Accidentul recent din Copou a starnit reactia prefectului de Iasi, Dragomir Tomaseschi, acesta anuntand ca politistii care au solutionat cazul, si l-au prins pe faptasul in varsta de 17 ani, vor fi premiati. Insa spre indeplinirea cauzei, prefectul are de transmis un mesaj Ministerului Administratiei si Internelor, care poate ajunge deformat la destinatar. Care sunt sansele in acest caz? Spre multumirea lor, sper sa ramana faptele unor politisti, nu numai cuvintele unui prefect de Iasi.

Imaginea politistilor nu a fost si nici nu este una de apreciere in randul societatii romanesti. Oricate fapte bune ar realiza, indeosebi tinerii, asociaza imaginea politistului cu persoana supraponderala care mananca bine, si din cand in cand, mai solutioneaza prin mister, vreun caz mai important. De multe ori impresia este gresita, dar nu intotdeauna. Ca in orice domeniu exista exceptii de la regula. Uneori, cand prejudiciul este de o valoare sau o marime nesemnificativa, se intampla ca unora din oamenii legii sa le fie lehamite sa mai cerceteze in detaliu, in lipsa de indicii. Omul isi pierde speranta, asa ca renunta si se gandeste cum sa-si apere mai bine proprietatea, pe viitor.

Viitorul este imprevizibil. Insa, misterios exista sanse ca tactica recompenselor sa fie dezvoltata in perioada imediata si pentru politisti. Pentru a fi mai impaciuitori cu solutiile drastice ale guvernantilor, o solutie provizorie, care priveste eficienta in serviciu, ar insemna acordarea un procent banesc, ori de cate ori politistii solutioneaza un caz important in timp scurt. Astfel, aceasta masura ar veni in completare, asa cum unii profesori primesc de ani buni, un procent aproape nesemnificativ atunci cand elevii lor participa cu succes la olimpiade.

Profesorii care duc mici genii la olimpiade, nu au fost si nici nu vor fi vreodata platiti pentru simplul fapt ca un elev de-al lor a ajuns politician. Odata ajunsi in scaunele dictatoriale si in pozitia de a hotari soarta celor oropsiti de viata, cu diplome luate in tara sau echivalate pe taramuri straine, ei uita ca unii profesori au fost indulgenti si i-au trecut fara merit anul sau obiectul, sau ca la un moment dat un politist a spus, precaut :“fii cuminte si nu fa asta”.

O decizie fara repercursiuni evidente ca stat de drept, pentru ati acoperi gaurile negre, este sa te joci cu salariile invatorilor si profesorilor, cu pensiile oamenilor trecuti prin viata, dar cand le tai 25% din salarii, celor pusi sa te apere si sa faca diferenta intre ce e bine si ce rau in tara noastra, atunci, problema degenereaza. Oameni purtati de stat in scolile militare ajung sa fie ignorati si dispretuiti de cel care i-a instruit.

Dupa ce s-au jucat o vara intreaga cu inimile si sanatatea subreda a profesorilor, spre sfarsitul sezonului cald, guvernantii le-au aplicat o lovitura rece, si celor care pazesc si apara bunastarea convetuirii in societate. Minus 25% din salariile politistilor, asta inseamna cumva ca ei ar trebui sa-si indeplineasca sarcinile cu minus 25% eficienta? Pe cealalta parte, cu invatamantul, ca profesorii isi fac cu sau fara 25 procente meseria, rezultatele depind in mare parte de daruinta si capacitatea elevului de a asimila.

Niciun om al legii, nu-i va ierta de curand pe politicieni pentru solutiile luate, indeosebi pentru renuntarea sefului de stat, la protectia lor, ca un copil la cainele imbatranit subit.

Daca va fi aprobata cererea prefectului iesean, Dragomir Tomaseschi, multi atotstiitori care populeaza tarisoara, vor spune s-au au spus deja cuvantarea: “unde este marea fapta in ati indeplini atributiile serviciului”. Acestia uita sa ia in considerare pe moment, multiplele sarcini si pericole ale oamenilor legii. Ca politist trebuie sa ai curaj. Sa patrunzi in vietile oamenilor mai putin normali sau constienti, sa-i tragi la raspundere pe tineri iresponsabili fara sa le aplici o corectie vizibila, si sa iti pui viata in risc pentru un salariu de multe ori cat al unui controlor de autobuz.
Guvernantii patriei duc lipsa de acest curaj, care sa le permita sa spuna oamenilor clar si concis, ca nu le pasa de soarta lor, ci de bunastarea buzunarului propriu.

Andrei Gorgos