CAPSUNA AMARA CU GUST DE STRAINATATE

(ORASUL, 10.00) DOCUMENTAR – PROBLEMA MIGRATIEI / Capsuna amara cu gust de strainatate.
(CUZANET, Iasi, 20 martie) – Undele tefefonice poarta glasuri strangulate de dor, aburind receptoarele cu suspine si cuvinte compacte. De la un capat al firului, un copil amagit cu dulciuri si jucarii pronunta timid „mama”. De la celalalt capat al firului, inghitind cateva randuri de lacrimi, un parinte mahnit, tine telefonul cu mainile aspre de la cules de capsuni si isi imbatiseaza copilul in gand. Rauri de sudoare evaporate pe haine straine, printre cuvinte straine, de pe meleaguri straine…Chipuri palmuite de suieratul vantului aducator de dor de casa isi ingramadesc maruntisul in buzunar, stergandu-si fruntea de ganduri. Acasa, in camera proaspat varuita, cufundat in jucarii colorate si scancete, copilul asteapta singuratatea covarsitoare a serii. Poate o va vedea pe mama in vis.

Au dat drumul manutei calde a copiilor si s-au prins de mana scortoasa a strainatatii… Ce au rezolvat romanii care au plecat sa munceasca peste hotare?

Sase copii impartiti la doi parinti

O femeie din satul Ciurea si-a lasat cei sase copii in grija tatalui, dependent de alcool- si a plecat in Italia. Cand mama a inceput sa munceasca intr-o localitate din Sicilia, fata ei cea mai mare avea doar 14 ani, cei trei baietei aveau noua, zece si respectiv 11 ani, iar cele doua fetite erau de doar unul si respectiv doi anisori. Timp de patru ani, fiica cea mare si-a ingrijit fratii si surorile mai mici, intr-o saracie caracterizata de asistentii sociali ai organizatiei Alternative Sociale ca „scandaloasa”. Le facea de mancare, le spala hainele, ii indemna sa mearga la scoala. „M”- pentru ca tinara a acceptat sa vorbeasca sub protectia anonimatului- fata cea mare, si-a asumat involuntar un rol dificil de mama. Problemele de acasa nu au impiedicat-o sa isi continue scoala. Facea naveta la Liceul Economic din Iasi, invata bine si nu lipsea de la scoala. Dragostea de carte nu era aceeasi si pentru fratii ei mai mici, care invatau la scoala din Ciurea.

Tatal copiilor le mai punea din cand in cand pe masa o paine, castigata muncind cu ziua in constructii.. Toti cei sase copii si tatal locuiau intr-o casa de chirpici cu o singura camera, inconjurata de pamant lasat in paragina, fara gard, fara poarta. Un trai care face dintr-o gospodarie, un lan de seceta. Nici un muget, nici un cotcodacit, nici un latrat. Doar o puzderie de copii infometati si mazgaliti de noroi, inghesuiti intr-o coliba. Asa i-au gasit, anul trecut, asistentii sociali pe cei sase copii.

Mama plecase in Italia pentru ca in satul din judetul Iasi fusese ani de-a randul batjocorita, ocarata si batuta de sotul ei. Vecinii soptesc ca femeia si-ar fi infiripat numeroase idile prin sat. Nu mai suporta bataile sotului. Nu mai facea fata saraciei care ii punea cutitul la gat in fiecare zi. Si-a rupt de la piept copiii si a zbughit-o intr-o lume mai satula.
De la mii de kilometri distanta vorbea la telefon numai cu fata cea mare, caci sotul o ameninta ca o omoara, de fiecare data cand ii auzea vocea. Le trimitea lunar o suma modica, 50 de euro, insuficienti pentru toate nevoile casei. Dupa ce asistentii sociali au luat legatura cu mama copiilor, aceasta a hotarat sa vina in tara sa-si ia macar fetele cu ea. Nu putea sa-si ia toti copiii, dar era o responsabilitate promitatoare. Indurerata de atentionarea telefonica a asistentilor sociali, s-a intors anul trecut in camera darapanata, pe care o numea sugestiv „acasa”. Fata cea mare a fost singura care a sarit in bratele mamei cand a revazut-o, pentru ca ea si-o amintea cel mai bine. Fetitele mici, care anul trecut aveau cinci si respectiv, sase ani au fost oarecum crispate la vederea celei care le daduse viata. „Nu au rostit cuvantul mama”, isi aduce aminte Diana Luca, asistent social la organizatia „Alternative Sociale”. In vara lui 2008, timp de doar patru zile si-a consumat energia galopand de la o institutie la alta, pentru a intocmi hartogaraia necesara sa-si ia copii peste granite. „M” pierduse buletinul si fusese obligata de tata sa nu le spuna asistentilor sociali. Acest lucru a ingreunat decizia mamei. A trebuit sa plece in Italia singura.

Insa nu le-a uitat. Primise in tara acordul tatalui de a-si lua fetele, pentru ca il scutea de inca trei guri de harnit. In Italia a reusit sa obtina niste documente care atestau ca avea un  loc de munca la stat, stabil si conditii de viata decente, dovada ca ar fi putut sa-si intretina fetele. Astfel, dupa o luna si-a chemat fetele in Sicilia si de atunci locuiesc intr-o casa inchiriata, impreuna cu concubinul mamei. Femeia nu este inca divortata in mod legal de sotul din Ciurea.
In prezent mama, noul „tata” italian si cele trei fetite locuiesc impreuna. „M” isi va continua studiile, iar fetitele mai mici vor merge si ele la scoala, la toamna.

Acasa, in satul Ciurea, cei trei baieti si tatal lor, impart aceeasi camera. Continua gimnaziul. Tatal nu-i impiedica. Mama nu le mai trimite bani. Au fost inscrisi in 2008 la Centrul de zi din Ciurea si de atunci primesc o masa calda la pranz si sunt implicati in activitati si jocuri, care le mai usuca din nevoile zilnice. Cocioaba vitregita de nevoi scanceste dupa un strat nou de var. Alaturi de ea se inalta o casa trainica, cu banii munciti ai unei mame care a plecat odata cu mama lor in Italia.

Dulciuri amarate de …dor

„Danut” este elev in clasa a VIII-a la o scoala din Iasi. La prima vedere, un baiat inaltut, imbracat modest. Rosu in obrajori si cu ochii umeziti de emotie, povesteste ce i s-a intamplat in lipsa mamei. In clasa a V-a si a VI-a era mediu la invatatura si nu ridica probleme. Cand avea 12 ani mama lui a plecat in Italia, lasandu-l in grija tatalui – care lucra zi lumina – si a bunicii. Cand a trecut intr-a VII-a, a inceput sa lipseasca de la ore, sa neglijeze temele, a ramas corigent la fizica si s-a apucat de fumat. A fost mutat disciplinar intr-o alta clasa, dar fara rezultate. Cand a venit mama lui acasa, in toamna anului 2008, s-a interesat de situatia scolara a copilului. Suparata de problemele pe care le are fiul sau, l-a mustrat si a inceput sa-l tina din scurt. De ceva timp, „Danut” si-a refacut situatia la invatatura, ba chiar a inceput sa se implice si in activitati extrascolare.. Surioara lui, care invata intr-o clasa primara la aceeasi scoala, nu a avut probleme cu invatatura. Se pare ca lipsa unuia din parinti nu are acelasi impact asupra fiecarui copil. Aceste trairi sunt plata ce o ofera, fara voie, copii pentru cateva hainute, jucarii si dulciuri.

„Copilul isi face o imagine, o proiectie despre cum va fi dupa plecarea parintilor, in general benefica: «Voi face ce vreau eu», pana la extrema cealalta: «voi fi singur, poate imi va fi greu”.Dupa plecarea parintilor, copiii nu mai au autoritatea parintilor si viata lor se modifica. Isi dau seama ca, pe langa constrangerile pe care le simteau de la parinti, dau piept si cu nevoia de a-si asigura hrana, de a spala singuri, de a cumpara alimente si, automat, se maturizeaza, trecand de ipostaza de copil care merge la scoala. In viata lui apar activitati de om mare. Trebuie sa aiba grija de frati mai mici, sa tina casa. Uneori se adapteaza, alteori nu. Depinde de atasamentul pe care il are fata de parinti, daca comunica cu acestia, de abilitatile lui de viata – sa stie sa comunice, sa-si organizeze timpul si banii” , precizeaza sociologul George Pascaru de la Alternative Sociale.

Sentimente de la …pusculita

O studenta la Jurnalism la o universitate din Iasi are ambii parinti plecati in Grecia de sase ani. Toneta pe care o aveau in bazar nu mai aducea profit si, ajutati de o ruda, au plecat la munca dincolo de granitele tarii. Mama ei lucreaza de atunci ca menajera, iar tatal sau – instalator – a lucrat si in constructii. Pe vremea aceea era in clasa a opta si locuia cu sora ei mai mare cu doi ani si cu bunica lor, care le purta de grija.. Dupa primii doi ani de la plecarea parintilor au inceput sa-si administreze singure banii, fiind obligate sa se descurce in postura de oameni maturi.. La scoala nu aveau probleme.
Parintii le viziteaza des pe cele doua surori, dar le-au chemat si in Grecia in vacanta, in 2007: „Am stat aproape o luna. Am fost la Atena, la Acropole, a fost foarte frumos”. De cand a intrat la facultate, studenta profita de aceasta postura si merge aproape in fiecare seara in cluburi, pentru ca „facultatea e lejera”. Din cauza acestei idei, repeta anul intai. Situatia financiara a familiei sale ii permite acum sa isi neglijeze si sa-si prelungeasca studiile.Crede ca daca parintii ei ar fi ramas in tara, ar fi avut „o viata mai modesta”. Ar fi stat „la camin, nu in chirie”. Insa de oaproapeo luna, patronul firmei de constructii unde lucra tatal ei a dat faliment si el a fost dat in somaj. „Daca nu gaseste de munca, vine acasa. Mama o sa mai stea vreo doi ani. Dar ne descurcam. Avem bani in banca.”

Gratiile soptesc vorbe de consolare

Unii dintre copiii ramasi singuri acasa incearca sa isi creeze propriul stil de viata. Prinsi in navodurile independentei, isi vand libertatea pe bani putini. Intr-un film documentar realizat in cadrul proiectului „Singur acasa” de catre fundatia Alternative Sociale, postat pe youtube, sociologii si psihologii atrag atentia asupra unei alte consecinte a plecarii parintilor in strainatate:  delincventa juvenila. Unul din cazurile prezentate in acest documentar video este un baiat a carui mama a plecat in Italia. Costel avea 13 ani cand a plecat de acasa pentru ca nu se intelegea cu tatal sau. Locuia fie in gazda, fie in chirie, in Targu Frumos. Singur isi facea de mancare, isi spala si facea rost de bani.”Am fost lasat de capul meu. Nu a avut cine sa ma educe.(…) Din cauza anturajului, furam telefoane si foloseam banii pentru distractie. Nu s-ar fi intamplat asa daca mama nu pleca in Italia”, povesteste baiatul, de dupa gratiile inchisorii. Timpul nu poate fi induplecat sa se intoarca, iar sufletul maturizat de griji nu mai poate fi reeducat.

Alinare cu un pumn de pastile

Sfidand scopul plecarii parintilor in strainatate, copii si adolescenti cauta sa atraga atentia asupra lor. „Tentativele de sinucidere cauzate de lipsa parintilor sunt cazuri rare”, explica dr. Catalina Ionescu, purtatorul de cuvant al Spitalului „Sf. Maria” din Iasi. Totusi isi aminteste de un caz de acum patru saptamani, cand o adolescenta de 16 ani, care avea ambii parinti plecati in Italia si fusese lasata in grija bunicilor, a incercat sa-si puna capat vietii. Dorinta fetei era de a fi luata in seama. „Mancase” un pumn de Paracetamol si antibiotice. Pastilele pe care le-a inghitit nu aveau cum sa-i fie letale. „Aceste medicamente nu pot produce leziuni grave”, adauga dr. Catalina Ionescu. Copiii si adolescentii care ajung la spital dupa o incercare esuata de a impresiona, obisnuiesc sa consume medicamente, usor de procurat in mediul urban. Cei de la sate, preiau ideea si o adapteaza la propriile resurse. Incearca sa amageasca moartea cu soda caustica, insecticide si derivati petrolieri. In loc sa ajunga pe lumea cealalta, se trezesc pe un pat de spital. Desi consilierea psihologica este recomandata, cei mai multi nu o urmeaza. „Refuza sa mearga la psiholog din ideea gresita ca cine merge la psiholog este nebun, sau din cauze financiare.. Mai sunt si cazurile in care copiii sunt din mediul rural si nu vin la psiholog din cauza ca fac naveta”, adauga dr. Catalina Ionescu.
 
Viata taiata cu foarfecul

Ramasi singuri, in seama altor membri ai familiei, adesea bunici, care nu au autoritate si influenta asupra lor, isi petrec zilele tanjind dupa afectiune. De dorul parintilor, unii copii reusesc sa-si ia zilele. In 2006, un baietel din comuna Ciortesti, si-a atarnat durerea in streang. Razvan Suculiuc avea 10 ani si era cel mai bun elev din clasa a IV-a din localitate. Suferea de dorul mamei, care era plecata de o luna in Italia. Nu a mai putut rezista fara ea. Gestul sau nu poate gasi, poate, intelegere la copiii pe care ii inveleste mama in fiecare seara inainte de culcare.

Doi copilasi de 10 si respectiv 13 ani au plecat in ianuarie anul trecut din casa asistentului maternal, din Movileni. Mihaela si Vasilica locuiau de patru ani cu asistentul maternal. Mama ii vizitase rar si le aduse dulciuri si hainute. Mai aveau trei frati, care locuiau cu tatal lor in Sinesti. In ziua in care au plecat sa-si caute mama, au luat cu ei o sacosa cu hainute si un album cu poze si au pornit la drum profitand ca asistentul maternal plecase sa plateasca o factura. In toiul iernii, au mers in nestire prin zapada 5 kilometri, pana au fost gasiti de politisti. Dupa mai bine de un an de atunci, cei doi copii sunt in grija aceluiasi asistent maternal. Mama a auzit de pozna copiilor, dar nu s-a putut intoarce acasa din cauza locului de munca pe care il avea in Italia. A reusit sa ajunga  in Movileni abia in vara, cand si-a vizitat fetita si baietelul. Dupa declaratiile purtatorului de cuvant  Tiberiu Bantas de la Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi, Mihaela si Vasilica „merg la scoala, invata si mentin legatura telefonica cu mama lor”, care de la mii de kilometri distanta le promite ca se va intoarce si ii va lua in grija cand va reusi sa stranga bani pentru o casa unde sa locuiasca impreuna.

Sociologul George Pascaru de la Alternative Sociale considera ca „daca acesti copii au ajuns la masura asta este clar ca au ajuns intr-un moment de criza, in care nu mai credeau in nici o cale de scapare. Insa nu trebuie sa generalizam. Sunt cazuri izolate. Pe baza lor nu putem sa concluzionam ca asta e drama copiilor singuri acasa.”

Copilul, taiat de pe lista de prioritati

Un cuplu, plecat in Italia de doi ani, este la inceput de drum. In tara, Mihaela a lucrat la o cofetarie, in Italia ca menajera si ca babytsitter.. Florin nu si-a gasit de lucru in Romania. In Italia lucreaza la o firma de constructii. Pune gresie si faianta. La inceput lua 40 de euro pe zi, acum, in plina criza, ia 70. „Insa mai are zile cand sta acasa. Criza a afectat pe toata lumea”, povesteste iubita sa. Mihaela nu mai are de lucru de cinci luni. „Italia e plina de romani”, spune ea. Viata printre italieni „ nu-i cum se aude prin Romania. Ei (se refera la italieni) «au treaba» numai cu aceia care fac probleme aici, in special cu tiganii.” Cei doi tineri ar fi trebuit sa-si uneasca vietile si prin actul de casatorie, dar amana aceasta formalitate pana anul viitor. Deocamdata doresc sa stranga niste bani, pentru a avea cu ce sa isi faca o stare materiala decenta la reintoarcere. Isi doresc ca atunci cand vor aduce pe lume un copil, sa-l tina langa ei.

„Rau cu rau, da` mai rau fara rau”

Paginile ziarelor sunt scrise negru pe alb. Insa durerea, lacrimile, lipsa imbratisarii calde a mamei sunt pagini de suferinta ale gandurilor nescrise…suferinte care acuza. Sticla durerii, ramasa fara dop, prelinge ganduri acre de dor, dintr-un colt intr-altul al lumii. Daca painea romaneasca devine prea scumpa, romanii se hranesc cu una mai tare, mai scortoasa, dar totodata mai satioasa, adusa de peste hotare. Risca sa-si neglijeze copiii decat sa-i supuna la infomentare. Unii copii isi croiesc singuri drumul spre adolescenta, intelegand necesitatea lipsei parintilor. Primesc in schimbul rabdarii lor, sansa de a avea in timp o viata mai usoara. Altii, pleaca de tineri in alta tara, pentru ca atunci cand vor aduce pe lume un copil, sa-l ingrijeasca indeaproape. Pe fiecare dintre cei plecati curajul i-a facut sa-si infraneze emotiile, sa-si usuce lacrimile si sa munceasca, doar sa munceasca. Caci „maine va fi o alta zi”.

Cu trupul muncind peste hotare, dar cu sufletul acasa

” Imediat dupa `90 migratia a cunoscut diverse etape ; se mergea in Germania, apoi in Israel, apoi in Italia si Spania. Migratia in Italia si Spania a cunoscut o „perioada de aur”, in care toti se duceau acolo pentru ca nevoia era foarte mare, in 2002, 2004, 2005. Aceasta cerere a facut ca si alti romani sa se „mobilizeze”si sa mearga acolo. Deja in ultimii doi-trei ani s-a ajuns la o saturatie, oarecum, a pietii de servicii si munca.” afirma George Pascaru, sociolog, Alternative Sociale.

Au decis sa porneasca pe calea strainatatii, ca sa le ofere copiilor conditii de viata mai bune. Insa au lasat in urma suflete care ravnesc dupa atentie. Unii dintre copiii ramasi singuri, in grija bunicilor sau a rudelor devin victime ale neglijarii emotionale, educationale, medicale, etc. Imbunatatirea conditiilor materiale de trai prin aceasta metoda are consecinte negative asupra copiilor ramasi singuri, care sufera emotional, psihologic. Acestia incearca stari de anxietate, sunt interiorizati, retrasi, agresivi in limbaj si isi pierd interesul fata de invatatura. Chiar daca unul sau ambii parinti sunt plecati din tara la munca, copiii provin si raman in grija unei familii dezorganizate. „Analiza la nivel national supra fenomenului copiilor ramasi acasa prin plecare parintilor in strainatate” din 2008, sustinute de UNICEF Romania, arata ca 18 % dintre acestia au parintii divortati, in majoritatea cazurilor din cauza plecarii din tara a mamei. Copiii indepartati de unul din parinti sau de ambii raman in grija altor membri ai familiei. Aproximativ 3500 de copii au ramas in grija unui frate sau a unei surori mai mari, care joaca un rol dificil, fiind obligat sa tina loc de mama si tata in acelasi timp. Adevaratii parinti fac o „naveta” usturatoare, intre casa si loc de munca, vizitandu-ti temporar familia.
Aproape 5000 de copii sub un an tanjesc acasa, in patut, dupa fiinta careia abia invata sa ii zica: „mama”. Legatura dintre parinti si copii este subrezita de costurile calatoriilor si de pierderile financiare in cazul in care parintii doresc un concediu. Telefonul devine astfel tainuitorul dorului. In peste 30% din cazurile in care ambii parinti au parasit tara, s-au intors in ultimul an pentru a le face o vizita copiilor. Doar 10 % din parintii care au fost plecati in strainatate intentioneaza sa isi ia si copiii alaturi de ei.

Ce zice lumea?

Opiniile publicului larg sunt adesea pozitive in legatura cu acest fenomen. In aceeasi analiza este revelat faptul ca 38% din cei intervievati considera ca este bine ca oamenii pleaca sa munceasca in strainatate, astfel incercand sa asigure un trai mai bun celor de acasa, 6% apreciind migratia ca fiind unica sansa pentru cei care nu-si gasesc de lucru in tara. Sociologul George Pascaru explica: „Ei au plecat in urma unei nevoi financiare, dar nu numai. Toate studiile sociologice facute pe migratia fortei de munca in lume arata ca in toate fluxurilemigrationiste sunt antrenati nu indivizii cei mai saraci, care in tara de plecare nu-si pot asigura nevoile , ci care isi pot asigura resurse si pot sa-si asigure costurile de plecare. Trebuie sa ai un anumit curaj.” Contactul cu o alta cultura si cu alta limba aduce multe beneficii migrantilor :„Cei mai multi romani vin inapoi cu o mentalitate noua. Sunt foarte multi romani care vin si isi fac case si nu le mai fac din chirpici, le fac din termopan, fac si un trotuar, fac si un gard. Ei inteleg ca nu trebuie sa aiba vizunea pe care au avut-o cat au trait aici. Aceste lucruri nu pot fi decat benefice pentru societatea romaneasca”, completeaza sociologul George Pascaru.

„Capsuniada” persista

Conform „Analizei la nivel national asupra fenomenului copiilor ramasi acasa prin plecarea parintilor in strainatate”, in tara noastra sunt aproximativ 350 000 de copii afectati de acest fenomen, jumatate dintre ei avand varste sub 10 ani. Studiul realizat de Asociatia Alternative Sociale arata ca la nivelul municipiului Iasi, pe 30 iunie 2007 existau 82 464 de copii cu cel putin un parinte plecat in strainatate, dintre care peste 800 au ramas in grija vecinilor sau a unor persoane care nu sunt membre ale familiei. Cea mai afectata zona este Moldova, unde 100 000 de copii au cel putin unul dintre parinti plecat la munca in afara tarii. 126 000 de copii au ambii parinti in strainatate. Majoritatea parintilor plecati la munca in alta tara au sub 40 de ani si studii medii. „Studiul privind efectele migratiei parintilor la munca in strainatate asupra copiilor” coordonat de prof. psihopedagog Maricica Buzescu, director al Centrului Judetean de Asistenta Psihopedagogica Iasi arata ca in judet in perioada 2005-2006 erau10 941 de copii, in 2006-2007 erau 12 082 de copii, iar in 2007-2008 erau 14 435 de copii cu cel putin unul din parinti plecat in afara tarii, la munca. / Mihaela Uglea / Foto: www.flickr.ro