Unii spun ca un geniu se naste o data la 100 de ani, si niciodata in aceeasi tara. Cu totii stim cine a fost si ce reprezinta Constatin Brancusi pentru romani si pentru arta. Il consideram a fi un geniu. Putini sunt insa cei care stiu ca talentul lui Brancusi a fost lasat mostenire tot romanilor. Pictor, sculptor, scenograf, Gavril Siriteanu sau Sir, asa cum ii spun cunoscutii si studentii lui, stranepot al marelui Brancusi, pe linia mamei, duce traditia mai departe.

„Doamne fereste sa ajung ca el!”

Cand era de-o schioapa, isi dispera parintii murdarind „perdelele, colorand fetele de masa si cartile mai mult decat caietele” asa ca l-au trimis la Scoala de Arte. A aflat de mic de legatura de sange pe care-o are cu Brancusi, de la bunica lui. Studiind istoria artei in clasele mici, „ma uitam cam patrat la Brancusi, si in mintea mea imi spuneam < Pai se putea din familia mea sa fie unul mai rasarit? Uite ce hal de desene are, te umfla rasul, tantea aia are gura stramba si nenea ala are gatul prea lung>– si bunica-mea – – si eu ziceam – Doamne fereste sa ajung ca el! Uite in ce hal facea pe acolo si culmea ca frantuzii astia zic ca e bun”¦Au trebuit sa treaca multi ani pana am reusit sa inteleg cum e si cu abstractizarea si sintetizarea formelor, cu modernizarea artei”, povesteste Sir, vazand parca scena derulandu-se in fata lui. Este stra-stranepot al marelui sculptor, bunicul sau fiind var drept cu Brancusi. Doar cei apropiati stiu de legatura lui directa cu marele sculptor. Prefera sa fie cunoscut pentru realizarile lui, nu sa fie comparat in permananta cu altcineva. „Nu a fi corect sa mergi prea mult in umbra cuiva. E o piatra grea de dus uneori, o responsabilitate foarte mare, dar in principiu trebuie sa te lauzi cu ce ai pastrat in radacini, chiar daca nu iti cade tocmai comod”, spuse pe un ton grav.

Toate artele plastice se regasesc sub forma teatrului

Acum lector la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iasi, pana sa ajunga la teatru, a experimentat de-a lungul formatiei sale artistice mai toate formele de arte plastice „in liceu, un an am fost la grafica, urmatorul eram la pictura, in al treilea an ajunsesem la murala, ca in ultimul an sa termin la ceramica. Iar facultatea sa o fac la sculptura”¦Pana la urma, toate artele plastice au un punct comun, se regasesc sub forma teatrului. Nu film. Filmul, stii cum e? Un nepotel nereusit al teatrului. Si teatrul nu e numai a 7-a arta, le preia si pe celelalte sase, ca sa faca un spectacol de consistenta. In teatru te lovesti un pic si de literatura, pe segmentul scenariului, dupa aia forma de oratorie a actorului tine tot de o parte a literaturii, apoi e muzica, coregrafia si scenografia care vine cu un pic de arhitectura, un pic de sculptura, cu arta costumului, mai nou vad ca e bagata proiectia foto-video, sonorizari, jocuri de laser, toate incep sa se lipeasca pe acolo”. Pentru Sir, scenografia completeaza monocromia si staticitatea sculpturii. „o batistuta suflata si miscata de doua colturi poate devini o pasare, o meduza sau avion. Se misca niste betigase, niste fire si se schimba mesajul”. Odata cu parcurgerea istoriei artei, cu intelegerea diferitelor stiluri, influente, orientarea sa artistica capata noi valente. „Cam in fiecare an imi schimb mentorul”, spune zambind sagalnic, continuand sa lucreze la o sculptura in lemn. „Pe masura ce studiezi clasicul grec, esti dat pe spate de ce au facut grecii, ajungi in perioada Renasterii si esti dat pe spate de studiile pentru a treia dimensiune, sensibilitatea acordurilor, armoniile alea subtile o sa te faca sa crezi ca grecii sunt cam invechiti. Nu stiu daca sunt foarte multi care sa ramana fixati asa pe o anumita personalitate pentru ca pana la urma trebuie sa lucreze la propria lui personalitate si pe ceilalti doar ca sa si-i ia asa ca puncte de reper, ca mici surse de inspiratie”.

„Lumea poate fi salvata prin arta. Artistul face, in fond, jucarii pentru oamenii mari”, spunea Brancusi. „Marioneta se apropie mai mult de reprezentarea omului, ele sunt mai degraba in zona asta de sensibilitate a teatrului de animatie, dar animatia se face incepand de la obiectele decorului, obiecte pe care le poti considera abstracte, nonfigurative. Si cred ca, mai nou, orientarea spectacolelor de teatru va fi dominata de animarea obiectelor. Usor, usor, am observat ca si in teatrul dramatic se intervine cu obiecte animate, cu masti deosebite, cu machiaje deosebite. Uite, pana si forma asta Cirque du Soleil e o forma a circului care e foarte bine amestecata cu spectacolul specific dramatic, momentele comice se integreaza foarte bine cu cele de jonglerie. Circul propriu-zis nu mai este doar un banal circ, ci se indreapta catre un spectacol mai cult”, continua Sir idea marelui artist.

„..peste tot pe unde mergi gasesti acelasi gen de padure cu acelasi gen de uscaturi”

Cheltuielile implicate intr-o lucrare sunt de cele mai multe ori peste pretul de vanzare al produsului finit. „La asta se mai adauga si chiria la atelier, curent, caldura, chestii marunte care se aduna la un moment dat”. „M-am gandit sa plec in afara, dar mi-a trecut la fel de repede cum mi-a si venit ideea. Imi este comod sa lucrez si aici in domeniul creatiei si daca lucrul asta imi este aigurat oriunde, cealalta latura nu ma mai deranjeaza foarte tare, relatia sociala cu nivelul cultural al populatiei si altele. Intamplator, peste tot pe unde mergi gasesti acelasi gen de padure cu acelasi gen de uscaturi. Nu dau nicaieri pe afara de cultura in procent de 80% din populatie, tot un 20% vei avea oameni care iti intra in expozitie, restul merg la stadion, asta se intampla si la nemti si la noi, si in Canada”. Isi asigura cheltuielile mari printr-o vanzare-doua pe an in afara tarii. Nu toti care ii cumpara lucrarile au si o educatie in acest sens, „multi o fac de amorul artei, din pur smobism, merg pe ideea: luam si noi ca e la moda in perioada asta, apare un curent nou sau a aparut un artist nou si poate e bine sa avem o lucrare de a lui”.

„Mi-a spus un neamt odata ca ii place foare mult un tors pe care-l facusem, ca o sa-l ia negresit pentru ca se potriveste cu marmura gri de la semineul pe care-l are. El de fapt vroia piesa aia pentru ca avea aceeasi culoare cu marmura din semineul lui, nu ca l-ar fi dat pe spate nu stiu ce la lucrarea mea”¦M-am dezumflat putin atunci”¦dar asta se intampla si la case mai mari”, spune pe-un ton trist, facand referire la functionarii de la vama americana care au confundat „Pasarea in vazduh” a lui Brancusi cu o simpla bara cu destinatie industriala, pana la ilustrul critic care a catalogat prima varianta a „Domnisoarei Pogany” drept un ou bine fiert, asezat in echilibru pe un cub de zahar.

Isi imparte timpul intre cele doua ateliere, Facultatea, unde indruma pasii studentilor in scenografie si atelierul lui, de la parterul unui bloc, unde talentul si imaginatia prind forma in pictura, dar mai ales in sculptura. N-a vrut sa-I calce pe urme lui Brancusi, dar se pare totusi ca aschia nu sare departe de trunchi.

Alina Guraliuc

Livia Hincu