Ceai, cafea, zîmbete, confirmarea problemelor actuale și soluții de viitor. Așa s-a desfășurat conferința de sîmbătă, 10 mai 2025, susținută de speakerul Alin Popescu în cadrul Tîrgului de Carte Librex. Evenimentul a fost un pretext de a pune publicul ieșean față în față cu dilemele viitorului apropiat legate de inteligența artificială.

Conferința „Lumea de mîine între AI, conștiință și curaj” a fost un moment de reflecție colectivă asupra viitorului tehnologic, dar și a esenței umane. Într-o lume aflată într-o transformare accelerată, în care tehnologia pare să redefinească nu doar munca, ci și relațiile, gîndirea și identitatea, această conferință a fost organizată cu scopul de a înțelege nu doar potențialul inteligenței artificiale, ci și implicațiile sale etice, sociale și umane.

Alin Popescu este autor, speaker și formator, cunoscut pentru abordările sale interdisciplinare care îmbină știința, filosofia și tehnologia. A susținut conferințe pe teme precum gîndirea critică în era digitală, etica inteligenței artificiale și rolul conștiinței umane în societatea viitorului. Este implicat activ în proiecte educaționale și culturale, și consideră că adevărata putere a tehnologiei stă în modul în care este folosită pentru binele comun.

Evenimentul a început într-o notă relaxată, în timp ce camerele de filmat erau îndreptate către public și scenă, luminile se aprindeau, iar Alin Popescu semna cărți pentru cei prezenți. A urmat un discurs care nu s-a limitat doar la informații despre tehnologie, date sau fapte concrete, ci a mers mai departe, atingînd teme importante și sensibile pentru toți oamenii, cum ar fi valorile, moralitatea, responsabilitatea, umanitatea.

„România este o țară inteligentă, cu oameni deștepți și cu puterea de a renaște”, a afirmat Popescu, oferind premisele unei discuții despre viitorul apropiat. Printre întrebările lansate publicului s-au numărat unele provocatoare, cu valoare psihologică chiar:

Poate o pisică avea remușcări sau speranță? Un copac este inteligent dacă își orientează crengile spre lumină și rădăcinile spre apă? O piatră este considerată cu adevărat lipsită de viață în comparație cu o plantă despre care spunem că este o ființă vie? La prima întrebare, părerea publicului a fost împărțită aproape egal. La a doua însă, unii și-au exprimat părerea, dar alții au preferat să păstreze anonimatul, iar la a treia, majoritatea publicului încuviința spre un răspuns pozitiv.

Un arc în timp: trei ere ale digitalizării

Conferința a fost structurată și în jurul unei cronologii conceptuale a erei digitale, inspirată din cărți citite de speaker: era naivității (2004–2005), cu începutul rețelelor sociale și apariția primelor calculatoare, era libertății absolute și a construirii profilului online a fiecăruia după preferințele noastre, cerințele, căutările și prietenii pe care îi avem; era transformării (2017–2018), o etapă de conștientizare și reevaluare a libertății digitale și era prezentă (2022–2025), epoca în care inteligența artificială redefinește relația noastră cu informația și realitatea.

Alin Popescu a explicat că AI-ul nu reține textele în mod tradițional, ci face legături semantice și contextuale. Spre exemplu, dacă întîlnește cuvintele rege, regină, pion, înțelege că este vorba despre șah. La fel, poate deduce că o broască și o cheie sugerează o ușă. Este o formă de învățare asociativă, diferită de logica umană, dar tot mai prezentă în viața cotidiană.

Participanții au fost invitați să-și exprime opiniile, iar răspunsurile spontane au devenit puncte-cheie ale conferinței. Printre afirmațiile notabile s-au numărat:

„Dacă ducem educația la piciorul broaștei, ne pierdem de tot.”

„Divertismentul nu e totuna cu educația.”

„Mai bine să spele AI-ul vasele și eu să merg la birou decât să meargă AI-ul la birou și eu să spăl vasele.”

Apoi discuția a atins un punct sensibil și profund, cînd au fost prezentate nu doar întrebări ale publicului, ci și dileme universale, specifice vremurilor noastre: „De ce să învăț, dacă AI știe deja totul?”, „Cum să rămîn uman într-o lume a eficienței?”, „Cine voi mai fi eu când AI îmi preia jobul?”.

În răspunsuri s-a subliniat că inteligența artificială poate furniza informații, dar nu poate înlocui procesul uman de învățare — acela care presupune înțelegere, gîndire critică, discernămînt și capacitatea de a pune întrebări. Învățarea autentică nu înseamnă doar memorare, ci formarea unei conștiințe care dă sens cunoașterii. AI ne poate sprijini, dar nu poate învăța în locul nostru.

În fața temerii că locurile de muncă vor fi preluate de AI, răspunsul nu a fost alarmist, ci încurajator: omul este mai mult decît o funcție. Identitatea nu se reduce la un job, iar schimbarea poate fi o șansă. Cînd tehnologia preia sarcinile noastre, cele cotidiene, se deschid spații pentru ceea ce este profund uman — creativitate, intuiție, empatie, gîndire strategică. În loc să considerăm acest fapt un sfîrșit, am putea să îl vedem ca pe un nou început.

Totodată, au fost demontate mituri larg răspândite precum „Nu mi se poate întîmpla nimic, nu există robot mai inteligent decît mine” sau „Oricum mă pot descurca ca pînă acum, pentru că AI nu are emoții”. Dar tocmai această lipsă de emoții ne obligă la o responsabilitate dublă: să fim conștienți că avem în față un instrument, nu o conștiință — și că felul în care îl folosim ne definește ca societate.

S-a discutat și despre faptul că unii profesori sau părinți interzic copiilor accesul la ChatGPT, în ideea că ar trebui să se descurce singuri, iar dacă încalcă această regulă sînt pedepsiți, motiv pentru care unora le este frică să recunoască că folosesc inteligența artificială. „Dacă elevii ar fi încurajați să folosească AI în mod conștient, nu ar mai utiliza-o pe ascuns și ar învăța să aleagă între bine și rău în tehnologie”, a concluzionat speakerul.

Un mesaj esențial s-a conturat de-a lungul întîlnirii: inteligența artificială nu trebuie demonizată, dar nici idolatrizată. Este o unealtă puternică pentru omenire, iar viitorul depinde de felul în care o vom integra în viața educațională, socială și profesională.