Costurile mici de piratare, beneficiile mari pe care firmele le obtin de pe urma ei, progresul tehnologic (existenta unor programe de piratare performante), pedepsele minime in comparatie cu celelalte infractiuni, reactia intarziata a autoritatilor, toate sunt elemente care au contribuit la extinderea sa. Conceptul de „piraterie„ este greu de definit, dar nedreptatea pe care o provoaca este usor de inteles. Cuvintele cheie prin care legea loveste în piraterie sunt: se fura profitul autorului.

„Nu cumpar pentru ca nu am bani”

Toata lumea are de-a face, mai mult sau mai putin, cu pirateria muzicala. De la ascultatorii de rand la DJ, si de la patroni de case de discuri pana la cei care comercializeaza cd-uri pirat.  Liviu D., DJ cu o experienta de 15 ani in Iasi, afirma ca nu isi cumpara muzica pe care o pune in cluburi si nici macar CD-uri cu artistii preferati: „Cine da bani pe muzica? Cine-i are. Nu cumpar pentru ca nu am bani!”. Din punct de vedere legal, partea buna pentru un DJ e ca nu trebuie sa justifice muzica pe o care pune intr-un club/bar pentru ca toate localurile trebuie sa plateasca o taxa la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA) si la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania – Asociatia pentru Drepturile de Autor (UCMR – ADA), in baza Ordonanteti de Urgenta 123/2005.  In ceea ce-i priveste insa pe ascultatorii „de acasa”, legile nu sunt aspre si in plus, e dificil pentru autoritati sa ii depisteze pe cei care comercializeaza muzica ilegal, datorita progresului tehnologic (dezvoltarea internetului) si a disparitiei cd-urilor pirat in format fizic de pe tarabele din piete.

„Muzica buna se vinde!”

Desi e mai usor sa dai search dupa o piesa pe Google daca-i pui si-un „free download” in coada, exista totusi oameni care cumpara cd-uri originale. O vizita scurta la magazinele de muzica din Iasi e de ajuns pentru a constata ca publicul e interesat sa achizitioneze muzica buna. Gabriela Bordeianu, manager al magazinului Diverta din Iasi, spune ca cei care sunt intr-adevar pasionati de muzica o achizitioneaza: „Ii vezi dupa fata in momentul in care se plimba printre raioane. Au o sclipire in ochi si sunt gata sa dea si haina de pe ei pentru un CD. Muzica buna se vinde! Se cumpara atat muzica veche din anii ’60, ’70, ’80, dar si muzica noua de calitate. Se pare ca i-a cam venit romanului mintea la cap dupa atatea manele!”. Printre raioanele magazinelor de muzica se pot observa oamenii cu bun gust, in fiecare zi cumparandu-se compilatii „Goldies” ale caror preturi variaza intre 30 si 40 lei, sau DVD-uri live cu preturi care pot depasi chiar si 100 lei.

Manelele – nu chiar atat de „banoase” cum se lauda cei care le canta

Pentru artistii mari si buni poate fi linistitor ca se vinde muzica lor, insa pentru cei mai mici, mai mici si mai burtosi, sau mai mustaciosi dupa caz, vestile sunt proaste: manelele sunt, impreuna cu muzica dance, cele mai downloadate pe site-urile de tip torrent sau file-sharing. Desi romanul manelist se lauda cu putererea lui de cumparare, cand vine vorba despre muzica, situatia sta altfel. Proprietarul casei de discuri de manele AMMA Record, Lucian Elgi, spune ca desi manelele se asculta in continuare, nu multa lume le mai cumpara: „ Manelele se asculta. Dar vanzarile de CD-uri in format fizic au scazut cu 80% in 2010 fata de anul 2007,  iar in 2007 scazusera cu 80% fata de 2004. De exemplu daca maine apare o compilatie cu Play AJ, Guta, Salam si Narcisa, si apare in 15.000 de exemplare, sase luni cat sta pe rafturi e mare noroc daca se vand 2.000 dintre ele.”  Nici pe piata online nu sunt multi clienti: „Piata muzicala de pe internet este moarta. In primul rand pentru ca nu toata lumea imbratiseaza ideea de a plati cu cardul sau prin SMS.”, afirma L.E., care adauga : „Casa noastra de discuri castiga din impresariat mai mult decat din CD-uri. Toti artistii pe care ii reprezentam pot fi solicitati pentru petreceri private, nunti, sau botezuri.”

Din ilegal in legal, pe digital

Daca in Romania donwnload-ul digital legal este aproape inexistent, in alte tari spre asta se tinde. Marile case de productie sunt fortate sa-si regandeasca modelul afacerilor, dupa declinul de 31% al vanzarilor totale in perioada 2004-2010. Anul trecut, veniturile din vanzarile de muzica in format digital, la nivel global, s-au majorat cu 6%, pana la 4,6 miliarde de dolari. Acesta este cel mai mic avans inregistrat in ultimii ani, dupa ce in 2009 vanzarile au crescut cu 9% comparativ cu anul precedent, iar in 2008 cu 30% fata de  2007, potrivit unui studiu al Federatiei Internationale a Industriei Fonografice (IFPI). Valoarea globala a industriei de muzica inregistrata a scazut cu 31% in 2010, giganti precum Warner Music si Emi fiind scosi la vanzare. Descarcarea melodiilor in format digital a ramas si in 2010 sursa dominanta a veniturilor digitale, desi sunt si analisti care sunt de parere ca descarcarea de muzica semnaleaza moartea albumelor in format fizic. Potrivit IFPI,  consumatorii din intreaga lume folosesc media digital, utilizand noi dispozitive si atragand astfel „revolutionarea” muzicii digitale. Ca raspuns la noile cerinte ale acestora, casele de discuri si-au reinventat afacerile inovand  modele axate pe digital. Noile generatii de smart­phone-uri si aplicatii au facut posibila dezvoltarea  mai multor servicii disponibile pe mai multe dispozitive, fapt ce a impulsionat cresterea popularitatii descarcarii de muzica. Din cauza piratarii muzicii, si vanzarile de muzica din Romania sunt in cadere libera. Acestea au scazut dramatic, astfel ca se poate obtine un disc de aur pentru numai 5.000 de exemplare vandute. In urma cu doar cativa ani, limita minima de vanzari era de 50.000 de exemplare pentru un disc de aur. „din 2002 au inceput sa scada vanzarile. Traim o tranzitie dureroasa, pentru ca estimez ca in urmatorii cinci ani tot comertul de muzica se muta pe on-line. Acum toti fac piraterie.”, rezuma situatia Radu Baron, directorul RBA Music. Daca lansarea unui album era pe vremuri un eveniment indelung pregatit, urmat de concerte de promovare pentru stimularea vanzarilor, astazi produsul discografic a devenit pentru artisti o simpla carte de vizita, o demonstratie a valorii. Tendinta este de a se concentra pe lansarea de single-uri promovate intens pe TV si pe radio. O singura piesa de succes iti poate asigura concerte si angajamente pentru un an intreg. Vanzarea albumului nu mai are aproape nicio importanta, ceea ce reduce foarte mult rolul casei de discuri. „Ne vom adapta, nu vom disparea”, spera Savina Cenuse, PR la Cat Music.

In Romania, legea internetului e inca in fasa

Romania a facut primii pasi pentru a avea o lege a internetului la sfarsitul anului 2009, cand reprezentantii Guvernului, industriei muzicale, ai companiilor media si de telecomunicatii sustineau ca reglementarea Internetului si a facilitatilor de download nu trebuie sa incalce liberul acces la cultura, dar recunosteau ca drepturile de autor trebuie protejate printr-o viitoare lege a Internetului. Mai multi reprezenatanti ai utilizatorilor, fie ca proveneau din mediul presei sau dintre bloggeri, au criticat documentul „Acordul pentru dezvoltarea si protectia operelor pe noile retele digitale”, elaborat de Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor (ORDA), care a admis ca poate fi anulat.Dintre obiectiile aduse „acordului” cele mai grave au fost lipsa definirii conceptelor si limitarea dreptului constitutional de liber acces la cultura si cunoastere. Astfel, utilizatorii de Internet sunt numiti „consumatori”, iar accesul este redus la „acces rezonabil al consumatorilor la cultura si cunoastere”. Printre prevederile acordului se numara simplificarea „modului de acordare a licentelor in mediul digital, inclusiv prin analizarea organizarii unui ghiseu virtual unic”, „digitizarea repertoriului national si promovarea si integrarea sa in repertoriul international pentru a putea fi utilizat si de consumatori din alte tari”, asigurarea „transparentei metodelor de licentiere” si reglementarea folosirii operelor „orfane”, al carui autor a murit si nu exista mostenitori sau care nu au autor identificat. Pentru elaborarea unui nou document care sa reglementeze principiile Internetului, download-ului si share-ului, s-a stabilit organizarea a patru grupuri de interese (autoritati, societatea civila, mediul de afaceri si autorii), care sa lucreze pe doua planuri, practic si strategic. Desi nici pana in ziua de astazi documentul final nu a fost intocmit, finalizarea lui nu se va constitui intr-o lege, dar va putea fi un punct de plecare.
In prezent in Romania nu exista un acord asupra unui regulament strict al Internetului. Acest domeniu este reglementat de trei alte arii legislative, protectia consumatorului, legea drepturilor de autor si legile telecomunicatiilor.

Piratii online sunt vanati de Asociatia Industriei Muzicale din Romania

Un caz cunoscut il reprezinta cel din vara lui 2010, cand inspectorii Asociatiei Industriei Muzicale din Romania (AIMR) au adunat probe impotriva a 40 de utilizatori DC++ care au partajat fisiere muzicale, desi nu aveau acest drept. DC++ are peste 100.000 de utilizatori in fiecare zi, Romania conducand detasat in clasamentul realizat in functie de numarul hub-urilor active (adrese de sharing pe DC++ ). Legea este formulata in felul urmator: „Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 4 ani sau cu amenda punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel incat publicul sa le poata accesa in orice loc sau in orice moment ales in mod individual”.Mai simplu, cine foloseste programe de sharing, cum ar fi DC++, oDC sau torente si pune la dispozitia altor utilizatori fisiere si directoare cu muzica, filme sau orice alt material protejat prin drepturi de autor risca sa ajunga dupa gratii, chiar daca nu a primit niciun ban in schimbul acestora. Romania conduce detasat in topul 10 al tarilor monitorizate de International Federation of the Phonographic Industry (IFPI), cu un numar de 913 hub-uri active in noiembrie 2010, fiind urmata, la mare distanta, pe locul al doilea, de Italia, cu 526 de hub-uri. In top mai apar tari ca Franta, Rusia, Ungaria, Suedia, Finlanda, Polonia, pe locul al zecelea situandu-se SUA, cu 143 de hub-uri monitorizate. Inspectorii AIMR urmaresc permanent informatia partajata prin hub-urile DC++ de utilizatorii romani, fapt care face posibila si generarea unor date statistice. Astfel, media inregistrata pe hub-urile DC++ in Romania a fost de 75.000 de utilizatori zilnic pe parcursul lunii noiembrie, cu varfuri de peste 100.000 de utilizatori activi in orele serii si la sfarsit de saptamana. Cantitatea totala de informatie partajata pe hub-urile romanesti la ora 17.00, intr-o zi de luni, de exemplu, depaseste 17.000 terabytes, putand fi echivalata cu peste 4 miliarde de piese muzicale in format „mp3” sau 24 de milioane de exemplare de filme in format „xvid”.

Pirateria e problema tuturor

Nu doar in Romania autoritatile se confrunta cu problema pirateriei muzicale, ci si alte tari care incearca sa gaseasca diverse modalitati pentru a stopa fenomenul. In Marea Britanie, Aproximativ 7,7 milioane de oameni au descarcat ilegal muzica de pe internet in anul 2010. Cele mai recente statistici releva faptul ca peste 12,2 miliarde de piese au fost piratate si apoi copiate in mediul online, aducand industriei muzicale o pierdere de 219 milioane de lire sterline. Reprezentantul institutiei British Recorded Music Industry, Geoff Taylor a declarat ca pirateria online a devenit deja un „parazit”. Cercetarea celor de la British Recorded Music Industry arata ca mai mult de trei sferturi din muzica din UK este obtinuta ilegal, fara sa se faca vreo plata muzicienilor, compozitorilor sau caselor de productie. Aceleasi rezultate ne anunta ca numarul site-urilor ilegale de download mp3, care ofera spatiu de stocare a documentelor ilicite, creste in mod alarmant. Concluziile studiului noteaza ca nu exista deocamdata nicio masura efectiva de stopare a acestui fenomen, prin urmare este nevoie urgent de noi prevederi legislative in acest sens.

Suedezii au si ei de-a face cu fenomenul pirateriei muzicale. Un caz celebru il reprezinta procesul Pirate Bay. Patru indivizi au fost dati in judecata pentru raspandirea de materiale sub protectia copyright-ului cu ajutorul site-ului www.thepiratebay.org . Friedrik Neij ,Gottfrid Svartholm, Peter Sunde si Carl Lundstrom au fost dati in judecata de Federatia Internationala a Industriei Fonografice (IFPI) la data de 31 ianuarie 2008. Desi pe 17 aprilie 2009 sentinta care le-a fost data era de a savarsi 1 an in inchisoare si de a plati o amenda de 2.7 milioane de euro, acuzatii au facut apel, iar verdictul dat pe 26 noiembrie anul trecut a fost unul favorabil. Cei patru inculpati nu au mai facut inchisoare, insa au trebuit sa plateasca amenda de 2.7 milioane de euro. In ajutor le-au sarit milioane de utilizatori ai site-ului Pirate Bay, facand donatii prin sistemul Pay-Pal.

In America,  pe 27 august 2008, autoritatile de la FBI l-au arestat pe Kevin Cogill, in varsta de 27 ani pentru ca a postat pe blog-ul sau piese de pe albumul „Chinese Democracy” al celor de la Guns’n’Roses, care nu fusese inca lansat la acea data. Autoratile americane au afirmat ca Cogill postase noua cantece nelansate pe Antiquiet.com in luna iunie. Desi cantecele au fost scoase de pe site, ele s-au raspandit repede printre utilizatori de internet din intreaga lume.

Exista si aparatori ai pirateriei muzicale, diversi bloggeri sau simpli internauti care afirma ca pirateria ajuta la raspandirea materialelor artistice, facand astfel opera autorilor cunoscuta. Desi artistii se plang ca li se ia painea de la gura, piesele lor apar pe internet inainte ca acestea sa fie lansate oficial. Exista asa-zisii „leech-eri” sau „leak-eri” care lucreaza la casele de discuri si care pun neoficial la dispozitia publicului aceste materiale. Atfel, prin download-ul ilegal de muzica, artistii sunt promovati chiar daca sunt condamnati la o viata de doar semi-lux: oamenii vor cumpara tot timpul bilete la concertele cu artistii lor preferati.

Stefan Aneculaesei