În perioada 20-21 noiembrie, la Biblioteca Academiei Române din Iași va avea loc Colocviul Național „Memoria, între teze și antiteze”, prilejuit de Centenarul Monicăi Lovinescu (1923–2023). Evenimentul, organizat de Facultatea de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Asociația culturală „A. Philippide” și Biblioteca Academiei Române, Filiala Iași, va cuprinde o masă rotundă dedicată memoriei Monicăi Lovinescu, vernisarea unei expoziții de corespondență și de obiecte care au aparținut familiei Lovinescu–Ierunca și o serie de comunicări (atît fizic, cît și online) pe tema colocviului.

Masa rotundă va pune în evidență răspunsurile diferite ale participanților la întrebarea „Ce a reprezentat/ reprezintă Monica Lovinescu pentru dumneavoastră?”. Vor fi prezentate file din dosarele de urmărire informativă deschise de fosta Securitate pe numele familiei Lovinescu-Ierunca, din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). De asemenea, va fi o expoziție cu mii de scrisori originale primite de soții Lovinescu-Ierunca la Paris, în timpul exilului. La vernisare vor fi expuse diferite opere de artă precum instalația ready-made „Anatomia memoriei” (în prezența artistului Dragoș Pătrașcu), creată special pentru acest eveniment și fragmente din lucrarea Monicăi Lovinescu Cuvîntul din cuvinte, care vor fi lecturate de regizoarea Dumitriana Condurache.

„Cel mai însemnat obiect care va fi prezentat își trage seva simbolică de la Monica Lovinescu însăși. Este un obiect de cult familial, un obiect viu, am putea spune: fotografia-portret a mamei ei, moartă în temnițele comuniste, după mari și nemeritate chinuri. Monica Lovinescu ținea la căpătîi, la propriu, acest mic portret, pe spatele căruia a notat două versuri din poemul «Cimitirul marin», al lui Paul Valéry: «Le don de vivre a passé dans les fleurs ! / Où sont des morts les phrases familières (…)» (Și harul vieții a trecut în flori!/ Ah, unde-i graiu-acestor buze sparte.)”, a declarat CS III dr. Astrid Cambose, de la Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Iași.

Monica Lovinescu a fost unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu şi a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu. Aceasta a fost soția poetului, publicistului şi omului de radio Virgil Ierunca. Critic literar și publicistă, Monica Lovinescu și-a dedicat viața și opera luptei împotriva regimului comunist. În 1947, cînd comunismul s-a instaurat în România, aceasta a plecat în Franța ca bursieră a statului francez și a cerut azil politic. Acolo a scris articole de critică literară, de istorie literară românească și a tradus în franceză texte românești. A fost vocea postului de radio Europa Liberă, unde, alături de soțul ei, Virgil Ierunca, a promovat adevărul și libertatea, opunîndu-se regimului lui Ceaușescu. Mama sa a fost arestată pe nedrept și a murit în închisoare.

Sursă foto: www.acadiasi.org