Asociatia Europeana a Studentilor la Drept (ELSA), in colaborare cu Facultatea de Drept a Universitatii “Al. I. Cuza” a organizat ieri, 18 mai, seminarul cu tema “Minorul, victima sau infractor”. Evenimentul a avut loc la ora 16.00, in Amfiteatru “Dimitrie Alexandrescu” – P10. Invitatii seminarului organizat de ELSA au fost lect. univ. dr. Maria Michinici, consilier Serviciu de Probatiune, Oana Paicu si avocatul Liviu Bran.

Minorul in fata legii

Lect. univ. dr. Maria Michinici a deschis sedinta de comunicari raportandu-se la aceasta tema din perspectiva teoretica, analizand situatia minorului din tripla ipostaza: victima – infractor – faptuitor. Maria Michinici a scos in evidenta masurile care pot fi luate in cazul minorilor cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani: “La 14 ani, minorul nu poate fi tras la raspundere pentru infractiunile savarsite, insa daca se dovedeste ca minorul intre 14 si 16 ani are discernamant, pot fi luate masuri penale. Incepand cu varsta de 16 ani, minorul este considerat capabil sa raspunda penal”.

In prelegerea sa, Maria Michinici a adus in discutie diferite legi care trateaza masurile care pot fi luate in cazul in care un minor este adus in instanta. Legea 108/1998 urmarea renuntarea la masurile educative si adoptarea a doua pedepse: incredintarea minorului asistentilor sociali si trimiterea in scoli speciale de munca si educatie. In Legea 301/2004 este promovata reformarea regimului de sanctionare a minorului si sunt clasificate sanctiunile sub aspectul gravitatii faptei. In noul Cod Penal, care urmeaza sa intre in vigoare in anul 2012, Legea 286/2009 prevede un regim unic de sanctionare, care propune adoptarea a sase masuri educative si a pedepselor privative sau neprivative de libertate.

In privinta pedepsei privative, in functie de gravitatea delictului comis, minorul este obligat sa isi savarseasca pedeapsa intr-un centru educativ (de la 1 la 3 ani), un centru de detentie (de la 2 la 5 ani) sau inchisoare (in cazul in care pedeapsa este egala sau mai mare cu 7 ani). Pedeapsa neprivativa are prioritate, minorul fiind supus unei perioade de probatiune, in care ii este observata conduita.

Circumstante deloc atenuante

Motivele care il determina pe minor sa comita anumite infractiuni au fost enumerate de catre consilierul Oana Paicu. Printre cauzele comportamentului infractional se numara: mediul familial disfunctional, plecarea parintilor in strainatate, care este, practic, o forma de abandon familial, resursele interne ale individului, precum inteligenta emotionala si modul in care acesta reactioneaza la mediu. De asemenea, individul isi refuleaza frustrarile prin diferite comportamente, numite “evadari de independenta”: jocuri de noroc, etnobotanice sau jocuri pe calculator.

Mediul social, anturajul, preocuparile din timpul liber, abandonul scolar nu constituie o cauza, ci un factor favorizant comportamentului infractional. Anturajul este ales pe baza unor afinitati, interese si comportamente comune. “Cliseul «Cine se aseamana se aduna.» este foarte adevarat”, a precizat Oana Paicu, iar anturajul poate amplifica tendinta catre delincventa a minorilor.

“A apara e cea mai nobila profesie”

“Am 14 ani de profesie si am aparat probabil sute de minori care s-au confruntat cu situatii diferite – de la furt, talharie, consumul de etnobotanice, pana la practicarea prostitutiei”, a declarat avocatul Liviu Bran. Acesta a subliniat importanta circumstantierii persoanei: daca minorul provine dintr-un mediu familial precar si savarseste infractiunea din lipsa resurselor materiale, a afectivitatii sau sub influenta anturajului pe care il frecventeaza, el ramane pentru Liviu Bran o victima. “Marea majoritate regreta fapta savarsita, uneori abia cand este prins realizeaza ce a facut, insa consecintele penale  nu tin cont de regrete”, a adaugat avocatul.

Defensorul pledeaza pentru acordarea unei secunde sanse minorilor fara antecedente penale, prin supravegherea lor intr-o perioada de probatiune, masura care este preferabila celei de detentie, deoarece minorul acumuleaza experiente negative in inchisoare si este stigamatizat ulterior de societate. Liviu Bran a afirmat ca, in Romania, ar trebui sa existe avocati specializati in apararea minorilor, care sa urmeze cursuri de psihologie si asistenta sociala, pentru o mai buna intelegere a acestora. “A apara e cea mai nobila profesie, pentru ca este foarte usor sa acuzi, dar mai dificil sa aduci argumente pentru a apara. Minorul are nevoie sa se simta aparat, iar singurul care o poate face este avocatul”, a incheiat Liviu Bran.

Cristina Purice

Eliza Apascaritei