Intr-o camera aflata la etajul al patrulea dintr-un oarecare camin studentesc s-a ratacit o dorinta. Ori ca a fost aspirata prin geamul crapat al ferestrei, ori ca s-a strecurat pe sub usa galbuie, cert este ca locuitorii au de gand sa profite de dansa. Si cum in vreme de studentie magia sarbatorilor se afiseaza destul de obosita, cei trei supravietuitori ai borcanelor de zacusca au destule de implinit, asa ca au si inceput cucerirea singurei dorinte disponibile.

Viorel este student in anul al IV-lea la Drept. Pentru ca este cel mai mare a votat in unanimitate ca el trebuie sa profite anul acesta de dorinta ratacita. Cel mai mult, el si-ar dori ca aia din comisie sa nu-i descopere ocaua cu care a furat zeci de pagini din lucrari originale pentru a-si impopotona teza cu cele mai dimplomatice exprimari. Si nu a comis marsavia doar pentru ca sa fie el cel mai bun si sa impuste premiul I cu coronita de la prima incercare, ci pentru ca in viitorul apropiat si-ar dori sa-si imbarlige urechile prin marile tribunale sau chiar pe culoarele politicii, si doar asa poate fi luat la ochi.

Dorinta lui Gigel, studentul de la Teologie, este una aparte, chiar utopica dupa cum Viorel marturiseste. Desi inca de cand era mic se visa un preot iubit de babute, acesta tanjeste acum, ca si Viorel, dupa un loc confortabil si linistit intr-o sala imensa cu birouri si pereti de stejar. A auzit el ca acolo nu sunt nici babe si nici cruci, ci doar o pleiada de fiinte imbracate in stofa si cravate care pot sforai in sincron. Utopia pe care o vede Viorel, tocmai aici isi pune crucea de marcaj, caci locul unde adevarul este calea si viata parca se da cap in cap cu atmosfera „pinocchizata” din salile acelea. In ciuda gandurilor nefondate ale lui Viorel, Gigel nu are de gand sa se lase batut, chiar daca va fi nevoit sa apeleze la calea acatistelor care-i vor strapunge buzunarele.

Despre dorinta lui Dorel, studentul de la Facultatea de Constructii, atat Gigel cat si Viorel au varuit-o cu scepticism. In capul listei, mare si cu o temelie puternica sta cladita dorinta lui de a-si aduce tara pe cele mai puternice fagasuri. Isi doreste ca lumea a treia a muncitorilor sa fie, daca nu pe cel mai bun drum, macar pe calea de mijloc si nu in afara cararii asa cum inca obisnuieste sa mearga. Iar pentru a-si indeplini visul, Dorel a promis ca se va tine puternic de carte, caci numai astfel va invinge.

Pe care dintre cei trei studenti ii va ferici dorinta pierduta, doar Mosul stie. Insa fiecare dintre ei crede ca pana ca celalalt sa ajunga sa se bucure de implinire va trebui sa merga in genunchi si cu bete in roate. Sau poate doar Dorel crede asta?