Agricultura românească are perspective promițătoare, ajutată de un sol fertil, de care azi puține țări dispun. Despre cum trebuie stimulat acest domeniu, pentru a putea fi exploatat la un nivel ridicat, citiți într-un interviu cu prof. univ. dr. Teodor Robu, specialist în Fitotehnie și în Cultura plantelor medicinale și aromatice la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad” din Iași

În martie 2005 ați ocupat funcția de profesor universitar al Facultății de Agricultură de la USAMV Iași, predînd studenților cursurile de Fitotehnie, Plante medicinale și aromatice și Managementul proiectelor. Cînd v-ați descoperit pasiunea pentru științele agricole?

Mi-am descoperit această pasiune încă din copilărie. Dat fiind faptul că am crescut la țară și toată ziua eram cu părinții prin curte, pe cîmp, lucrînd terenurile agricole, am simțit că aș putea face bine munca aceasta și în viitor; mai ales că atunci cînd înveți ceva de foarte fraged se imprimă și nu uiți niciodată.

Ați avut dintotdeauna o afinitate pentru studierea Fitotehniei?

Am avut întotdeauna o afinitate pentru științele biologice și în special pentru științele agronomice. De altfel, am început activitatea didactică la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Iași în 1990, după o experiență de zece ani în fermă, perioadă în care am lucrat în mod practic terenul. Am avut peste o mie de hectare de culturi, pe care, zece ani de zile, le-am manageriat sub toate aspectele. Am avut o fermă foarte diversificată: agricultură, cultură de cîmp, zootehnie, pomicultură, viticultură și legumicultură. Din fiecare cîte ceva, așa a fost în vremea respectivă.
La Universitate, mi-a prins foarte bine această practică, deoarece eu am predat în primii 16 ani din activitatea didactică Fiziologie vegetală, care este o „mecanică fină” a Fitotehniei.
Fitotehnia este o știință aplicată, spre deosebire de Fiziologie, care este partea fundamentală a fenomenelor ce au loc în plantă. Urmînd cursurile de Fiziologie, am reușit să înțeleg foarte bine această disciplină, Fitotehnia, avînd în vedere că se îngemănează.
Disciplina Plante medicinale și aromatice a fost înființată de mine la Universitatea Agronomică din Iași, odată cu apariția specializării Montanologie sau Agromontanologie, cum era cunoscută atunci. Pasiunea pentru plantele medicinale o am de la 14 ani, cînd „mi-a picat” în mînă o carte de plante medicinale, pe care țin minte că am răsfoit-o cu atenție. Am studiat-o cu de-amănuntul, am și acum adnotările pe care le făcusem la vremea respectivă, privind bolile. M-am ocupat de acest domeniu și în timpul activității din fermă. Am cultivat pe loturi experimentale aproximativ 88 de specii.
Venind la această universitate, împreună cu domnul profesor Milică (n.r. – prof. univ. dr. Constantin Milică, specialist în Fitoterapie), mi-am întărit această activitate. Am avut proiecte multe. Teza de doctorat a fost din domeniul plantelor medicinale.
Apoi a urmat Fitotehnia, disciplina pe care o predau și acum nu doar studenților de la Montanologie, ci și celor de la Agricultură, de la Tehnologia Prelucrării Produselor Agricole, precum și masteranzilor. Deci, s-a diversificat între timp.

Care este scopul acestei științe?

Scopul acestei științe este de a-i învăța pe viitorii specialiști, actuali studenți, cele mai moderne tehnologii de cultivare a plantelor de cîmp.

Studenții de la USAMV fac practică în exploatația agricolă din Insula Mare a Brăilei

Cum a ajutat Fitotehnia dezvoltarea agriculturii în ultimii 20 de ani, în raport cu alte domenii de specialitate?

Toate domeniile de specialitate ajută în felul lor. Fiecare dintre discipline se grefează pe anumite aspecte, însă Fitotehnia adună elemente de agrotehnică, elemente de protecția plantelor, elemente de microbiologie, de irigații, de agrochimie, de botanică, de mecanizare. Așadar, Fitotehnia reprezintă un corolar al celorlalte discipline care se învață în Universitate.
Studenții învață tehnologiile agricole moderne la o exploatație din Brăila, unul dintre cele mai mari centre de practică agricolă din Uniunea Europeană

Cît de interesați sînt studenții de la Facultatea de Agricultură de tehnica culturii plantelor agricole?

Studenții sînt conștienți de faptul că această disciplină este cea care îi învață să cultive plantele. Vin foarte mulți la curs. De cîțiva ani, am adoptat la Agronomie și metoda aceasta, de a-i trimite în practică în ferme. Avînd privilegiul ca pe foarte mulți dintre fermierii din țară să-i cunosc destul de bine, de circa cinci ani am organizat împreună cu ei stagii de practică. În fiecare an, studenții beneficiază timp de două-trei săptămîni de aceste stagii de practică, atît toamna, cît și primăvara. Alături de fermieri, ei participă direct la toate procesele, asistă la toate lucrările în mod practic. Sunt împărțiți cîte doi-trei pe fermă, iar programul este de dimineață pînă seara.
Unul dintre punctele cele mai mari de practică agricolă din țară este Insula Mare a Brăilei, unde trimitem 30 de studenți primăvara și 30 toamna. Acolo se află peste douăzeci de ferme, printre care și cea mai mare și mai modernă fermă din Uniunea Europeană, studenții avînd șansa să învețe tehnologiile agricole actuale.

„Nu sînt foarte mulți cultivatori de plante medicinale, cel puțin în Moldova”

În 1991, în Elveția, la Dornach, v-ați specializat în ceea ce privește Cultivarea și utilizarea plantelor medicinale și aromatice în sistem biodinamic. Cum influențează acest lucru dezvoltarea agriculturii?

Am putea spune că produsele rezultate din agricultura biodinamică, ca toate produsele rezultate din agricultura biologică, organică sau ecologică, nu influențează din punctul de vedere al cantității, ci mai ales al calității. Există o nișă de piață ce preferă produse „cît mai sănătoase”, folosind expresia care se uzitează, produse libere de noxe, produse pe care doar unii și le permit, fiind puțin mai scumpe, deoarece costurile producției lor sunt mari. Și, bineînțeles, toată lumea e mulțumită. Există piață, există și desfacere.

Pe plan local, cît de promovate sînt plantele medicinale și aromatice, avînd în vedere importanța lor?

Din păcate, nu sînt suficient de promovate, nu sînt suficient de cunoscute sub aspectul importanței lor sau al efectului lor asupra sănătății. Cu toate acestea, există piață, există foarte multe magazine naturiste, precum și firme în România, și nu numai, care realizează produse naturiste, deci care au la bază plantele medicinale și aromatice.
Nu sînt, însă, foarte mulți cultivatori de plante medicinale, cel puțin în Moldova, dar și în restul țării. Multe dintre produse vin din străinătate și se procesează sau se ambalează la noi. Mai este de lucru în acest sens, dar probabil tot piața va fi cea care va dicta realizarea de culturi de plante medicinale. Spre deosebire de alte culturi, precum grîul, porumbul sau floarea-soarelui, cultura de plante medicinale nu este la îndemîna oricui, necesită o specializare suplimentară. Și atunci, nefiind la îndemîna oricui și neexistînd o piață sigură de desfacere, nu este așa simplu de cultivat.

În 2010, respectiv 2013, ați predat cursuri de Plante medicinale și aromatice la universități din Turcia și Elveția. Cum privesc studenții străini această parte a agriculturii?

Studenții străini sînt interesați de segmentul acesta. Turcii mi s-au părut mai interesați decît elvețienii. Nu întîmplător, ci și pentru faptul că în Turcia ceaiul este foarte la modă, ei consumă ceai zilnic, în orice bufet de la țară se bea ceai la pahar, în loc de țuică, cum beau ai noștri. Este adevărat că ei beau ceai de ceai și chiar m-au întrebat de ce le spunem noi ceaiuri acelor produse din diferite plante, pe care le consumăm.
Atît turcii, cît și elvețienii au o tradiție în consumarea ceaiului. Sînt foarte interesați și foarte inimoși studenții care se ocupă de segmentul acesta. Am văzut chiar și două cîmpuri de plante medicinale, unul didactic și unul experimental, foarte interesante, astfel încît pot spune că pe plan european și chiar mondial acest domeniu este destul de accesat.

USAMV deține o impresionantă colecție de plante medicinale din diferite zone ale lumii

Printre principalele dumneavoastră proiecte de cercetare se numără „Crearea unui centru genetic de plante medicinale, aromatice și tinctoriale provenite din resurse mondiale”, proiect desfășurat între 1998 și 2001. Ce influență a avut acesta pe plan național, dar și local?

Prin acel proiect, contractat cu Banca Mondială, ne-am propus să realizăm o colecție de plante medicinale și aromatice din flora spontană atît a României, cît și a altor țări, plante care se pot cultiva într-un cîmp experimental. Prin schimb de semințe, prin corespondență sau prin colaborare cu grădini botanice de pe toate meridianele Globului, am reușit să aducem plantele în zona Iași. Aici le-am cultivat și am urmărit cu atenție cum se comportă în cultură în condițiile noastre. Unele dintre ele s-au dezvoltat, altele n-au rezistat sau au trebuit să fie susținute pentru a se putea păstra în cîmp.
În felul acesta, am putut trage o concluzie: care dintre plantele medicinale din flora spontană a României sau din flora mondială se pretează pentru condițiile zonei Iași. Și am aflat că există suficiente plante care se pot cultiva aici. Astfel că în colecția pe care o deținem acum sînt și plante unicat în Europa, aduse din Asia sau din Orientul Mijlociu.

În ceea ce privește Fitotehnia, există diferențe majore între sistemul de învățămînt superior din afară și cel de la noi?

Ar exista o diferență – aceea că studenții din afară sînt mult mai motivați. Nu fac Facultatea de Agricultură, ca de altfel nicio facultate, dacă nu o fac cu un scop. La noi, multe dintre facultăți, și nu este valabil doar în domeniul agricol, sînt făcute ca studenții să aibă la mînă dovada că au absolvit studii superioare. Foarte mulți dintre ei, însă, nu profesează. La noi, din fericire, încă se cer posturi de inginer în domeniul agriculturii. Însă, în afară, majoritatea absolvenților sînt angajați și au un foarte mare interes pentru agricultură.

Beneficiază studenții străini de mai multă susținere din partea conducerii universităților privind pregătirea lor profesională în comparație cu studenții români?

Studenții din străinătate au condiții didactice și de cercetare foarte bune. Nu știu, însă, dacă ei plătesc școala sau sînt susținuți de către Guvern. Există facultăți private și facultăți susținute de Guvern. Însă, de cele mai multe ori, se plătesc studiile, motiv pentru care nu mergi să studiezi la o universitate de peste hotare decît dacă într-adevăr te interesează. Și dacă tot dai un ban, trebuie să și muncești, să înveți, să fii serios în ceea ce faci.

În prezent, unde se situează agricultura din România comparativ cu celelalte țări europene?

Comparativ cu celelalte țări europene, agricultura din România încă se situează în treimea inferioară. Dar este în ascendență majoră, deci ușor-ușor sperăm să ajungem spre mijloc, pentru că avem condiții naturale.
Avem nevoie de seriozitate, avem nevoie de o administrare a terenului la nivel național, precum și de ajutoare din partea Guvernului pentru fermieri. În acest fel, modernizînd agricultura noastră, pentru că la noi există un sol foarte fertil, care nu necesită multă investiție în fertilizare, putem avea o agricultură performantă competitivă la nivel european și nu numai.

Scurtă biografie

Profesorul Teodor Robu s-a născut la 26 februarie 1955. A urmat studii liceale și universitare în Iași.
Fost decan al Facultății de Agricultură, ocupă în prezent funcția de prorector Dezvoltare instituțională, patrimoniu și relațiile cu mediul de afaceri la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași.
Este profesor universitar la Facultatea de Agricultură, Catedra de Științe Biologice, Disciplina Fitotehnie, Plante medicinale și aromatice și Managementul proiectelor.
A făcut studii de perfecționare în domeniul agricol în Danemarca, Franța, Germania, Bulgaria. De asemenea, a predat cursuri de Management în Agronomie, Plante medicinale și aromatice la universități din Elveția (Zurich), Turcia și Grecia.
Are peste 145 de lucrări științifice publicate în România și în străinătate, 15 cărți publicate în edituri de prestigiu, precum și două premii cîștigate pentru publicarea de carte științifică și academică.