Andrei Plesu a sustinut ieri, 27 octombrie, in Aula Magna a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC), o conferinta pe tema „Parabolele lui Iisus. O analitica a receptivitatii”. Dupa ce prof. univ. dr. la Stefan Afloroaei a prezentat salii arhipline o scurta incursiune in biografia scriitorului, acesta din urma s-a aratat „fericit ca pot veni in Iasi cu o ocazie atat de deosebita cum este implinirea a 150 de ani de la infiintarea Universitatii dumneavoastra”.

“Unii au ramas acasa, sa ma urmareasca la televizor, altii ati venit aici. Va asigur ca nu ati pierdut nimic”, a inceput Andrei Plesu, castigand un murmur de rasete si aplauze de la public. Directorul fondator al saptamanalului „Dilema” a vorbit despre „Parabolele lui Iisus”, punctand motivele pentru care Mantuitorul vorbea in pilde si proasta receptare a acestor motive. Intrebat de catre Apostolii Sai de ce foloseste parabolele pentru a comunica cu oamenii, Iisus le-a raspuns: „Voua va este dat sa cunoasteti tainele lui Dumnezeu, dar cei din afara trebuie sa afle despre acestea in parabole, pentru ca nu inteleg”. Andrei Plesu subliniaza doua aspecte: cine sunt acei oameni „din afara” si ce anume „nu inteleg ei”. Urmatoarele treizeci de minute sunt dedicate acestor dileme.Ingrijorati ca lumea ar interpreta gresit acest paragraf biblic si ar crede ca Iisus impartea lumea in doua, asadar ar face discriminari, filosofii au concluzionat ca textul este fals. „Oamenii cand se confrunta cu o problema, in loc sa incerce sa ii gaseasca o rezolvare, o neaga” a spus Plesu. „Raspunsul lui Iisus este una dintre aceste probleme. Greu de acceptat. El pare sa aiba aici un spirit discriminatoriu fata de cei «din afara»”.

Incercand sa caute sensul acestui raspuns, scriitorul a dat o serie de explicatii pe care publicul le-a acceptat ca pe ceva firesc, la care s-ar gandi toata ziua. Miscari afirmative de capete se puteau vedea din toata sala pe parcursul conferintei.

„Parabola este un dispozitiv paradoxal”

„Iisus vrea sa spuna, prin raspunsul sau, ca El este acolo pentru toti, dar nu pentru oricine. Nu este vorba de «initiati» si «neinitiati». Este vorba de «disponbili» si «indisponibili»”, a punctat scriitorul. A supus mai apoi publicul unui exercitiu de imaginatie, cerandu-i sa se puna in locul Mantuitorului, care „vorbeste multor oameni si trebuie sa gaseasca un procedeu care sa provoace in fiecare sectiune a publicului reactia dorita. Trebuie sa ii convinga pe cei nehotarati si sa ii pastreze pe cei care deja cred”; toate acestea printr-un singur discurs. „Lui i s-a parut ca parabola este cea mai adecvata cale” a concluzionat profesorul. Acesta a facut o asociere intre copilul nenascut care iese in lume, iese „afara” si cele doua categorii despre care vorbea Iisus in raspunsul sau. „Oamenii « din afara » sunt precum copilul nou nascut. (…) De aceea Iisus le vorbeste in parabole. Pentru ca parabola este ca mancarea copilului, laptele. Cand vor creste, li se va da carne. Iisus nu le va mai vorbi in parabole” a subliniat filosoful.

Acesta a mai spus ca parabola trebuie sa indeplineasca mai multe functii in acelasi timp: „Parabola este un dispozitiv paradoxal care spune si nu spune, comunica si nu comunica, mascheaza si descopera in acelasi timp. Ca sa o manevrezi, trebuie sa fii extraordinar”.
Incercand sa jusitifice raspunsul aparent discriminatoriu al fiului lui Dumnezeu, Andrei Plesu a evidentiat faptul ca prin intermediul pildelor, lumea putea intra «inauntru». A definit parabola ca fiind „un dispozitiv de aruncare inauntru a cautatorilor”.

Concluzionand, Andrei Plesu a marcat, printr-o analogie a parabolei cu un tablou ce ascunde un seif cu cifru, faptul ca, in timp ce pentru cei necunoscatori de existenta acestui seif, tabloul este o simpla pictura, pentru ce stiu secretul, acesta valoreaza mult mai mult. Asadar, „pentru cine are intrebarile, parabola este un mesaj, pentru cine nu, este doar o simpla imagine”.

Cristina Babii, Roxana Maciuca, Catalina Popescu