Aproximativ 40 de studenți, profesori și alți pasionați de istorie au fost prezenți joi, 29 noiembrie 2018, în sala H.1 din corpul H al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), la conferința „Politica externă a României în perioada Războiului Rece: O nouă teorie?”, susținută de Elena Dragomir, cercetător postdoctoral la Universitatea Valahia din Târgoviște. Invitatul a vorbit despre politicile României față de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) și față de Piața Comună în perioada 1957 – 1989.

Elena Dragomir și-a început discursul prin definirea teoriei în contextul istoric și a vorbit despre relația dintre teorie și practica scrierii istoriei. „Teoria se referă la o prezumție a autorului, a cercetătorului sau a istoricului cu privire la un aspect din trecutul istoric pe care acesta vrea să îl studieze. Din acest punct de vedere, teoria nu este mai mult decît o ipoteză”, a precizat cercetătorul. Ea a explicat alinierea țării noastre față de Moscova prin faptul că după Al Doilea Război Mondial România nu a avut politică externă proprie și a aplicat directivele Moscovei voluntar, total, fără niciun semn de întrebare. „România, potrivit acestei părți a istoriografiei, era satelitul cel mai loial, cel mai docil, perfect al Uniunii Sovietice. Alinierea s-a realizat atît în politica externă, dar mai cu seamă în politica externă fără deosebire”, a declarat invitatul.

Cercetătorul istoric a explicat astfel cum și-a reorientat România politica externă de la o atitudine pro-occidentală către o atitudine pro-sovietică. Liderii politici români au urmărit atingerea intereselor sovietice în detrimentul intereselor naționale. Elena Dragomir a mai adăugat că măsurile luate de liderii comuniști români erau întotdeauna supervizate, aprobate sau cerute explicit de către Moscova. „Liderii români se temeau că destalinizarea ar fi dus la o schimbare de echipă, ar fi dus la schimbarea conducerii partidului și statului român. Pentru a se asigura că nu vor fi înlocuiți de către Moscova, ei au hotărît să se distanțeze de politicile acesteia”, a explicat cercetătorul. Conceptul de bază în acest context este cel al supunerii, subordonării și acceptării unor directive. Cauzele alinierii sînt convingerile ideologice ale elitelor comuniste, nevoia patologică a acestora de a se menține la putere și rareori nevoia de a balansa cu Uniunea Sovietică împotriva unei amenințări occidentale.

Partea centrală a conferinței s-a axat pe „Teoria detașării României față de politicile Moscovei”, teorie dominantă în istoriografie. „Cred că este foarte interesant să ne oprim pentru o secundă și asupra întrebării cînd a apărut această teorie a detașării și cine a formulat-o prima dată. Teoria a fost formulată încă de la începutul anilor ’60. Ea a fost preluată de istoriografia postdecembristă, dar o găsim formulată în diferite studii occidentale și în anumite rapoarte și memorii ale unor diplomați occidentali”, a precizat Elena Dragomir. Cercetătorul a explicat teoria detașării prin faptul că la sf]rșitul anilor ’50 Bucureștiul a început să se opună directivelor și chiar să blocheze diferite planuri și acțiuni sovietice. România începe să-și urmărească interesele proprii și să se opună public Uniunii Sovietice. După momentul detașării, România va promova o politică de independență față de Moscova. Statul începe să aibă o politică externă proprie, iar conceptul de bază al acestei teorii este opoziția. Elena Dragomir a precizat că detașarea României nu ar fi fost posibilă dacă Moscova nu ar fi permis-o. Ea a menționat cîțiva dintre autorii care susțin asemena idei, printre care Vlad Georgescu, Cezar Stanciu, Dennis Deletant și Gheorghe Ciobanu.

În finalul discuției, cercetătorul postdoctoral a prezentat cîteva elemente de critică față de această teorie și a ridicat întrebarea dacă ne aflăm în momentul în care putem construi un cadru conceptual care să ne ajute să explicăm alegerile de politică externă a României.

Elena Dragomir a terminat în 2014 stagiul doctoral în Finlanda, la Helsinki. Conferința a fost organizată în cadrul proiectului „Opoziția din Interior”, finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării.