În nordul Bucovinei, într-un sat mic, trăiește o frumoasă comunitate de ucraineni. Acolo oamenii își vorbesc zi de zi limba maternă, iar tradițiile se păstrează cu sfințenie. Au fost binecuvântați și au învățat de la moși, strămoși, din generații-n generații că trebuie să ducă mai departe datina străbună. La numai 10 kilometri de Vama Siret trăiesc așa numiții „kozaci”. Satul Bălcăuți din județul Suceava se poate mîndri cu un tînăr ansamblu pasionat de dansuri ucrainene și rîvnit după obiceiuri și tradiții, numit „Kozaciok”. Petru Şoiman este cel responsabil pentru acest început de poveste, fiind instructorul micuţilor ucraineni.

Avea doar 20 de ani cînd din dorinţa de a păstra şi mai ales de a promova obiceiurile şi tradiţiile satului, a înfiinţat un ansamblu de dansuri ucraineşti. „Atunci cînd ai ocazia este bine şi frumos să vorbeşti în limba maternă şi să păstrezi specificul popular aşa cum ni l-au însuflat părinţii şi bunicii noştrii”, spune bărbatul. S-a motivat vazînd mulţimea de copilaşi, iar entuziasmul lor a fost puterea lui. „M-a motivat dorinţa şi zîmbetul copiilor, iar faptul că din primele săptămîni am avut un feedback pozitiv în ceea ce priveşte implicarea lor şi felul de a transmite spiritual portul şi obiceiurile comunităţilor de ucraineni m-a făcut să cred că pot şi putem să ne reprezentăm aşa cum este bine şi frumos”, continuă acesta.

Kozaciok

Micuţi, gălăgioşi şi curioşi, ascultă cu mare atenţie ultimele sfaturi ale domnului profesor înainte de a urca pe scenă. „Cînd intrăm noi, cînd intrăm noi?”, întreabă cel mai fragil kozak, Petrișor. Emoţiile trec parcă prin fiecare venă iar pe feţele lor se poate observa dorinţa de a dansa, de a fi un mîndru ucrainean. Obosiţi, dar entuziaşti, așteaptă să le vină rîndul. Costumele colorate atrag spectatori; roșul aprins al fustelor, îmbinat cu albastrul cerului, coronițe viu colorate cu flori multicolore. Fete frumoase, mereu cu zambetul pe buze, iar baieţii, baieţii sînt zdraveni, ca nişte adevăraţi kozaci. Nu ştiu ce înseamnă să participi la un festival, un concurs sau la un simplu spectacol. Sînt doar fascinaţi, fascinaţi de tot ce însemnă scenă, lumini, spectacol, aplauze. Erau la primul spectacol şi au în faţă un început frumos de poveste.

Petru Şoiman este profesor de sport la Şcoala Gimnazială din comuna Bălcăuți, dar şi coregraful micuţilor ucraineni. A început de jos. Nu contase faptul că n-a avut vreun sprijin financiar, că nu avea la dispoziţie o sală unde să-i înveţe pe cei mici tainele dansului, nici măcar nu se gândise de unde ar putea face rost de nişte costume. În schimb, îi avea pe ei, mulţimea de copilaşi. La o vărstă fragedă au lăsat deoparte papuşile şi jocurile cu maşinuţe pentru a se antrena zilnic într-o sală prea mică pentru a-i cuprinde pe toţi, însă pasiunea e pasiune şi nimic nu părea să-i împiedice să-şi urmeze visul.

Sînt 30 la număr, cei mai mulţi sunt fraţi, surori sau verişori. Visînd să danseze pe cele mai mari scene, sînt gata să repete în fiecare zi ca să devină tot mai buni. „Vara e prea cald iar iarna ne îngheaţă mâinile”, spune Natașa. Fac eforturi şi avansează tot mai mult datorită speranţei că ei pot alcătui ceva frumos. Au dansat în frig, pe iarbă, au dansat chiar şi desculţi, dar asta nu i-a împiedicat să transmită bucurie, veselie şi tradiţie.

Binecuvântaţi că vorbesc două limbi

Talentul lor a trecut de granițele județului, chiar și ale țării, însă n-au uitat nici o clipă să aducă bucurie şi voie bună în satul natal. Fie că e vorba de Crăciun, Paşte sau Hramul Satului, ei sînt acolo, zămbind şi mereu dăruind. Au cutreierat ţara-n lung şi-n lat, s-au afirmat şi s-au mîndrit că sînt ucraineni. În fiecare colţişor al ţării străbătut, n-au uitat niciodată că o părticică din inima lor bate în ritmuri ucrainene. S-au mîndrit cu limba lor maternă şi au împărtăşit cu alţi oameni şi cu alte etnii despre obiceiurile păstrate de la bunici şi străbunici. „Am cunoscut mulţi oameni cu diferite caractere, m-am împrietenit cu ei şi am aflat lucruri frumoase despre cultura şi obiceiurile lor. Am povestit şi eu la rîndul meu tot ce m-au învăţat stăbunicii. Este o experinţă unică”, spune încîntată Narcisa.

Kozaciok la Romania Dansează

Povestea lor a luat amploare la Iaşi cînd au venit vara trecută la preselecţiile concursului „România dansează”. Participarea la emisiune a reprezentat cel mai important moment din cariera lor. Doar visînd credeau că pot ajunge la un nivel atît de ridicat. S-au bucurat că au avut posibilitatea ca prin acest concurs să demonstreze ţării întegi că dansul ucrainean face parte şi el din tezaurul folcloric, că n-a uitat nimeni de tradiţii, și astfel au ajuns pînă în finală. Acum sînt mult mai uniţi şi cu o dorinţă mult mai mare de a transmite spiritual portul şi obiceiurile comunităţilor de ucraineni. Totul pentru promovarea tezaurului folcloric al comunităţii din care vin, o comunitate în care tradiţiile ucrainene se împletesc cu cele româneşti.

Sursa foto: Ansamblul Kozaciok Balcauti