Trei sate rasfirate de tigani evlaviosi isi dau intalnire in varful dealului, la Corbasca, unde maicutele s-au hotarat sa puna hotar impotriva necredintei pacatoase.Trufia sectelor care fura enoriasi rataciti le-a dat puterea celor opt suflete, ancorate in realitate mai mult decat pustiul le permite, sa increstineze si sa hraneasca in numele Domnului si a bisericii vechi de trei sute de ani. Asa a ajuns Pogletul manastirea tiganilor botezati si flamanzi, uitati si regasiti, bucurosi de rugaciune mai mult decat de cumetrie. Cele lumesti nu au fost complet date uitarii si nicio bucurie tiganeasca nu trece neobservata de stareta si surorile ei, iar cei care se imprietenesc cu atmosfera primesc de pomana un fin, cu lumanare de botez cu tot.

Fulgerisul care duce la manastire

Miros puternic de ceaun si o pacla de fum la fiecare casa colorata. Copiii sar prafuiti din mijlocul strazii in sant si-si arata bucurosi goliciunea aramie, iar drumul se ingusteaza anevoios la urcare. Satul Fulgeris rupe atmosfera civilizata de la periferia Bacaului si deschide drumul salbatic care pulseaza pitoresc pana sus, in coasta dealului plin de paduri umblate. Cate un acoperis daramat, ziduri lipsa, mult albastru si o dezordine nestudiata de piciorul vreunui curios. Doar masinile trec zgomotoase si ridica colbul in aerul inabusit de miresme incerte, lasand in urma lor doar privirile curioase ale femeilor care se racoresc la cismele.

Ultima cotitura la stanga descopera portile deschise ale manastirii, iar la intrare mesele intinse sub nucul aplecat. „Aceasta-i manastirea noastra. Mica, discreta intr-un peisaj frumos, de poveste. „Atenta si linistita, maica Macaria are destul de mult in inaltime, iar hainele monahale o subtiaza ireal. Pe chipul supt i-a mai ramas doar zambetul larg.

Intinderea mare a domeniului manastiresc pare familiara vizitatorului aflat prima data in zona. Livada randuita geometric, curtea cu animale, chiliile dichisite si bisericuta neagra ca petrolul. Nimic mai mult, poate doar aceleasi randuri de mese aflate in permanenta afara pe timp de vara, din lemn scorojit cu musamale inflorate si banci acoperite cu presuri. „Aici facem noi praznicele sau punem masa dupa slujba in zilele de sarbatoare.”

Manastirea tiganilor

In zorii unei zile de vara bisericuta pare mult mai neagra pe fundalul limpede al cerului. Parintele isi incepe binecuvantarile, maicutele murmura si credinciosii apar pe rand, adormiti si imbracati curat. Se aseaza cucernic in genunchi, scruteaza cu privirea fetele palide si pleaca piosi capul pana in pamant. Rand pe rand apar si finii de-o schioapa, fini care nu isi mai cunosc de mult nasii. Pana la sfarsitul actului religios forfota creste. Fuste lungi, patofi arcuiti, ochi migdalati, sprancene stufoase si maini colorate sprjinite alene pe balustrada. „Am sapte ani si doar eu mai merg la scoala. „Lui Robert i s-au cam incretit obrajii de cand a atras priviri asupra lui. Rade ghidus si innoada sireturile pline de noroi proaspat. „Am venit din vale, de la Fulgeris. Eu si cu fratii mei”. In spatele lui apar alti doi mai mici, la fel de tuciurii cu dinti margelati. „Alin mergea la gradinita, dar acum de cand s-a inchis si i-a trimis acasa sta si se joaca toata ziua. „Toti prescolarii care nu au bani sa merga pana in Corbasca, in comuna, nu mai fac gradinita. Intra direct in clasa intaia. „Daca toata lumea a plecat la munca in Italia, a ramas satul fara oameni”. Pe Ionut nu il atrag prea mult vorbele stalcite ale lui fratisu. Ar vrea sa-l corecteze, dar cel mai mare e mai rapid la grai. „Aista mic, Alin, e finu’ lu’ maica stareta. A venit la impartasit. „Plin de vin pe la gura, finul se sterge mofturos si-si roade unghiile negre. „Da, ne place sa ne jucam. Dar numai vara, ca iarna nu ne lasa mama sa iesim afara din casa, ca suntem saraci si nu avem bani de medicamente, doar de mancare. Si noua ne place toata mancarea. Ne place sa mancam orice. „Au urcat dealul singuri. Parintii au ramas acasa cu gospodaria. Ei urca mai rar pentru ca nu prea au haine de soi si le e rusine de „domnii de la oras care mai vin aici. ”

In toata curtea alearga copii si, dupa spusele lor, au fost botezati in manastire de curand. Pe maicutele nu le intereseaza varsta, pentru ca niciodata nu e prea tarziu. Doar in felul asta scapa de pericolul de a o lua pe cai gresite sau, mai rau, de a se duce la vreo secta. „Ii botezam chiar si cand ajung la majorat. „Marian are treisprezece ani. „M-au botezat acu’ doi ani niste oameni din alta parte. I-am mai vazut de cateva ori si mi-au mai adus dulciuri. ”

Pomeniri si petreceri tiganesti

„Haide parinte, haideti incoace, poftiti. Dar nu ati adus-o si pe maica…maica?”Tot in zilele de sarbatoare, daca nu vin enoriasii la preot se duce el la dansii. Insotit de doua maicute desemnate de stareta, in satul din susul manastirii, in Bacioiu, parintele sfinteste si blagosloveste. „Maica stareta nu a putut sa ajunga. Nu ne primiti fara ea?”

In mijlocul curtii e intinsa masa, mai sus, undeva in dosul casei sfaraie gratarul. „Sa-l pomenim pe socra-miu, Alexandru. Ii facem de trei luni. „Praznicul tiganesc este insotit de muzica ritmata. „Asa ii placea lui, Dumnezeu sa-l ierte!”Batrana casei cara bucatele aburinde pentru sfintit si le face semn baietilor mai tineri sa ridice lumanarile topite. „De acu’ hai sa mancam!”Fetele aduc carnea sfredelita in carbunii incinsi din cuptorul de lut si maicutele fac o cruce mare. „E timpul sa plecam. „Parca trazniti de asa o veste, indoliatii pa foarte suparati. „Haideti, bre maicuta! O bucata de carne calda, ceva?”Pe cel mai ospotalier il potoleste altul, mai cucernic. „Vreti sa plecati, asa-i? Mergeti, trebuie sa aveti destula treaba. Dar daca vreti sa va povestesc, eu eram aici cand s-a intamplat cazul. „Mica istorisire despre cum a murit tata socru le pune si mai tare pe fuga pe maicute. Oaspetii continua cu vlaga. „Noi de aici toti lucram in tari straine. Care au plecat in Italia, care in Spania, Germania, Anglia. Mergem la impartit ziare, la constructii, la cantat. Tot ce-i place tiganului. „Bacioiul e plin de vile colorate, cu termopane si sonerii la poarta. La praznic muzica porneste din nou. „Doamne ajuta! Va asteptam si la patruzeci de zile sa facem un chef atunci!”

Din batatura rapostului Alexandru, care a murit dupa ce a cazut intr-o fantana, fetele sfinte se indreapta spre alt loc unde canta muzica. De aceasta data o fanfara. „A murit tata Ileana, parinte, da o ingroapa la Corbasca cu popa de acolo. „Alaturi de inmormantarea pentru care se pregatesc boii si caruta, trebuie sfintita o casa. Trei ziduri dintr-o viitoare vila. „Un pahar de vin rece inainte?”Tatal lui Cosmin e plecat la munca in Germania. „E plecat de ceva ani. Noi mai avem o casa acolo, peste drum. „Arata in zare, pe partea cealalta de deal, o casa mare proaspat tencuita. „Casa asta o facem langa sora lu’ mama sa o aiba pentru frate-miu. Stiti, eu am un frate pe care il iubesc tare mult. In fiecare dimineata cand ma trezesc ma saruta asa cu dragoste si eu cand am cate un leu ii cumpar lui ceva. „Cauta nelinistit in buzunare si constata ca tocmai si-a pierdut banii. „Plec indata sa ii caut, dar inainte vreau sa va spun ca dupa ce termin scoala ma fac ori doctor, ori politai. Am luat premiu acu’ in clasa a treia. Sunt singurul din clasa. Restul sunt repetenti. „Pe gardul scolii aflata la doua sute de metri distanta sta atarnata tablia cu numele satului, alaturi „Partidul rromilor pro-Europa”. „La nici o masa nu ai vrut sa stai parinte?”. Mama lui Cosmin aduce cu ea baietelul cel mic pentru care se face casa cea noua. Pe maica Arsenia o nelinisteste un lucru. „Asta e botezat?”

Irinuca, Pogletul si rusii

Stareta, apriga, mica si iute la pas, are o vorba buna pentru toata lumea. „Sper sa va simtit bine la noi acasa. Hai sa o cunoasteti pe Irinuca. „De curand s-au implinit doisprezece ani de cand a devenit „mama”unei fetite. Pe Irinuca a luat-o de la parinti, din Poglet, al treilea sat de tigani, satul unde se afla manastirea, cand avea trei ani. „Eu am crescut-o pana acum, la cinsprezece ani. „Irinuca s-a nascut oarba. O mana de fata imbracata in negru, cu ochelari mari. „In ultimii ani au operat-o de mai multe ori. Acum distinge numai umbrele. „Dar cea mai mare bucurie a maicutei vine din bucuria pe care fata o emana celor din jur. Irinuca face seminarul, invata ruseste de la radio, isi iubeste prietenii si-i stie pe toti clasicii literaturii. „Imi plac si poeziile de Ana Blandiana. Proza mi-o mai citesc maicutele, dar poeziile le ascult la radio. „La fiecare cuvant vibreaza. „Eu sunt rusofila. Imi plac rusii, imi place sa vorbesc cu ei si cel mai mult imi doresc sa merg in Rusia. Nu ai vrea sa mergem impreuna in Rusia? Te ajut eu sa te descurci, tu doar sa ma duci de mana sa nu ma impiedic. Ce zici?”Niciodata nu stii daca vorbeste cu adevarat serios, pentru ca rade. Rade foarte mult si foarte rar d

se lasa inhibata. „Iti place Chirita?” Se uita grav, si-si ascunde gura cu maneca. „Daca iti place hai sa o jucam. „Si cat ii permit imprejurarile se exteriorizeaza. „Luluta, Gulita, veniti sa ma pogorati jos de pe cal!”Izbucneste intr-un ras cu accente aristocrate. „Sunt un burghez, un gentilom, draga!”

Povestea ei incepe trist. Parintii nu au avut bani sa o intretina, iar lipsa vederii a incurajat-o pe mama ei adoptiva sa o creasca. Nu i-a fost greu sa se stie departe de casa, „doar stau la doi pasi si merg cand vreau”, dar fetei ii fuge mintea la preocuparile unei adolescente. Maicutele o iubesc. „E..Irinuca. Irinuca are asa un fel al ei care te face sa o placi. E mai altfel. „In chilia ei intra doar stareta, care ii citeste si o povatuieste in fiecare seara. „O sa ramanem prietene, draga, da?”Doar cand canta se emotioneaza. „Sa nu plangi. Am sa-ti cant ceva despre limba romana. „Tresare. „Ma vedeam in fata unui public. Ce emotionant! De fapt, imi imaginam. Eu nu pot sa ii vad pe ei. ”

„E munca multa cu ei, coloratii”

Dupa praznicul la care s-au adunat enoriasi de peste tot, seara se lasa cu un botez. Micul Albert e trecut de un an. Pe certificatul lui de nastere scrie Germania. Parintele ii cauta numele si prenumele. „Nu l-am tradus, parinte. Costa bani. „Nasa ii aranjeaza buclele baiatului care bea cu pofta din biberon. „Pe toate certificatele voastre scrie cate o tara. Erau unii ieri din Spania, altii din Italia. Nu am mai botezat de mult un copil nascut la noi. De ce nu ii increstinati acolo?”Parca este o intrebare capcana. Nasul isi trage camasa pe burta. „Ei sunt catolici, nu sunt crestini. „Ceva mai tarziu aveau sa recunoasca adevaratul motiv. „Alocatia lor e mare si astia mici de la noi au deja cetatenia. „Parintele surade ironic. „Si e mai sigura nasterea in Occident. In Fulgeris nu mai sunt moase cum trebuie. Ati nascut la o clinica privata, doamna?”Femeia tace. Nu stie ce sa zica. „Astia de pe aici, care nu au dupa ce bea apa, vin la maicute sa le gaseasca nasi. Bine ca avem lumanari destule. „De altfel, parintele nu ar comenta nimic. Il amuza unele situatii. „E munca multa cu ei, coloratii. Rabdare, maicuta, rabdare! Multa ne este rasplata in ceruri.”

Ana-Maria Durila