Cu Dumnezeu, in ilegalitate

„Fericirile Mantuitorului sunt exact ce nu vrem noi. Ce noua nu ne place, aceea e fericire”, asa isi incepe povestea parintele Danila de la Manastirea Bucium. La 86 de ani, parintele Hrisostom Danila isi aminteste despre ce a insemnat sa fii calugar in timpul regimului comunist. Este una dintre miile de victime ale Decretului 410 din 1959, prin care calugarii cu virsta pina in 55 de ani erau scosi din manastiri. Au urmat persecutii, arestari, inchisori si lagare de concentrare pentru „armata neagra a calugarilor si a maicutelor”. La fel si pentru parintele Danila. Unii s-au impotrivit fatis si au slujit o „Biserica a catacombelor” in puscarie, altii au ales viata civila pentru a scapa de moarte. Si parintele Danila L-a iubit si slujit pe Dumnezeu in ilegalitate. Un reportaj despre patimile unui Slujitor in perioada comunismului, realizat de reporteriiCuzanet.

Saltati in miezul noptii

In 1957 la Manastirea Slatina „era liniste”. Calugarul Hristostom Danila, tocmai intrat in viata monahala dupa ce isi lasase profesia de invatator, slujea alaturi de parintele. Arsenie Papacioc, parintele Petroniu, parintele Adrian si altii. ”In ’58, eram deja vizati. Am fost asaltati de Securitate. Au venit 89 de ofiteri, in masini, pe la miezul noptii, fiindca cineva a spus ca „la noi era nenorocire”¦”.”Eram trei pe lista: parintele Arsenie slujea in biserica, iar eu eram in chilie deoarece trebuia sa citesc Psaltirea, dupa oranduire. Dupa ce am fost amenintat cu pistolul in piept si perchizitionat, securistii mi-au spus ca e „totul in regula”.Cealalta varianta a ofiterilor era sa aseze un pistol sub perna „celui cautat” pentru a-l acuza de posesie de arma.Ceilalti doi frati de chinovie (n.r.: obstea manastirii) nu au fost la fel de norocosi pentru ca avusesera legaturi cu legionarii. Iar sa fii legionar era cea mai mare crima in viziunea bolsevicilor. Parintele Arsenie si fratele Constantin au fost „varati in duba”, isi aminteste parintele Danila.

„Intram in valurile lumii (…) M-am barbierit, m-am tuns si m-am imbract civil”

La scurt timp, parintele Porcescu de la Mitropolie a adus dispozitia oficiala a Decretului 410, prin care calugarii erau alungati din manastiri daca aveau mai putin de 55 de ani. La 36 de ani, in Postul Sfintelor Pasti, calugarul Danila a parasit manastirea Slatina, nu inainte de a intreba: „De ce plecam?”. Tot ce se petrecea in acea perioada, si motivul alungarii din manastire a fost unul impus de regim.„Se stabilise ca trebuia sa plecam la Falticeni si sa ne prezentam la Cercul Militar pentru viza pe livretul militar. „Si nu va mai intoarceti”, ne-au spus. Intre timp, Parinte Adrian a fost numit staret pentru ca executa tot ce trebuie. El intr-un fel ne iubea, dar era pe linie. Noi, pe alta parte, daca am stat izolati in manastire, aveam impresia ca, daca te vede cineva pe strada, imediat te prinde. Intram in valurile lumii. Cautam o dovada sa scapam de ei. Insotit de parintele Antonie, am hotarat sa mergem la Socola si sa ne ascundem. Dupa ce ne-am intors de la Sfatul Popular, m-am intalnit cu parintii mei din Ardeal, Ocna-Mures”, povesteste cu naduf parintele Danila.Vineri, cand si-a condus parintii la gara, a fost singura zi in care Securitatea nu l-a mai urmarit pentru ca presupunea ca daca se intoarce cu parintii in Ardeal, va accepta decretul si va intra in viata lumeasca.”Eram cu barba, si parintele Antonie mi-a spus ca imi rotunjeste putin barba cu foarfecele. M-am dus la gara mica si i-am urcat pe parinti in tren. M-am intors si m-am barbierit, m-am tuns , m-am imbracat civil. La trenul de seara am plecat la Iasi. Acolo trebuia sa pui viza si sa spui ca ai o problema speciala. Eu eram dezorientat complet”.

Calugar in straie de profesor, intr-un fund de sat

Intors in Iasi, unde predase inainte de a intra la manastirea Slatina, calugarul Danila s-a plimbat pe la mai multe scoli.Daca isi pastra un serviciu stabil, atragea atentia securistilor. Singura solutie era sa ramana in invatamant. Asta cel putin pana nu afla Securitatea de „problema speciala” si era nevoit sa se mute in alta localitate.”La vechea mea gazda din Copou nu ma puteam intoarce. Era sotie de legionar, om drastic, dar iubitor cu familia. Si pe mine ma iubea”, isi aminteste parintele. La putin timp a aparut insa Securitatea si l-au luat pe batranul Isihie, un parinte basarabean.

Nici la Negresti nu a putut preda dupa ce a fost repartizat pentru ca „s-a aflat”.”Si cei de la Invatamant m-au dat intr-un fund de sat, la Pahnesti, aproape de malul Prutului, unde singura cale de circulatie era caruta”. Intre timp, calugarul in straie de professor a fost nevoit sa mearga la Husi pentru „perfectionarea” obligatorie de doi ani in invatamantul ideologic. Securistii inca se interesau de el.

„In lagar, le-a venit in minte sa fiarba talpile de la papuci sa nu moara de foame”

Uneori mergea si se ruga in biserica, in sat sau la Husi. Pe ascuns. Intre timp securistii erau furiosi ca nu pot sa-l prinda. Acestia cautau informatii despre el la colegii de catedra, iar el pentru a-si ascunde identitatea punea pavaje in curtea scolii. „Deosebirea intre sat si oras este una singura: in oras calci pe pietre si aicea, in Pahnesti, in noroi. Aveam noroc ca eram iubit si ma protejau colegii de breasla. La un moment dat, au luat un securist si l-au pus profesor de geografie. Nimic nu facea. L-au tinut un an de zile, timp in care copiii fugeau de el.Un an de zile nu m-a lasat sa merg la biserica, impunandu-mi sa fac meditatii cu elevii duminica dimineata”.Norocul calugarului Danila a fost ca intotdeauna a dat de oameni binevoitori, care „l-au iubit”, spune el. ”In invatamant, la Husi, cunosteam un fost coleg, Mocanu. Nimic nu se hotara la partid fara el. Se interesau de mine, dar eu il aveam pe Mocanu, care ma proteja”. Dupa ce a intrat sub protectia lui Mocanu, putea sa mearga din nou la biserica.Tot pe ascuns. ”Din curte mergeam in vie, si apoi printr-o livada, spre un parau, treceam de drumul principal, si intram pe sub deal, pana in satul vecin, Dranceni”. La Dranceni a fost o perioada foarte buna.Aici a intalnit pe parintele Manoliu, fost deportat in Siberia, care l-a incurajat sa pastreze legatura cu Biserica si cu Dumnezeu. Calugarul era impresionat de intelepciunea parintelui Manoliu si de binecuvantarea primita.”In lagar, le-a venit in minte sa fiarba talpile de la papuci sa nu moara de foame”, povesteste parintele Danila.

La Sihastria, „mai rau ca la inchisoare”

„Am incercat sa intru la Bucium, dar erau respingatori. Le era frica”. Aici decretul nu s-a aplicat in ’59. Parintele Pangratie, un preot gangav si slab, statea rezemat in unealta sa si spunea: ”Trei ani. Apoi, doi ani, doi ani, pe urma un an, un an”¦”. In ziua in care trebuia sa fie alungat de la manastire, parintele Pangratie a zis: ”Astazi””¦si a inchis ochii. Patriarhul din vremea aceea, Preafericitul Justinian, se zbatea in fata Partidului sa nu desfiinteze manastirea.La Sihastria, a fost urmarit din nou.”Securitatea ii stramtora: Ce cauta asta aici?Ce cauta asta aici?”, spune parintele Danila. Ca sa nu bata la ochi, parintii de acolo i-au dat o chilie unde si vara trebuia sa faci focul, pentru ca era umezeala dedesubt.”Mai rau ca la inchisoare, ofteaza parintele.

„Reusisem sa obtin o adeverinta de incurabil care ma tinea in viata”

Din ’59 pana in ’67, la manastirea Bucium era „interzis”. Nu se primea nici un calugar. „In ’79, eu obisnuiam sa vin la manastire in concediu si stateam cate o saptamana.Ca sa nu bata la ochi. Si parintii de acolo ma protejau si nu ma treceau pe lista de la intrare, asa cum era obiceiul”, spune parintele Danila.In cele din urma, parintele staret Hrisostom a obtinut aprobare de la Patriarhul Justinian. ”Dupa 100 de zile m-au facut calugar. Din ’84 pana la revolutie eram liber. Reusisem sa obtin o adeverinta de incurabil care ma tinea in viata.Parintele staret Elefterie ma proteja spunand capitanului care ne supraveghea ca sufar de o boala incurabila”, isi aminiteste parintele Danila.

„De comunisti m-am aparat cu matura”

Dupa revolutie, Securitatea si-a impus propriul om, ca staret la Bucium.Desi era primul pe lista celor 20 vizati de Securitate, calugarul Danila, hirotonisit preot intre timp, a continuat sa-si apere straiele monahale, „cu matura”. ”Deci, de comunisti m-am aparat cu matura si a fost bine. De democratie m-am aparat cu lopata. Cand veneau si intrebau de mine, spuneam ca am grija de curatenie sau ca dau zapada la o parte”.Asa a reusit parintele Hrisostom sa ramana la Bucium pana astazi, starnind admiratia si respectful atat al enoriasilor, cat si al celorlati 11 frati.Cei care il cunosc pe parintele Hrisostom, spun ca nu aude prea bine. Parintele stie insa ca nu vrea sa auda si nici sa vada slujitori ai Domnului „prea stilati” pentru misiunea pe care o au. Ei isi pot duce la bun sfarsit o misiune care, in comunism, putea sa le aduca moartea.

Cristina Lotru

***

Dupa 25 de ani de civilie, inapoi la Bucium

Parintele Roman Titiri, un alt calugar fortat sa intre in viata civila, povestete dupa 50 de ani de la alungarea din Manastirea Bucium ca „a inteles si a primit dispozitia din ’59”. Este printre putinii vietuitori ai manastirilor care nu a fost persecutat de Securitate pentru ca a acceptat imediat conditiile lor:”trebuia sa mergem in campul muncii, sa producem si noi in societate ceva”.In cadrul uzinei din Brasov si-a petrecut 25 de ani, imbracat in haine civile, cu gandul la manastirea la care mergea doar in concedii.La varsta pensionarii, dupa ce „furtuna s-a linistit in ’89, am fost chemat la Bucium de parintele staret Elefterie”. In acesti 25 de ani, parintele Roman marturiseste ca si-a pastrat fagaduinta data lui Dumnezeu si nu s-a incurcat sa o incalce”, trimis fiind printre cele lumesti.”Oriunde s-ar duce omul, daca stie sa-si faca datoria, este bine primit. Important este sa-si faca datoria”.

Decret impotriva Domunului

In urma Decretului 410/1959, 75% dintre calugarii si maicile din manastiri au fost persecutati de Securitate.Dupa estimarile autoritatilor comuniste, din 6000 trebuia sa ramana doar 1400 de supravietuitori in viata chinovistica. Motivul invocat era de ordin politic, reprezentantii legionarilor care se retrasesera la manastiri trebuiau sa fie inlaturati. In realitate, se dorea ca Biserica sa devina „colaboratoarea sistemului”, care era prin excelenta ateu. Printre prevederile celebrului Decret din 1959, doua erau foarte importante: in monahism pot intra doar acele persoane care au studii teologice si, prin exceptie, mai pot intra barbatii care au peste 55 de ani si femeile peste 50.