O ploaie măruntă de sfîrșit de martie spăla străzile Copoului la ceas de seară. Printre toți grăbiții care așteptau în stație, se strecoară un colț de rochie trandafirie, care se îmbibă ușor în picăturile de pe trotuar. Domnița care o poartă pare desprinsă din poveștile secolului trecut. Cu pas grăbit, pășește în ai săi conduri spre leii care stau de strajă în fața Universității „Cuza”. „Unde te îndrepți, domnișoară? La bal, la bal.”, răspunde trăgîndu-și sufletul, nerăbdătoare să-și întîlnească în seara asta de joi, prințul rătăcit prin Sala Pașilor Pierduți.

Între două secole de istorie, trăind prezentul

Încă de la intrare, ești întîmpinat de către un cuplu de nobili care se ascund în spatele măștilor. Ea, purtînd o pălărie cu boruri largi, el, cu o poziție aproape statuară, te analizează învelit într-un frac. Din colțul celălalt, o pereche de ochi te fixează din spatele unor ochelari de soare. Dacă și-ar da jos mănușile din piele, poate că personajul ar putea să-ți cînte două sau trei acorduri la chitara electrică pe care o ascunde în spatele său. Cîrlionții din peruca sa neagră sunt atinși de lumina puternică a neonului care învăluie sala. După ce treci pe sub cupola de baloane alb-albastre, privirea îți este captivată de mulțimea de măști colorate care parcă te invită să le încerci. „Nu, nu asta. Hai, încă una. Alege-o pe cea roșie.”, sunt cîteva din sfaturile pe care călătorii în timp și le oferă unul altuia.

Sub arcadele Sălii Pașilor Pierduți, farmecul vremurilor de odinioară se îmbină cu mult prea realistul prezent tehnologizat. Rochiile lungi, care cad greu sub valurile de dantelă și voal, mănușile lungi și catifelate, buclele domnițelor și genele lor lungi sunt surprinse în această seară pe o peliculă de film sau sunt captivate în pixeli pentru posteritate. Blițurile camerelor parcă prind viață, iar cei prezenți își imortalizează identitatea de o seară în instantanee.

Femei care devin bărbați și bărbați care se transformă în cavaleri

Dacă privirea ar putea să realizeze o panoramă completă a sălii, ochii ar putea capta pe retină o mare de culori și personaje. Undeva, în colțul din stînga a sălii, două mustăți creionate îți atrag atenția. Ascunse sub sacouri, trupurile de femei se lasă îmbrăcate de carourile bej-verzui. Părul este bine strîns sub pălăriile negre, iar orice urmă a delicateții este ștearsă de urma pantofilor cu șireturi. Întorcînd capul spre dreapta, ai putea să dai ochi-n ochi cu mușchetarii lui Dumas sau cu bărbații în negru și alb, a căror cravată este înlocuită de papion.

Cu toții se pierd în zumzetul glasurilor, iar muzica de pe fundal aproape că este acoperită de sunetele vocilor. Cîteva vorbe franțuzești îți gîdilă urechea într-o oază a românilor care pentru o seară se transformă în altcineva. Nu trece mult timp, iar sala devine din ce în ce mai plină. Afară, ploaia a încetat să mai spele Copoul, iar umbrelele sunt abandonate undeva, la garderoba de la intrare. Printre pirați și costume populare, Zorro mai puțin curajoși și prințese cu tocuri înalte, își face apariția și o Cruella De Vil, trăgînd cu poftă dintr-o țigară neaprinsă.

sala pasilor pierduti

În pași de dans, purtați prin timp

„Bună seara și bine ați venit la Balul Mascat.”, este semnalul care pentru o clipă captivează atenția tuturor. Privirile sunt ațintite asupra celor doi prezentatori, ale căror costume le amintește copiilor din sală de poveștile cu prinți și prințese. Printre brațe ridicate în aer pentru a imortaliza momentul cu ajutorul aparatelor foto, printre pașii rătăciți ai celor mici care nu reușesc să își facă loc prin mulțime, se dă startul balului. Se schimbă registrul muzical, iar influențele trendului contemporan sunt aruncate pentru o clipă în uitare, atunci cînd pe fundal încep să se audă frînturi dintr-un vals.

În fața curioșilor prezenți, cîteva cupluri își împreunează mîinile și încep să pășească pe ritmul muzicii, unduindu-și trupurile în sincron cu notele. Trenele lungi și rochiile vaporoase se pierd sub lumini de neon albăstrui, în timp ce domnițele se lasă purtate de vals prin Sala Pașilor Pierduți la brațul prinților pe care i-au așteptat pînă–n acest asfințit de martie.