut primit care te obliga sa vezi unde ai gresit. Deci este esential in meseria noastra.

Care este lucrul cel mai bun pe care vi l-a oferit experienta?

Lucrul cel mai bun? Am invatat o gramada de lucruri bune. Printre altele, radioul m-a invatat sa fiu un om curajos. Nu spun ca eram o lasa, dar mi-a dat acel impuls sa ma exprim clar, sa spun ce doresc si sa si obtin acel lucru. Experienta de pe teren este esentiala. Cand trebuie sa te intorci in redactie cu interviul unei persoane, trebuie sa faci pe dracu-n patru si sa-l obtii. In realitate, normal, nu as indrazni sa ma bag in viata nimanui,in sufletul omului, dar atunci cand trebuie fac tot posibilul sa obtin acel interviu, o fac ! La asta ma refer cand spun curaj.

„Viata e grea, e dura, dar are farmecul ei”

Se spune va viata unui ziarist este foarte stresanta, mai aveti timp pentru viata personala?

Este o meserie foarte solicitanta, intr-adevar. Acum am o viata personala, pentru ca am trecut la alt nivel. La inceput am luat-o de jos: reporter de teren, redactor, cooordonator, si fiecare etapa are nivelul ei de stres. Dar indiferent de nivelul la care esti trebuie sa ai si parte de relaxare, intimitate, prieteni, familie.

Ati intampinat prejudecati din partea colegilor dvs. barbati?

Nu, nu. Come on! Suntem in secolul XXI, am depasit etapele acestea. Iar cand o sa mergeti pe teren mai mult veti observa ce prietenii frumoase si trainice se leaga intre juranalisti. Viata asta e grea, e dura, dar are farmecul ei!

La prima vedere sunteti o aparitie delicata.

Aparentele inseala, sa stii. Sunt ziariste uite-atata de mititele si sterg pe jos cu oricine!

Nu a existat niciodata tentatia sa va doriti sa fiti cunoscuta? Sa va trambitati numele si sa treceti in randul persoanelor publice ?

In cazul meu personal, nu. Probabil ca asa sunt construita eu. Sunt o persoana mult mai privata, sa spun asa.

„…in „Dilema” ma joc intr-un fel responabil si placut”

Experienta BBC a fost hotaratoare pentru cariera dvs. Cum tratati radiourile la care lucrati astazi in comparatie cu BBC?

Anii in care am lucrat pentru BBC m-au format ca profesionist si mi-au insuflat un set de reguli esentiale. Radiourile de acum sunt altceva, nu le putem compara. BBC este un post britanic public. Nu seamana cu posturile de acum. Au alt specific, dar primesc aceeasi seriozitate din partea mea.

Colaborarea cu „Dilema Veche” v-a imbogatit profesional?

Bineinteles, chiar daca acolo sunt un simplu colaborator si am o rubrica mica. Nu fac parte din redactia dilematicilor, dar sunt bucuroasa ca mi-au acordat sansa sa ma joc. Daca la stiri esti tot timpul constrans de reguli exacte si sticte, in „Dilema” ma joc intr-un fel responabil si placut.

Cum ar trebui sa se poarte acei tineri jurnalisti prea timizi?

Nu va temeti sa intrebati! Daca nu ai inteles ceva sau nu ti s-a raspuns clar la intrebare, repet, insista pana obtii ceea ce ti-ai propus! Daca tu nu intelegi clar mesajul pe care trebuie sa-l dai mai departe, gandeste-te la bietul ascultator, el ce sa inteleaga?

Ana-Maria Durila

Claudia Paduraru