Vineri, 8 noiembrie, studenții de la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași s-au întîlnit cu scriitoarea Gabriela Adameșteanu, pentru a discuta pe marginea romanului Fontana di Trevi, apărut în 2018, la Editura Polirom.

În jur de 60 de studenți s-au bucurat de interacțiunea cu scriitoarea, într-un dialog moderat de conf. univ. dr. Bogdan Crețu și de conf. univ. dr. Emanuela Ilie, de la Catedra de Literatură Română a Facultății de Litere a UAIC.

Pe parcursul celor aproape două ore, discuțiile au atins subiecte precum autorii contemporani de pe noptiera autoarei, relația dintre personaje, psihologia acestora și legătura dintre romanele Provizorat șiFontana di Trevi, ale Gabrielei Adameșteanu, care au aceleași personaje.

Bogdan Crețu a deschis discuția cu o impresie personală, amintind cîteva aspecte privitoare la contextul politic din carte și la existența personajului principal, Letiția Branea.

„Vorbim despre o încheiere a comunismului care nu semnifică un sfîrșit, care nu pune punct unei experiențe, care nu face posibilă o viață nouă cu totul. Asta e problema protagonistei din Provizorat și din Fontana di Trevi. E vorba de o împăcare, iar exilul nu rezolvă o traumă și revenirea personajului feminin acasă e, într-un fel, un soi de a închide, de a aduce în aceeași narațiune coerentă, propria viață. Viața n-are o formă a ei. Viața capătă o formă atunci cînd e înghițită de o narațiune”,

a subliniat conf. univ. dr. Bogdan Crețu.

Mai departe, dialogul a fost dirijat de conf. univ. dr. Emanuela Ilie, care a pătruns mai mult în miezul romanului, încercînd să-l descifreze pentru cei care nu au apucat încă să-l citească.

„Există și aici o posibilitate de a izola anumite teme sau motive subsumate într-o formă sau alta ideii de România, pentru că s-a spus cu ceva ani în urmă că, de fapt, România este o supratemă a operei Gabrielei Adameșteanu. Putem glosa unele teme socio și etno – identitare, cum ar fi dorul de România. Putem glosa iarăși mult despre axa aceea, notată geografic, est – vest. S-a scris foarte bine pe tema aceasta a exilului, a distanțării de România, a revenirii, a încercării de supraviețuire a personajului feminin, Letiția Branea, în sfîrșit ajuns în Occidentul pe care îl visase îndelung în volumele anterioare, dar în care nu se poate cu adevărat regăsi”,

a apreciat Emanuela Ilie.

Dialogul s-a legat foarte armonios și după ce, Emanuela Ilie și-a exprimat bucuria de a fi citit romanul, și după ce a „provocat-o”, după cum ea însăși spune, pe scriitoare la o conversație, raportată la Fontana di Trevi, pe tema efemerității corpului uman, a schimbărilor greu de acceptat ale corpului femeii.

Gabriela Adameșteanu a venit cu lămuriri, cu răspunsuri referitoare la spaima de propria degradare. Aceasta a oferit detalii despre cît de neputincioși sînt oamenii în fața procesului firesc de îmbătrînire, căruia nu îi pot fi puse în cale bariere.

„România e mult mai gestionabilă decît propriul nostru corp. Vîrstele corpurilor sau întîmplările prin care trec sînt îngrozitoare, iar noi fie sîntem, fie nu sîntem corpul nostru, pentru că avem cu toții, poate, momente cînd simțim asta. De pildă, corpul se poate duce la dentist, dar mintea poate să nu-i fie deloc alături”,

a explicat autoarea.

Scriitoarea a explicat apoi, printre răspunsurile la întrebările studenților, și semnificația titlului ales. Ea a mărturisit că titlul gîndit inițial a fost Gustul acrișor al libertății, după care, a venit forma finală – Fontana di Trevi, după numele fîntînii arteziene de la Roma. Titlul simbolizează frica, plecarea din țară, foarte rîvnită înainte de 1989, dorința de a vedea din nou Italia.

Despre cum s-a construit romanul, Gabriela Adameșteanu a spus că esența cărții are la bază fragmente din realitate. „Nimic nu e născocit din capul meu. Personajele sînt construcțiile mele, dar frazele…vă asigur că pe toate le-am auzit”.

În încheiere, Gabriela Adameșteanu a dat autografe studenților.

Întîlnirea a avut loc ca parte a evenimentului „Gala Scriitorii Anului”, organizată la Iași, în perioada 7-9 noiembrie, de Uniunea Scriitorilor din România și Primăria Municipiului Iași, prin Casa de Cultură „Mihai Ursachi”. În cadrul acestui eveniment, Gabriela Adameșteanu, alături de alți scriitori nominalizați, a avut o întîlnire și cu elevii de la colegiile naționale din Iași.

Gabriela Adameșteanu este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români contemporani. A fost redactor la Editura Enciclopedică Română, Editura Științifică și Enciclopedică și Editura Cartea Românească, redactor-șef al Revistei 22 și inițiatoarea suplimentului „Bucureștiul cultural”. În 2002 a cîștigat Premiul Hellman-Hammett pentru jurnalism, atribuit de Human Rights Watch.

Este autoarea volumelor Drumul egal al fiecărei zile, 1975; Dimineață pierdută, 1984; Întîlnirea, 2003; Provizorat, 2010; Obsesia politicii, 1995; Cele două Românii, 2000.