Jucam intr-o hora in care nu stim nici pasii, nu intelegem nici muzica, intr-un amalgam existential din care spiritul romanesc nu pare sa mai iasa la liman. Dar cine mai tine cont de spirit sau daca mai are el vreo importanta, cand “e criza dom’le peste tot!”. Suntem piesa de puzzle gata oricand sa ia locul celei potrivite si sa-si aduca contributia indoielnica la imaginea de ansamblu. Probabil tine de instinctul cameleonic al romanului. Cum solutii verbale sunt presarate peste tot, fara vreun gand ca una dintre ele sa mai fie pusa si in practica, ramanem la mila mai marilor. Un fel de a spune “Nu sunteti singuri! Mana cuiva va mangaie pe crestet si vegheaza asupra voastra!”. Acesta mana va fi in viitorul apropiat a misiunii a Fondului Monetar International care va poposi pe meleagurile noastre in perioada 27 aprilie- 7 mai. In tot acest timp se va verifica daca au fost respectate conditiile pe care ni le-am asumat in urma acordului stand-by. In urma evaluarii acestuia, Romania ar putea primi cea de a cincea transa din acord  a carei valoare ajunge la 850 milioane de euro. Bani a caror existenta probabil nici nu o vom simti si care prin niste formule magice, stiute doar de muritorii ce nu sunt de rand, vor rezolva niste probleme ce nu tin de competenta noastra.

La sfarsitul lunii martie, directorul general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, se declara multumit de evolutia programului bine manageriat, iar micile probleme si erori, preconiza dumnealui ca vor putea fi rezolvate pana la urmatoarea revizuire ce va avea loc sapatmana viitoare. Obstacolele de care inca ne mai impiedicam sunt de ordin fiscal. Asadar, toate planurile noastre privind dezvoltarea si progresul, se lovesc de eterna si fascinanta evaziune fiscala, care nu-si mai gaseste calaul, ci doar noi posibilitati de a inflori. Iar in capul micului contribuabil se sparg toate, caci el traieste in tara cu cel mai inalt nivel al evaziunii fiscale din Uniunea Europeana, unde media este de 8-10%, in timp ce la noi s-a ajuns  la 21%. Imboldurile date de FMI vor fi materializate in alte valuri de reforme, menite sa ne scoata din criza economica si toate celelalte crize pe care le tarversam. Dar fortele acestea exterioare sub protectia carora suntem sau din care face parte, caci protectia e relativa, nu pot schimba conceptii, principii, nu ne pot da noua unitate si nici nu se afunda odata cu noi. Ideal ar fi sa nu ne mai conformam scenariului scris de altii in care noi doar jucam, aducand uneori aportul unor marionete.

Andreea Jugaru