Este Kim Kardashian pricepută la observații de ordin sociologic și ar trebui să își regîndească întreaga carieră? A avut dreptate cînd a spus că „nimeni nu mai vrea să lucreze în zilele noastre”?

Statisticile Eurostat referitoare la tinerii cu vîrsta cuprinsă între 15 și 29 de ani îi dau dreptate. Potrivit acestora, în 2022, unul din cinci tineri români nici nu studiază, nici nu muncește. E cel mai mare nivel, dublu față de media europeană de 11,7% din același an. Aceștia reprezintă categoria Not in Education, Employment, or Training (NEET) care se referă la tinerii care nu sînt angajaţi şi nu participă la vreun program de educare sau formare. Pe scurt, un  important indicator al vulnerabilității tinerilor și nepăsării fiecărui stat.

Acest segment deloc nesemnificativ de populaţie reprezintă o categorie particulară de persoane inactive economic. Însă, în realitate, mulți dintre ei nu au un loc de muncă formal. Unde nu au vrut alții să muncească, s-au dus tinerii români, că, pînă la urmă, și lucrul „la negru” sau printre toate culorile lalelelor este o muncă. Peste 18.000 dintre ei au părăsit țara definitiv numai în 2022, conform Institutului Național de Statistică. Se estimează că 1,4 milioane de români lucrează ori sezonier, ori cu ziua, ori la vreun angajator care refuză să-și plătească dările la stat. Alții care n-au vrut să plece în străinătate, sînt mici „antreprenori” la propria firmă de pus unghii, gene sau vîndut mașini. După ce au stat de vorbă cu aproape 1.000 de manageri de recrutare, Resume Builder, un serviciu de creare de CV-uri care publică și studii proprii despre tendinţele de recrutare, a publicat următoarele date: 31% dintre manageri au susţinut că evită angajarea unei persoane din generaţia Z în locul unei persoane mai în vîrstă. Tot ei au mai spus că membrii generaţiei Z cer prea mulţi bani (42%), nu au abilităţi de comunicare (39%) şi nu par implicaţi (33%) în timpul procesului de recutare.

Deci, datele ecuației arată cît de greu reușesc tinerii să fie angajați și, mai ales, cîți reușesc să rămînă așa. Comisia Europeană a arătat într-un raport că ei au contracte temporare sau cu fracțiune de normă și sînt primii concediați în vremuri de criză.  În consecință, scăderile economice majore (recesiunile, pandemia) se traduc rapid prin creșterea șomajului juvenil.

Daniel David părea să fie de acord, în februarie 2024, cu managerii de recrutare. Așteptările nerealiste, fenomenul refuzului de a intra în cîmpul muncii pentru un salariu decent și acceptarea unei creșteri treptate sînt cîteva motive pentru care 600.000 de tineri români sunt NEETs. Astea erau impresiile actualului Ministru al Educației. De fapt, situația stă altfel: cu cît ai făcut mai puțină școală, cu atît se rotunjesc cifrele. În 2023, 5.8% din tinerii suedezi fără studii liceale erau NEETs. Românii au avut un procentaj de aproape 6 ori mai mare (31,5%). 

România tînără încă trăiește în casa bunicilor, unde rolurile de gen sînt bătute în cuie, iar cuiele sînt moștenire de familie. Așa se face că țara noastră stă în vârful clasamentului european (25,4%) la femei NEET: nici la muncă, nici la școală, ci într-un fel de „parcare socială”, unde au primit indicații despre cum se face ciorba „ca la mama acasă”. La bărbați avem un scor mai mic cu aproximativ 10%. Cum stă treaba pe la vecinii noștri europeni? Ei bine, rata NEET (15–29 ani) a fost, în 2022, 13,1% la femei și 10,5% la bărbați.

Sîntem campioni la tradiții, nevoi și probleme. Sărăcia, condițiile precare de trai, lipsa unor scheme de orientare profesională funcționale stimulează părăsirea timpurie a școlii, excluderea de pe piața muncii și intrarea în NEET. Platforma online Panorama, specializată în analize asupra fenomenelor sociale, observă că în majoritatea liceelor și facultăților consilierea în carieră practic nu există, iar elevii și studenții „nu știu ce le place, la ce sînt buni și încotro s-o apuce” cînd trebuie să decidă asupra propriului viitor.

Există o strategie națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2022-2027, care a fost propusă spre adoptare de Guvern, într-un proiect de hotărîre, și care, pe cînd Nicolae-Ionel Ciucă era prim-ministru, a fost adoptată. Conform acesteia, aproape două treimi dintre tinerii romi nu sînt integrați în sistemul educațional și nici pe piața muncii, fiind clasificați în categoria NEET, iar procentul fetelor rome este semnificativ mai mare decît al bărbaților în această privință. „Not in Education, Employment, or Training” este o boală pe care statul român o transmite transgenerațional și care ține cont de vîrstă, etnie, nivel de educație și gen.