Joi, 29 martie, la Librăria „Orest Tafrali” din incinta Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), a avut loc lansarea volumului-eveniment Scrisori I (1837-1859), de F. M. Dostoievski, o ediţie îngrijită cu traducere, note şi un studiu introductiv de istoricul literar Leonte Ivanov. Volumul a apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom”, coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu.

La lansare au participat circa 60 de persoane, majoritatea fiind studenți la Facultatea de Litere, iar întîlnirea fost moderată de conf. univ. dr. Bogdan Crețu, directorul Institutului „Al. Philippide” din Iași. Alături de prof. univ. dr. Leonte Ivanov, au fost invitați să vorbească traducătoarea Livia Cotorcea, prof. univ. dr. Marina Vraciu, conf. dr. Antonio Patraș și Mircea Platon, redactorul-șef al Revistei „Convorbiri Literare”.
Pe rînd, fiecare dintre cei patru invitați au prezentat și au comentat atît conținutul volumului, cît și cîteva date relevante din viața scriitorului rus.

Conf. univ. dr. Bogdan Crețu și-a început discursul într-o notă amuzantă, povestind despre un articol pe care l-a scris în tinerețe, despre Dostoievski: „Țin minte că în anii ’90, cînd a apărut tot un prim volum din corespondența lui Dostoievski, cu soția sa, tot o carte verde, ca cea de față, am citit-o atunci cu prejudecata unui puștan care voia ca Dostoievski să nu adoarmă, adică să fie Dostoievski pe fiecare pagină și, dacă se poate, pe fiecare jumătate de rînd”. Pe atunci moderatorul avea vreo 18-19 ani și scrisese că era „dezamăgit că Dostoievski era stricat la stomac și că suferea de tot felul de astfel de lucruri prea omenești, că își schimba tonalitatea, că avea nevoie de foarte mulți bani și că i se adresa soției cu «iubita și neprețuita mea», dacă îi cerea un lucru banal”.
Moderatorul a amintit că în urmă cu cîțiva ani profesorul Leonte Ivanov a publicat, în Revista Transilvania, prima scrisoare, una neoficială, din 1854 pe care Dostoievski a trimis-o fratelui său la ieșirea din ocnă, un „document extraordinar”.

Dostoievski a cerut Biblia și Shakespeare înainte să fie închis

Bogdan Crețu a explicat că din volumul Scrisori I aflăm ce citea, ce îl preocupa pe autorul rus, permanent hărțuit de creditori, „că robia literară este cea mai rea și că dă niște lecții de literatură spelndide, că îi cunoștea foarte bine pe toți clasicii francezi citiți în original și că era impresionat de Balzac”. Totodată, a subliniat un amănunt de mare finețe, anume că, înainte ca Dostoievski să fie închis, în fortăreața din Sankt Petersburg a cerut două cărți: Biblia și Shakespeare.

Livia Cotorcea, profesor consultant la catedra de Slavistică a UAIC, unul dintre traducătorii scrierilor lui Dostoievski, a apreciat că „Ivanov are o înclinație pentru documente din genul epistolar, preferință care nu e întîmplătoare și care răspunde unei idei interioare a acestuia de a fi cît mai aproape de om și de ambianța care îl formează și prin care acesta respiră”. De asemenea, Livia Cotorcea a atras atenția asupra unei traduceri dintr-un important segment din opera lui Dostoievski și anume Jurnal de scriitor, în trei volume, realizat sub îndrumarea regretatului Emil Iordache în `97 și `98. Aceasta a adăugat că Leonte Ivanov face parte dintr-o familie care are o „apetență pentru textul teologic, interpretare teologică și istoria religiei, căreia i-a dedicat destule eforturi”.
Apoi, traducătoarea a vorbit despre Scrisorile lui Dostoievski, menționînd că este o diferență mare între scrisorile trimise de acesta primilor frați și cele pe care le trimitea ultimului și a apreciat volumul ca fiind un „document uman extraordinar, de mare actualitate”.

Leonte Ivanov, „omul care citește scrisorile altora”

Prof. univ. dr. Marina Vraciu l-a etichetat, apoi, pe traducătorul Leonte Ivanov drept „omul care citește scrisorile altora”. De asemenea, aceasta a spus că, datorită lui Ivanov, Dostoievski „nu va mai fi o pată atît de albă în mintea scriitorului român”. În discursul său, Marina Vraciu a dat și citate însemnate din carte, precum unul dintr-o scrisoare între Mihail Mihailovici (Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei) și Dostoievski, despre ce a însemnat pentru scriitorul rus să facă cunostință cu ocna. De asemenea, aceasta a ținut să menționeaze cîteva date și despre romanul Amintiri din casa morților, în care sînt relatate ororile suferite de Dostoievski în închisoare. Ea a mai subliniat faptul că Dostoievski a pus religiosul în plan secund, pentru el drumul în Siberia însemnînd, „o reîntîlnire cu poporul rus și cu Mîntuitorul”.

„O carte despre Rusia, masochism, tiranie și corupție”

Următorul vorbitor, Mircea Platon, a apreciat volumul Scrisori I ca fiind o „carte despre Rusia, masochism, tiranie și corupție”, și nu una care vorbește despre Dostoievski însuși.

În final, profesorul Leonte Ivanov a explicat că nu a introdus în acest volum doar scrisorile autorului rus, ci și o perspectivă în oglindă din subsolul paginilor, prin „scrisori care l-au provocat pe Dostoievski”. De asemnea, profesorul a invitat participanții la eveniment la o dezbatere pe tema Scrisorilor lui Dostoievski la Catedra de Slavistică din cadrul UAIC.

Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) a fost unul dintre cei mai importanţi şi mai influenţi scriitori ai Rusiei și ai lumii.
Momentul crucial al vieţii scriitorului l-a reprezentat anul 1849, cînd a fost arestat şi condamnat la moarte pentru legăturile sale cu un grup subversiv de intelectuali liberali. Abia în ultima clipă sentinţa i-a fost comutată de ţar la deportare şi muncă silnică. După revenirea la Sankt-Petersburg şi-a reluat activitatea literară. A publicat numeroase volume: Amintiri din casa morţilor (1861-1862), Crimă şi pedeapsă (1866), Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872) sau Adolescentul (1875).

Leonte Ivanov s-a născut în 1961, în Manolea, Suceava. Este profesor universitar, istoric literar, traducător, specializat în literatura rusă, din care a tradus masiv: F.M. Dostoievski, Jurnal de scriitor, Prinţesa Cantemir. Portret de epocă şi corespondenţă inedită (în colaborare cu Marina Vraciu); Lev Tolstoi, Sonata Kreutzer şi alte povestiri (în colaborare cu Ana-Maria Brezuleanu, Magda Achim şi Marina Vraciu).
Este autorul volumelor Imaginea rusului şi a Rusiei în literatura română. 1840-1948 (Editura „Cartier”, Chişinău, 2004); Studii tolstoievskiene. Retrospecţii literare (Editura „Timpul”, Iaşi, 2007); Prezenţe culturale româneşti în spaţiul rus: Antioh Cantemir şi Nicolae Milescu Spătarul.