Este deja al cincilea an de criza economica mondiala, prilej cu care pierdem si termenul de comparatie temporal, pentru ca singura criza mondiala cu care este comparabila cea actuala ar fi criza din perioada 1929-1933 (cu o durata de 4 ani).

Grecia, premiul I pentru popularitate

Daca inainte de 2012 americanii stiau prea putin ce e cu Grecia si probabil, repeziti putin la orele de geografie, nici nu ar fi localizat-o din prima pe harta, finalul anului aduce un plus de cultivare. Au inteles intr-un final si cei de peste ocean ce e cu tara care sta cu acul langa balonul UE.

Totusi, toate fatalismele previzionate de marii economisti mondiali nu s-au produs. Nu s-a produs o a doua criză, asa cum le placea extrem de mult speculatorilor sa informeze. Nici zona euro nu a disparut, bancile nationale au luat masuri de stabilizare a cursurilor de schimb si de limitare a efectelor de contagiune probabile care deocamdata s-au dovedit suficiente.  Grecii au dansat pe marginea prăpastiei pana s-a hotarat Bruxelles-ul sa le inchida muzica si sa-i trimita la un somn linistit.

 La noi, pe principiul…trei guverne sunt mai bune decat unul?

Romania a fost unul din putinele state care nu au manifestat compasiune pentru greci. De ce ar manifesta in fond, compasiune un popor cu o pensie medie de 177 euro/luna pentru unul cu 1620 euro/luna? Grecii, asa ”rau” cum o duc, intrec multe alte state la nivel de trai, printre care si pe noi. In Romania, criza a alunecat dur spre mediul politic, considerat direct responsabil de o distribuire e bugetelor defectuoasa. De aici si trecerea prin trei guverne in cateva luni de zile, intamplare absolut zguduitoare pentru orice stat a observat din afara cum se uzeaza scaunul de prim-ministru. Dinspre Grecia au fost, de-i drept, si cateva repercursiuni directe asupra cetatenilor Romaniei. Clasica influenta mass-media asupra populatiei, care a facut cozi pe la bancile cu capital grecesc pentru retrageri de depozite. Insa bancile in cauza au plusat la dobanzi si au contrabalansat valul de retrageri cu noi clienti.

Germania si Franta, trase in jos la sfarsit de an

Statele europene au privit intotdeauna austeritatea nemtilor cu un respect tacit, cu o dorinta de imitatie stopata doar de lipsa de resurse, in timp ce francezii au fost caracterizati de o constanta in domeniul finnaciar lipsita de falimente bancare rasunatoare, caderi de burse sau datorii mari. Aceasta este totodata si povara statelor puternice, pentru ca se vorbeste de o sustinere necesara din partea Germaniei de garantare a 43% din datoriile PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia si Spania) in timp ce Franta ar lua doar 32%.

Desigur, toate acestea nu pot trece fara sa zguduie economia statelor amintite. Asigurarea impotriva riscului de default ale Germaniei in sedintele de marti si miercuri au ajuns la 80 pb respectiv 86 pb in sedintele de marti si miercuri. Increderea in Franta a fost subrezita de problemele intampinate de Societe Generale si zvonurile privind scaderea ratingul-ului AAA  de catre S&P si Moody s.

”Cand SUA stranuta restul lumii face gripa”.

Statele Unite au fost declarate inca de pe la inceputurile crizei principalele vinovate de declansarea recesiunii si vizate drept statele de la care se asteapta si solutia. Insa efectul de contagiune spre Europa s-a produs etapizat si inegal, lasand fiecarei puteri decizia de a lua masuri de politica monetara pe care le considera potrivite. Insititutiile  financiare de responsabilitate internationala au clacat in primii doi ani de criza alimentand efectele negative care urmau sa se raspandeasca pe tot mapamondul.

In SUA exista o traditie ca dimensiunea crizei sa se masoare in fiecare an in numar de falimente bancare. Varful iceberg-ului a fost anul 2010, cu 157 de falimente, iar anul 2012 pare sa fie de la inceputul crizei incoace anul cu cele mai putine falimente inregistrate, in numar de 92.  In anul 2009 au fost 140 iar in 2011 au fost 102 falimente.
Daca acest indicator ar fi singurul, am putea spune ca SUA se indreapta spre o redresare, chiar daca acesta este un indicator care traseaza doar in mare tendintele de ”ups and downs”. Realitatea nu este atat de indepartata, pentru ca in prezent, SUA nu se confrunta cu probleme financiare atat de mari. Singura ”mostenire” de la criza financiara ar putea sa o constituie deficitul bugetar.

China, jucator subapreciat

Poate ca eticheta cu ”Made in China” nu mai este atat de pasibila de luat in deradere cum credeam. Anul 2012 a adus Chinei o doza de stabilizare si confirmare ca putere mondiala. Vazuta de multe ori ca o tara comunista din care pleaca mana de lucru ieftina, China a devenit in ultimii ani cel mai mare exportator mondial. Cu o dezvoltare substantiala a pietei financiare, o reforma la nivelul sistemului bancar si politici proprii in ceea ce priveste vanzarile retail, China a cunoscut o dezvoltare imparabila de criza economica.

Fondul Monetar International arata foarte mult optimism si incredere in China, de vreme ce o considera apta sa ocupe primul loc in topul clasamentului puterilor mondiale in anul 2016.

Previziuni economice pentru anul 2013

Fondul Monetar International este institutia cea mai in masura sa anticipeze evolutia economica a tuturor statelor pentru anul 2013 si mai departe.

Asa cum spuneam anterior, FMI nu s-a ferit sa afirme ca vede China anului 2016 in varful clasamentului puterilor mondiale.

La polul opus, economiile pe care FMI le vede cu cele mai mici cresteri sunt cea a Greciei si cea a Spaniei.
Probabil ca anul 2013 va fi caracterizat de cresteri reduse ale economiilor in general, care sa incurajeze putin directia pesimista pe care au urmat-o in ultimii ani.

Damii Raluca