Filmul documentar „Jurnaliști în linia întîi (1916 – 1918)”, în regia și scenariul Alina Țiței Ioncioaia, a fost lansat duminică, 10 noiembrie 2019, în cadrul Zilelor Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași (BCU). La evenimentul care a început la ora 18.00 în Aula BCU au participat aproximativ 40 de studenți, jurnaliști și cadre didactice de la universitățile ieșene. Alina Țiței Ioncioaia a spus că dorește ca prin acest documentar, apărut în 2018, să prezinte cum a fost influențată presa vremii de război.

Proiecția a fost urmată de o sesiune de întrebări adresate jurnaliștilor și istoricilor care apar în film: Toni Hrițac, redactor-șef la Ziarul de Iași, conf. univ. dr. Ioan Milică, directorul BCU, Pavel Lucescu, jurnalist, conf. univ. dr. Lucian Topor de la Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), dr. Dorin Dobrincu, fost director al Arhivelor Naționale, conf. univ. dr. Florea Ioncioaia de la Facultatea de Litere a UAIC.

În prima parte a documentarului, aflăm ce schimbări a suferit presa din România, confruntîndu-se pentru prima dată cu un conflict de o asemenea amplaore. „Mozaicul de tipologii pe care orice pagină de ziar din începutul secolului al XX-lea îl reflectă s-ar rezuma la următoarele aspecte: viteza de tipărire, modalitatea de culegere a textului, pentru că era o procedură de durată anterior acestui moment, adunarea știrilor și totalizarea lor în echipa editorială, apoi difuzarea cu un mijloc rapid de deplasare”, a subliniat în documentar conf. univ. dr. Ioan Milică. În România anilor 1900, presa era destinată unui public redus, deoarece, conform statiticilor acelor vremuri, doar 50% dintre bărbați și 27% dintre femei știau să scrie și să citească. Astfel, din anul 1900 pînă în 1917 apar peste 400 de publicații în fiecare an la nivelul întregii țări.

 „Din unghiul Germaniei, românii apar ca în război, din unghiul Antantei, noi sîntem posibilii aliați. În această confruntare de idei, presa devine mecanismul de propagandă a undei informaționale”, a explicat directorul BCU.  În perioada declanșării conflictului, societatea era agitată, deoarece autoritățile intervin și publică mesaje care fac apel la sentimente patriotice, precum: „Cetățeni ai Iașului, trăim cele mai amenințătoare momente din istoria neamului. România a declarat război Austro-Ungariei pentru reîntregirea neamului. Trăiască Majestățile lor, regele și regina! Trăiască Armata Română! Trăiască România!”.

Cenzură și manipulare militară

În toamna anului 1916, Iașul devine capitala de război a României. Astfel, rețeaua de ziare a acestui oraș constituie sursa principală de informație militară din întreaga țară, fapt ce face ca cenzura să acționeze excesiv. În vara aceluiași an, la Iași au ajuns peste 200.000 de refugiați din provinciile ocupate, iar sărăcia cuprindea întreaga societate. „Mă ofer bonă, fără leafă, doar o masă pe zi”, „Se vinde palton cu blană de vulpe, cu guler de damă”, „Profesoară autorizată, cu practică în curs primar și liceal inferior după programul stabilit, precum și cel facultativ. De asemenea, lecții de franceză și română”, erau cîteva dintre anunțurile care împînzeau ziarele, dovedind că sărăcia a afectat toate straturile sociale.

După prezentarea situației întîlnite în presa României din timpul Primului Război Monidial, istoricii și jurnaliștii prezenți la eveniment au purtat un dialog cu publicul. Toni Hrițac a spuc că publicațiile se confruntau cu cenzură, manipulare și intervenția autorităților, numind perioada războiului „o provocare serioasă pentru presă”, care pînă la izbucnirea conflictului se afla în proces de modernizare.

„Ca să vă dați seama ce însemnau ziarele atunci, puneți televiziunea, Facebook-ul, toate rețelele sociale, radio, la un loc acum 100 de ani. Ziarele erau singurele instrumente de comunicare publică în acea perioadă și aveau o forță extraordinară”, a explicat jurnalistul Pavel Lucescu. Acesta adaugă faptul că acum, pentru orice Guvern, ar fi mult mai greu să controleze un flux de informații pentru că „nici cenzura nu mai e ce a fost odată”, ca răspuns la întrebarea „În ce măsură războiul hibrid din paginile de ziar de acum 100 de ani mai este valabil astăzi, în condițiile în care fake news-ul pîndește la orice colț?”.

Dr. Dorin Dobrincu a spus că societatea nu era pregătită psihic sau militar pentru ce a urmat odată cu declanșarea războiului.

Spre finalul evenimentului, conf. univ. dr. Lucian Topor a vorbit despre cei care credeau în șansa României alături de Germania, în condițiile în care Germania ocupase deja țara. „Oamenii aceștia nu sînt trădători. Nu au fost niciun minut. Ei doar au sperat”, a explicat acesta. Discursul a fost încheiat de conf. univ. dr. Florea Ioncioaia, care a prezentat rolul cenzurii militare, problematică prezentă mai mult în Basarabia și în Translivania după sfîrșitul războiului.

Filmul documentar a fost realizat cu sprijinul Societății de Studii Istorice din România (SSIR), în parteneriat cu Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, fiind co-finanțat de Primăria Municipiului Iași.