In Complexul studentesc „Codrescu”, la intrarea in Caminul C 11 al Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” nu e nevoie de cunoscutele afise cu „Va rugam, pastrati linistea!”. Cele 10 carucioare pentru copii, aranjate frumos in holul de primire te fac numaidecit sa vorbesti in soapta. Noii locatarii se dau de gol prin petele de culoare roz bonbon imprimate pe plapumioare sau prin ursuletii albastri ori masinutele agatate pentru joaca, dar si prin hainute intinse la uscat, risete de copil, miros de lapte cald. Cei din camin ar adauga si plinsetele de la cinci dimineata, parca dinadins, cind ti-e somnul mai placut. In schimb, Andreea si Ionut, studentii-parinti, ar adauga, fara tagada, multa bucurie.

Nume: Andreea. Profesia: mama

Ziua in care a aflat ca e insarcinata Andreea a petrecut-o plingind, de dimineata pina seara. Imediat si-a dat seama ca, pentru ei, orologiile vor bate altfel: „timpul nostru este timpul copilului nostru”, spune Andreea hotarita si incepe o pledoarie despre timp si trecerea lui, sfatoasa si cu un aer de expert: „Sint persoane care spun: «Nu mai rezist, vreau timpul meu!». Le explic: «Mai, dar chiar daca ai copil, nu-ti ia din timpul tau, tu i te daruiesti atunci intru totul, nu mai exista timpul tau, timpul lui, copilul acela este din tine. Pana nu-l ai, nu constientizezi lucrul acesta, crezi ca-ti fura ceva din tine, dar nu-i adevarat, el iti da totul”. Ei i-a dat multa fericire, chiar daca firele argintii din parul brunet al Andreei par sa o contrazica. In fapt, a fost vorba de stabilirea unor alte prioritati, pe care colegele sale de scoala par sa nu le inteleaga. In schimb, pentru Andreea, totul se desfasoara intr-o logica perfecta: „Nu mai pot sa stau sa fac lucrari de nota 10, copilul este pe primul plan, asa- i si la Cristina lui Igor si la Mihaela de vizavi, mi se pare firesc. Daca voiam cariera, nu-l faceam!”, spune tinara raspicat. Ea a ales rolul principal de mama a lui Ionut, desi se impaca destul de bine si cu studentia: „Cum nu se pot face doua lucruri in acelasi timp la fel de bine, aleg sa am grija de el mai intii, dar sa continuu si studiile. Mie imi place postura de mama si studenta in acelasi timp. Colegele mele de la master, care acum sint la doctorat, imi spun ca nu ar putea sa se ocupe de scoala la fel de bine daca ar avea copil. La mine a fost ceva innascut, mi-am dorit intodeauna sa am un copil, sa raman insarcinata din prima si asa s-a intamplat. Atata timp cat esti impacat cu tine, si il vezi, e al tau, e ceva extraordinar”, si Andreea se lasa cuprinsa de emotie. Pentru a ma convinge, completeaza: „Copiii te storc, dar te si incarca de energie”.

„Mai sint si nopti albe, nici o zi nu e la fel”

Andreea e in anul al II-lea de master la Facultatea de Geografie-Geologie a Universitatii. Si ea, si sotul ei au studiat istoria in facultate. Pe vremea aceea se pregateau sa fie parinti. „El mergea o saptamana la cursuri, eu saptamana urmatoare. Profesorii ne stiau de-acum si ne spuneau «Lasa, nu-i nimic, veniti la examene… si cind mai puteti voi!»”, isi aminteste tinara mamica de bunavointa fostilor sai profesori. Ioan, sotul ei, desi tatic acum, parca nu se poate desprinde de studentie: „Si-a descoperit chemarea spre Teologie”, imi explica Andreea, rizind apoi ca unii dintre colegii lui de anul I il striga „nenea”, ba chiar „azi l-a luat cineva cu «sarut mina!»”.

Chiar daca e mai mereu plecat, pentru ca, pe linga studiile sale, Ioan mai e si profesor de istorie la o scoala din Iasi, Andreea se bucura de sprijinul sotului si serile si le petrec intotdeauna impreuna, intocmai unei familii. „Cunosc o fata, Angela, care are o fetita de aproape doi ani. E singura, sta intr-o camera normala, cu inca patru fete, munceste si invata. Copilul i-l tine o bona pe care o plateste, dar in weekend sint de nedespartit, iese cu fetita in parc, ne viziteaza. Nu s-a plans niciodata, atata curaj mai rar intalnesti”, povesteste Andreea. Mamicile studente se ajuta intre ele, insa, „acum un an am fost invitati la o nunta si, neavind la cine sa-l lasam, l-am luat cu noi. A dormit toata noaptea. Cind am avut un examen, l-am lasat la o mamica care mai are aun copil”.

Cind era mic, Ionut nu facea nazuri, dormea mult si noaptea era linistit. „De cind a mai crescut, ma trezeste din trei in trei ore, ca sa-l alaptez. Acuma ii ies si dintisorii, mai sunt si nopti albe, n-am zile la fel”, isi descrie Andreea viata de tinara mama. Insa cu Ioan, „ajutorul numarul 1”, camera in care locuiesc nu mai e una de camin, ci caminul lor, in care traiesc impreuna de sapte ani.

Serile desenelor animate

In caminul Andreei si al celor doi Ionuti, de 10 metri patrati, nu e numai pentru ei. Cei sapte pitici, cu tot cu Alba ca Zapada si-au facut loc pe peretele de deasupra patului. Pe linga ei, Scufita Rosie, Bambi si Frumoasa din Padurea Adormita. Pe margine sint asezati strategic un print si doi cavaleri calare, care parca pazesc aceste gingase domnite. Rafturile de sus sint ticsite de carti, iar cele de jos de jucarii, pe care micutul Ionut le-a primit de la parinti, prieteni ori vecini de camere.

Lui Ionut ii plac desenele animate cu Timon & Pumba, dar si Tom & Jerry. S-ar uita toata ziua pe laptopul parintilor, dar proiectele de scoala ale mamei si ale tatalui il tin departe de calculator. Se regasesc toti trei la masa, unde maninca ce gateste Andreea peste zi. „Am timp si de prajituri, imi rasfat sotul si copilul”, se lauda ea si, ca sa ma convinga, imi servesc niste chec proaspat scos din cuptor. „Nu suntem cheltuitori. De la stat primesc doua milioane pentru Ionut. M-am lasat de serviciu cand eram insarcinata, am lucrat foarte putin. Ca sa fi primit mai mult, trebuia sa fi avut 12 luni lucrate, am avut numai 10. Cu salariul de profesor al sotului meu si alocatia lui Ionut, n-au fost zile in care as fi dorit sa-mi iau ceva si nu mi-am luat. Asta tine foarte mult de familie, banii trebuie foarte bine chibzuiti”, ma lamureste ea.

Maria Burla

***

E trecut de noua seara si lui Ionut inca nu ii este somn. Iepurasul de plus mai mare decat el il asteapta de mai bine de o ora in patut. Imi arata bucuros jucariile lui, imi strange cu amandoua manutele mana si ma invita mai aproape de laptop, sa mi-l arate pe Jerry. Ora tirzie ma indeamna sa plec, lasind familia in fata desenelor animate. Pe scarile caminului intalnesc un tatic cu doua cutii de lapte praf in brate. Bag de seama ca, intre timp, jos, la intrare, s-au mai adunat trei carucioare.