Dan Lungu este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori din tanara generatie ce trateaza in romanele sale tema comunismului. Cartile lui au fost traduse in limbile franceza, germana, italiana, spaniola, slovena, maghiara, poloneza si greaca. In prezent, Dan Lungu, este conferentiar la la Catedra de Sociologie a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi. “Raiul gainilor (fals roman de zvonuri si mistere)” si “Sunt o baba comunista”, carti aparute prima oara la Editura “Polirom”, au facut, ulterior inconjurul lumii. Dan Lungu afost distins cu numeroase premii pentru activitatea literara, iar in 2008 a fost dublu nominalizat la premiile Jean Monnet.

 

Tema comunismului m-a ales pe mine, nu eu pe ea

Sunteti cunoscut ca un scriitor de proza ce trateaza tema comunismului. Ce anume v-a determinat sa alegeti acest subiect in opera dumneavoastra?

Incetul cu incetul subiectul s-a ivit din preocuparile mele. As putea spune ca tema comunismului m-a ales pe mine, nu eu pe ea. In anii ’90 eram intr-o perioada cand am incercat sa inteleg ce e in jurul meu. Stiam despre comunism doar ca este un lucru foarte rau, pe de alta parte erau oameni care regretau caderea regimului. Era un amestec foarte bizar. Nici televiziunea nu ne-a ajutat prea mult deoarece era politizata, nici intelectualitatea deoarece era divizata, iar din aceasta cauza mi-a fost foarte greu sa descopar ce a insemnat comunismul. Asa am ajuns ca in sociologie sa ma ocup de aceeasta tema, iar cand m-am apucat sa scriu romane am ales inevitabil comunismul ca subiect.

Care au fost ideile principale de la care ati pornit in redactarea romanelor ce au ca tema comunismul ?

In volumul “Proza cu amanuntul” sunt cateva povestiri scurte care anunta romanele ce au ca tema centrala comunismul.Opera “Raiul gainilor” trateaza mai mult problematica somajului si marii transformari suferite in perioada Epocii de Aur. O alta carte a aparut dupa doi ani si se numeste “ Sunt o baba comunista” ce prezinta tema nostalgiei paradoxale, in care incercam sa inteleg cum o persoana care a trait 40-50 de ani sub privatiunile comunismului nu poate regreta aceasta perioada.

In proza dumneavoastra surprindeti mecanismul, in care omul, in comunism, devine o marioneta. Credeti ca, dupa 20 de ani de la caderea regimului cei care au fost crescuti in interiorul sistemului au reusit sa se elibereze ?

Oamenii seamanau cu niste marionete, dar nu erau, deoarece fiecare avea o libertate interioara ce putea fi bine ascunsa. Pe de alta parte, exista unele persoane ce au adoptat exigentele ideologice, din cauza ca isi doreau sa duca o viata linistita si sa nu innebuneasca. Cu cat perioada traita sub comunism este mai lunga, cu atat ne debarasam mai greu de respectivul sistem.

Statul la coada era si o forma de socializare; acolo iti creai o intreaga lume

In “Cum ne amintim de comunism” traversarea Epocii de Aur este mai dificila pentru femei decat pentru barbati din cauza raporturilor dintre tendinta de emancipare sociala si aspectele vietii familiale. Credeti ca mai exista repercursiuni din perioada comunista in ceea ce priveste statutul femeii ?

Din perspectiva sarcinilor cotidiene si a celor profesionale era mai greu pentru femei. Pe de alta parte, barbatul era persoana publica ce suferea direct asprimile sistemului. In anii ’80 a existat o miscare de emancipare a femeii, iar aceasta a captat un rol mai important. Cred, totusi, ca dupa anii ’90 sunt probleme mai mari ce se datoreaza perioadei interbelice, deoarece atunci femeia traia mai mult in mediul rural dupa o distributie a rolurilor de tip traditional. Din aceasta cauza, in momentul in care s-a modernizat societate, aceasta distributie a rolurilor a devenit o piatra de moara in dezvoltarea sociala.

In nuvela “Ca de fiecare data” este prezentat ritualul statului la rand. Un roman ce trateaza acest subiect este si “Coada” de Dragos Voicu. Ce insemna pentru dumneavoastra necesitatea de a sta la rand ore in sir?

Deseori, simteam o corvoada, atunci cand trebuia sa o inlocuiesc pe sora mea de la rand, din cauza faptului ca eram intrerupt de la lectura sau de la jocuri.De asemenea, acolo la rand era o agresiune constanta, deoarece atunci cand se aduceau alimentele, aglomeratia era din ce in ce mai mare. Pe de alta parte, acolo ma intalneam cu alti copii, imi faceam noi cunostiinte si imi facea placere sa stau la rand, mai ales atunci cand eram insotit de un adult. Statul la coada era si o forma de socializare; acolo iti creai o intreaga lume.

Se poate discuta despre lucruri foarte grave cu un oarecare umor, e un mod de ati inghiti medicamentele in convalescenta

De ce credeti ca opera “Sunt o baba comunista “ a prins atat de bine la publicul in varsta din Romania?

Batranii se regasesc in lumea descrisa in aceasta carte. Eu nu critic, ci incerc sa prezint comunismul fara sa judec.Intr-adevar personajul devine caraghios prin modul in care gandeste, dar autorul nu arata cu degetul, nu infiereaza acel mod de a trai. Eu cred ca batranii au simtit caldura in aceasta opera, si mai mult decat atat au fost curiosi sa afle cum intelege o persoana tanara regimul comunist.

Spuneati intr-un interviu ca multi oameni din Franta se regasesc in tema comunismului. Care au fost ingredientele cheie ce au captat publicul strain asupra acestui subiect ?

Tema comunismului este interesanta pentru poporul francez, deoarece ei nu stiu prea bine ce inseamna totalitarismul. Ei considera ca “dracul nu a fost asa de negru” in Romania, dar cand le aduci exemple concrete li se zdruncina credinta. De asemenea, consider ca subiectul i-a atras din perspectiva in care a fost scris. Se poate discuta despre lucruri foarte grave cu un oarecare umor, e un mod de ati inghiti medicamentele in convalescenta.

Cum a evoluat statutul scriitorilor incepand din perioada comunista si pana astazi ?

In Epoca de Aur era o presiune enorma, ce transforma intelectualul in propagandist. Scriitori erau mari personalitati in perioada comunista. Din banii castigati de pe urma unei carti publicate iti puteai cumpara o masina sau chiar o casa.Cei care se incadrau in sistem erau recompensati, iar cei ce erau impotriva regimului erau inchisi sau exilati. In ultimii ani, chiar daca scriitori au pierdut multe din privilegii iar profiturile lor s-au diminuat au castigat un lucru foarte important si anume libertatea de exprimare, dar si deschiderea catre Occident.

Daca sistemul comunist continua, probabil eram un inginer stabilit intr-un oras de provincie care isi ineca amarul in alcool.

Credeti ca cei 20 de ani de la caderearegimului ar putea sa dezgroape cateva beneficii ale comunismului pe care le-am pierdut in societatea de astazi?

Nostalgicii regreta anumite lucruri care, in viziunea lor erau bune.Erau avantajati cei pe care nu-i interesa liberatea si cei care nu aveau initiativa, deoarece se bazau pe o anumita stabilitate si protectie sociala. Eu personal, nu am insa niciun regret.Daca sistemul comunist continua, probabil eram un inginer stabilit intr-un oras de provincie care isi ineca amarul in alcool.

Mentionati intr-un articol ca sunt foarte putine carti despre comunism. In opinia dumneavoastra care sunt temele insuficient abordate cu privire la acest regim ?

Consider ca stim inca foarte putine lucruri despre viata cotidiana in comunism, despre copilarie, despre situatia femeii, despre viata literara, despre academie. De asemenea, nu stim cine au fost teroristii si nici ce s-a intamplat cu miile de cadavrele in masacrul de la Timisoara. De fapt stim foarte putine detalii despre ceea a insemnat cu adevarat regimul comunist.

Alina Nelega spunea ca “Dan Lungu nu scrie ca sa se exprime, ci ca sa raspunda unor intrebari, sa problematizeze, sa descopere”. Care sunt raspunsurile pe care nu le-ati aflat inca despre comunism ?

Eu din comunism am inteles o atmosfera. Sunt foarte multe intrebari punctuale la care nu am reusit sa raspund. Daca am atins punctual esential, consider ca e suficient.

de Mihaela ZAVATE