Sala Chopin&Vivaldi a Congress Hall Palas a devenit neîncăpătoare pentru publicul dornic să asiste la conferința și lansarea de carte a părintelui Constantin Necula, care a avut loc sîmbătă, 10 mai, în cadrul Tîrgului de Carte Librex. Evenimentul, a fost împărțit în două secțiuni: o conferință cu tema „Cum ne cresc adolescenții ca părinți, școală, societate și Biserică” și lansarea volumului „Rugăciune și Înviere”, semnat împreună cu părintele Maxim Moraru.

La ora 17:40, sala era aproape plină. Publicul, compus majoritar din persoane de vîrstă mijlocie, continua să sosească în număr mare. Rîndurile din față s-au ocupat, semn al interesului crescut pentru o poziționare cît mai apropiată de scenă. Șase camere de filmat au fost amplasate strategic pentru a surprinde dinamica conferinței și reacțiile publicului. Dialogurile dintre participanți au completat atmosfera așteptării, un amestec de curiozitate, respect și entuziasm reținut.

La ora 18:11, pr. prof. univ. dr. habil. Constantin Necula și jurnalista TVR Iași Laura Lucescu au intrat în sală, în aplauzele publicului. Jurnalista a moderat discuția din prima parte a serii, adresînd întrebări menite să contureze tema conferinței și să provoace reflecții personale și sociale.

Unul dintre primele comentarii ale părintelui a vizat prezența numeroasă din sală: „Bine că am intrat cu ochii închiși”, a glumit acesta, semnalînd cu umor emoția momentului. Întrebat cum era în adolescență, a răspuns simplu și autoironic: „Mie mi-a plăcut de mine”, stîrnind reacții amuzate în rîndul audienței. A precizat că, adolescent fiind, dormea puțin și se comporta precum orice tînăr, dar că a avut șansa de a fi înconjurat de oameni excepționali. A adus în discuție adolescenții din Iași, în special pe cei de la Liceul Pedagogic și Seminarul Teologic, pe care i-a descris ca fiind creativi și respectuoși.

Părintele a insistat asupra ideii că adulții tind să uite că au fost și ei adolescenți. A spus că mesajul indirect pe care tinerii îl transmit părinților este: „Băi, sîntem voi!”, subliniind continuitatea firească dintre generații. A încurajat părinții să renunțe la obsesia pentru manuale de parenting și la încercarea de a „repara” adolescența, considerînd că tinerii trebuie acceptați așa cum sînt. A relatat și o întîmplare din perioada în care preda în Italia, unde elevilor le era interzis să fumeze în fața liceului. Soluția propusă de conducere – o taxă de 100 de euro pentru fiecare elev fumător – s-a dovedit eficientă, ilustrînd faptul că uneori metodele neconvenționale au rezultate surprinzătoare.

Una dintre întrebările adresate de moderatoare – „În ce fel ne pot învăța acești mici oameni[…]?” – l-a determinat pe părintele Necula să intervină rapid: „Un om e mare de cînd se naște”, insistînd asupra faptului că vîrsta nu determină gradul de inteligență al unei persoane. 

A vorbit apoi despre modul în care adolescenții se raportează la pasiuni și despre importanța sprijinului oferit de adulți în acest proces. A oferit un exemplu personal, povestind cum a prezentat un concert al trupei Compact, afirmînd deschis că apreciază muzica rock și consideră că moralismul nu este morală. Libertatea de exprimare a adolescenților, a spus el, este esențială pentru formarea lor.

Adolescenții știu să se adapteze, dacă li se oferă libertate

O întrebare importantă a fost: „Care este prima lecție primită de la tineri?” În răspuns, părintele a relatat o întîmplare în care a auzit doi adolescenți criticînd religia într-un limbaj dur, dar „diplomatic”. În loc să îi certe, le-a apreciat expresivitatea lingvistică și l-a sfătuit pe unul dintre ei să urmeze facultatea de teatru, ceea ce, în mod remarcabil, acesta a și făcut. A empatizat cu tînărul, care trecea printr-o pierdere dureroasă – moartea mamei sale. Părintele a mărturisit că și el își pierduse mama cu doar o săptămînă în urmă, considerînd că afirmația „este voia Domnului” nu este întotdeauna potrivită și că fiecare adolescent are dreptul să își gestioneze durerea în felul său.

Întrebat cum pot părinții să „deschidă o ușă” pe care adolescentul o închide, răspunsul a fost clar: „Să o lase închisă. Să respecte liniștea și intimitatea copilului.” A criticat hiperprotecția parentală și apariția unor „traume false”, dînd ca exemplu ironia: „Am o traumă din copilărie, n-am fost în Madeira.”

Referindu-se la creativitatea tinerilor, a povestit un episod în care adolescenții jucau fotbal în apropierea unui cimitir și, din respect pentru enoriașii care asistau la o liturghie în apropierea acestuia, s-au descălțat și au continuat jocul în tăcere. A concluzionat că adolescenții știu să se adapteze, dacă li se oferă libertate. A ținut să transmită și faptul că a nu avea copii nu este o ratare umană, contrar convingerilor sociale.

E nevoie de o abordare centrată pe suflet, nu pe performanță școlară

Discuția a atins și subiecte sociale și politice. A afirmat că situația din România nu mai atîrnă de un fir de ață, ci „de o foaie de hîrtie”, făcînd aluzie la alegerile prezidențiale. Pe tema educației, a criticat sistemul de notare, susținînd că nu reflectă adevăratul potențial al elevilor. „Copiii devin obraznici cînd li se spune că sînt ceea ce nu sînt”, a declarat, pledînd pentru o abordare centrată pe suflet, nu pe performanță școlară.

Din perspectiva îndatoririlor părinților față de adolescenți, Constantin Necula subliniază două adresări care nu trebuie să lipsească din nicio casă: „Iartă-mă!” si „Te iubesc!”, pentru stabilirea unei bune relații între copil și părinte.

La finalul conferinței, părintele a mulțumit adolescenților cu care a stat de vorbă cu o zi înainte într-un parc și datorită cărora a știut să vorbească mult mai profund pe limba adolescenților: Ioan, Timotei, Vasile, Georgică, Elena, Eleonora, Smaranda și cele două Ilinca, gest care a adus o notă personală și emoționantă momentului.

Lansarea cărții Rugăciune și Înviere

Cea de-a doua parte a evenimentului a fost dedicată lansării cărții Rugăciune și Înviere, scrisă în colaborare cu părintele Maxim Moraru. Moderatorul lansării, Cătălin Jeckel, consilier cultural în cadrul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și director al Editurii Doxologia, a descris volumul ca fiind o lectură accesibilă, dar profundă, cu „adevăruri teologice grele ascunse în lucruri simple”.

Părintele Necula a vorbit despre durerea comună trăită de autori, amîndoi pierzînd cîte un părinte înainte de finalizarea cărții. A evidențiat insistența părintelui Moraru în ducerea proiectului la bun sfîrșit și a reiterat ideea centrală a cărții: „Fără rugăciune nu poate exista înviere.”

Mesajul teologic și existențial al volumului a fost rezumat prin cuvintele părintelui: „În lumea asta de noroi, Hristos e totul pentru noi.” A accentuat faptul că adevărata libertate nu este aceea de a urî, ci de a iubi pe cel care ne urăște. A încheiat cu o chemare la demnitate, iubire și curaj, valori definitorii pentru un creștin autentic.

Ultimul mesaj adresat publicului de către părintele Necula a fost: Cînd n-oi mai fi, să nu vă fie teamă: vă aștept”, urmat de reacții amuzate ale publicului și zîmbete amare.

Evenimentul s-a încheiat la ora 19:40 cu interpretarea colectivă a imnului pascal „Hristos a înviat!”, la cererea părintelui, care a dedicat acest moment mamei sale. A fost un moment de înaltă încărcătură emoțională, urmat de aplauze și o coadă consistentă pentru autografe.