Pe 16 mai 2025, la ora 18:00, în Sala Unirii a Cinema Victoria din Iași, a avut loc o întîlnire cu Mircea Cărtărescu, unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani români, profesor universitar, poet și prozator de renume internațional, invitat în cadrul Conferințelor Creativității, parte a festivalului Romanian Creative Week (RCW). Ajuns la ediția a cincea, acest festival cultural de mare amploare cuprinde zeci de manifestări artistice diverse: teatru, film, dans și conferințe.

Atmosfera serii a început să se contureze încă din jurul orei 17:35, cînd agitația era vizibilă la intrarea în sală. Ramona Ursu, jurnalistă și coordonatoarea evenimentului, a deschis discuțiile printr-o privire de ansamblu asupra muncii din spatele festivalului: „Pentru zece zile de evenimente, muncim aproape un an. Dacă anul trecut ni se păreau multe cele 250 de evenimente, anul acesta avem în jur de 500.” Ea a subliniat importanța implicării tinerilor și a mulțumit echipei și partenerilor, punctînd recunoașterea oficială a Romanian Creative Week drept eveniment cultural strategic de către Ministerul Culturii.

După momentul introductiv, pe scenă a urcat Mircea Cărtărescu, primit cu aplauze îndelungate. Cu modestie și umor, autorul le-a mulțumit celor prezenți: „Vă mulțumesc tuturor care ați venit într-un număr colosal de mare… nu știu pentru ce”, a spus el, evocînd apoi un fragment biblic pentru a-și exprima uimirea și recunoștința. A urmat o confesiune profundă despre propria identitate artistică: „Dacă m-ați trezi în noapte și m-ați întreba ce sunt, v-aș răspunde: am încercat să fiu poet.” Astfel s-a deschis un amplu discurs, o adevărată meditație despre poezie și rolul ei în lume. „Poezia este acel „piramido” din vîrful piramidei cunoașterii, este ceea ce dă sens tuturor lucrurilor.” A explicat cum, în viziunea sa, lirismul este o „cisternă de aur” din care s-au născut miturile, valorile și gîndirea noastră profundă.

Puterea poeziei în vremuri grele

Continuînd reflecția, Cărtărescu a vorbit despre marginalizarea poeziei în societatea actuală. „Trăim într-o civilizație fără cultură, în care literatura și artele sunt marginalizate. Poezia nu mai este în centrul lumii, ci este o nișă pentru cei care se încăpățînează să trăiască în frumusețe.” Aceste cuvinte au introdus unul dintre importantele momente ale serii – povestea „pisicii moarte”.

Această metaforă a fost ilustrată printr-o poveste despre un personaj care, întrebat ce vrea să devină după război, răspunde: „O pisică moartă.” Deși răspunsul i-a speriat pe părinții logodnicei lui, explicația ulterioară a adus lumină asupra sensului profund: „Pisica moartă este lucrul cel mai lipsit de preț, tocmai pentru că nimeni nu i-ar da valoare. Poezia este luna pe care nu o putem atinge, dar o putem arăta cu degetul. Mulți se uită doar cu coada ochiului, ca și cum s-ar uita la o pisică moartă, fără să-i dea mai multă atenție și mergînd mai departe. Iată această soartă a poeziei și a poetului în lume.”

Pornind de la această imagine, autorul a vorbit despre percepția societății asupra poetului. „Poetul pare periculos, pare un vector al haosului. A fost mereu suspectat de nonconformism.” A evocat figura poetului ca „prooroc”, ca „iluminat” un om care, asemenea lui Socrate, scrie fabule în închisoare, un marginal, dar esențial.

Pe acest fond al reflecției despre poezie și risc, Cărtărescu a atins și tema puterii poeziei în vremuri de represiune. „Poezia este importantă, este puternică, de multe ori a jucat un rol esențial,” a spus scriitorul. A povestit, în cele din urmp, despre cum un volum de versuri de-al său a fost blocat de cenzură, oprit de la tipar înainte să ajungă la public. În cele din urmă, cartea a fost publicată, dar cu o treime din conținut eliminată. „În vremea aceea, nu trecea nicio carte necenzurată,” a adăugat el.

Scriitorul a dialogat cu publicul

După momentul confesiv, seara a intrat într-o etapă de dialog deschis, în care publicul a adresat întrebări directe scriitorului, generînd răspunsuri pline de profunzime.

„Ne vorbeați despre pisica moartă, care de vreo 200 de ani are această capacitate cameleonică de a rezista. Într-o lume în care folosim filtre ca să părem mai frumoși, mai interesanți, ce superputeri ar trebui să aibă această pisică pentru a continua să existe și să zguduie lumea, așa cum cetățile erau zguduite odinioară?”, a fost una dintre întrebări. Iar Mircea Cărtărescu a răspuns: „Pisica moartă a poeziei nu trebuie să facă nimic special. Ea trebuie doar să existe. Așa cum nu suntem conștienți de aerul pe care-l respirăm, dar nu putem trăi fără el, poezia este aerul din jurul nostru. O neglijăm total, ni se pare de la sine înțeleasă, dar i-am simți imediat lipsa. Poezia e ceva care nu poate fi cumpărat, nu are preț, și tocmai de aceea este esențială.”

Seara s-a încheiat cu o sesiune de autografe. Publicul a avut ocazia să se apropie de autor și să îi mulțumească personal pentru gîndurile împărtășite. Într-o lume grăbită și superficială, vocea lui Mircea Cărtărescu a adus aminte că poezia, chiar dacă în tăcere, continuă să existe în adîncul nostru.