Pe 24 mai, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” (TUIAȘI) din Iași în colaborare cu Filiala Iași a Academiei Române, a marcat aniversarea a patru decenii de cînd Dumitru-Dorin Prunariu a devenit singurul român care a trecut de stratosferă și a ajuns în spațiul cosmic. În amfiteatrul online, de pe platforma Zoom, general-locotenentul în rezervă a susținut o conferință pe tema „România, văzută din spațiu. 40 de ani mai tîrziu”, în cadrul seriei de manifestări științifice „Moștenirea lui Asachi”. Acesta a vorbit atît despre parcursul său profesional, despre adaptarea și experiența unică, de șapte zile, pe nava rusească „Saliut 6”, precum și despre perspectivele omenirii, în contextul poluării cosmice și al iminentelor pericole ce se îndreaptă spre Pămînt.

În acord cu acad. Bogdan Simionescu, vicepreşedintele Academiei Române, prof. univ. dr. Daniel Condurache a deschis evenimentul, portretizînd invitatul printr-un citat din Nichita Stănescu, care, în urma unei întîlniri cu Dumitru Prunariu, proaspăt întors din spațiu, a spus: „Am rămas surprins să văd cum un erou naţional poate fi atît de gingaş, atît de modest, de cordial şi savant totodată. Nu ştiu cum or fi eroii altor ţări în genere, dar ai noştri, fie cei din timp de război, fie cei din timp de pace, au ceva de Făt-Frumos în ei. Mă uitam cu ochii în ochii lui Prunariu şi aproape nu realizam că ochii ăştia ai lui au văzut Pămîntul dinafară”.

În discursul său, Dumitru Prunariu, membru de onoare al Academiei Române și Doctor Honoris Causa al TUIAȘI a făcut, mai întîi, cîteva referiri asupra istoriei astronauticii, amintind de deschizătorul de drumuri Yuri Gagarin, primul om trimis în spațiu cu succes. Apoi a evocat momentele importante ale propriei vieți: de la copilul ce visa să zboare în necunoscut, la candidatul voluntar la cursul complet de pregătire pentru cosmonauți de lîngă Moscova și de la cosmodromul (stație de plecare pentru navele cosmice cu oameni la bord) Baikonur din Kazahstan, alături de alt coleg român.

„Am avut marea șansă de a mă afla la locul potrivit și la momentul potrivit pentru a afla de selecționări în România. În timpul antrenamentelor ești trecut prin tot felul de situații limită, dar controlate de la sol. La simulator, ne erau induse situații de avarie prin care trecuseră cosmonauți anterior la bordul altor nave cosmice similare cu ale noastre. Zborurile cu avioane cu reacție, acrobație aeriană, zborul în celulă, parașutismul, exercițiile de supraviețuire în diferite condiții climatice au contribuit, în mod deosebit, la dezvoltarea capacității de acțiune în condiții de stres, la dezvoltarea atenției, preciziei în acțiuni și a unei logici bine argumentate în definirea succesiunii operațiilor necesare rezolvării acelor situații. Alături de multele cunoștințe teoretice, diversele antrenamente complexe și pregătirea fizică au constituit elemente de examinare periodică a candidaților cosmonauți și acordarea calificativelor care, în final, duceau la determinarea celui care urma să zboare efectiv în spațiul cosmic”, a spus Dumitru Prunariu.

Despre numeroasele testări la care a fost supus în cadrul cursului de cosmonauți, înainte de urcarea la bordul rachetei purtătoarei a navei spațiale Soyuz 40, acesta a subliniat progresul ultimelor decenii, privind în trecut. „Neexistînd tomograf, investigarea formei și poziției organelor interne se făcea prin înregistrarea grafică a proiecției organelor interne după injectarea cu izotopi radioactivi. Pentru a determina dacă există depuneri în sistemul urinar, am fost scuturați 20 de minute, imobilizați pe un scaun fixat pe o platformă vibratoare, după care ni s-a efectuat analiza urinei. Studierea schimbului de lichide cu mediul s-a efectuat prin analiza variației de greutate, după ce am fost ținuți două ore în barocameră, la temperatura de 80°C”.

Primul român ajuns în cosmos

Dumitru Prunariu a povestit și cum, la 12 mai 1981, a fost confirmat în mod oficial ca prim nominalizat în cadrul zborului spațial comun, din programului interguvernamental Intercosmos, alături de cosmonautul Leonid Popov, comandant de echipaj, care mai efectuase un zbor cu o durată de 186 de zile la bordul aceleiași stații orbitale, Saliut 6. Acolo îi așteptau colegii Vladimir Kovalionok și Victor Savinîh – singurul civil implicat în program. Iar echipajul de rezervă a fost atunci constituit din al doilea candidat român, cosmonautul Dumitru Dediu, și cosmonautul sovietic Iuri Romanenko.  Două zile mai tîrziu, la ora 20:17, ora Bucureștiului, de pe platforma 17 a cosmodromului Baikonur din Kazahstan și-a luat zborul racheta purtătoare a navei cosmice Soyuz-40, avîndu-i la bord pe comandantul rus Leonid Popov și pe Dumitru Prunariu, cosmonaut cercetător.  „Cu două ore înainte de start, am ocupat poziția de lansare în capsula navei cosmice aflată în vîrful rachetei purtătoare, efectuînd pînă la lansarea propriu-zisă o serie de teste ale aparaturii și sistemelor navei. După 8 minute și 50 de secunde, eram deja în spațiu cosmic, învîrtindu-ne în jurul Pămîntului cu 28.000 de km pe oră. Imediat după desprinderea de ultima treaptă a rachetei, apare imponderabilitatea care îți dă, inițial, o stare puțin euforică, fiind fascinat de faptul că nimic nu mai are greutate și-n navă totul plutește. După lansare, am intrat pe orbita de joncțiune cu laboratorul spațial Saliut – 6 aflat la o altitudine de 350 de km deasupra Pămîntului”, a rememorat Dumitru Prunariu.

Rezultatele a peste 15 experimente tehnice și de studiere biomedicală la care a luat parte, printre ele numărîndu-se cele de acuitate vizuală, de circulație sanguină, de contracție a miocardului, de evoluție a bolii de mișcare în zborul cosmic și studiere a dinamicii activității psihice în procesul de adaptare la condițiile zborului cosmic au fost folosite apoi pentru lărgirea cunoștințelor în domeniul astrofizicii, fizicii nucleare și tehnologiilor cosmice și în domeniul medicinei aeronautice cosmice și al biologiei.

Imponderabilitatea și corpul uman

În continuare, cosmonautul Dumitru Prunariu a amintit și despre repercusiunile imponderabilității asupra corpului, cum ar fi modificările și disconfortul fizic resimțite în timpul zborului cosmic. „Am avut, printre altele, dureri în coloana vertebrală, în regiunea lombară. Mă trezeam aproape regulat pe la 5:00-5:30 dimineața de durere și simțeam nevoia imediată de a mă mișca. Vertebrele se destind, pentru că nu mai suportă greutatea corpului. Senzația, în primele zile de imponderabilitate, datorată modificării presiunii hidrostatice a sîngelui, este că stai cu capul în jos, partea de sus a corpului fiind supraalimentată cu sînge, și că îți este frig la picioare. Deși, pe orbită, Soarele răsare și apune de 16 ori în 24 de ore, noi urmam un program de viață și activitate normal, cu ciclu de 24 de ore, ca și cînd am fi lucrat într-un laborator la sol, aceasta pentru a nu ne stresa suplimentar organismul, din punct de vedere biologic”.

Deopotrivă, și impresiile despre Pămîntul văzut din cosmos l-au marcat profund pe Dumitru Prunariu. Acesta a vorbit și despre poluarea globală și defrișările masive care afectează atmosfera Terrei. „Dacă ai compara Pămîntul cu un măr, grosimea atmosferei nu ar fi mai mare decît grosimea cojii acestuia. Este aproape șocant să înțelegi faptul că în acel strat subțire s-a dezvoltat viața și se desfășoară toate procesele vii și faptul că noi, în ignoranța noastră uneori, poluăm această atmosferă, otrăvim ceea ce respirăm noi înșine și ceea ce vor respira generațiile următoare”, a subliniat acesta.

Pe 22 mai 1981, la ora 16:58, Dumitru Prunariu a revenit din cosmos pe planeta natală, după ce a înconjurat Globul de 125 de ori, parcurgînd 5.226.000 km, cu viteza de 28.000 km la oră. Peste încheierea celor 7 zile, 42 de minute și 52 de secunde petrecute pe nava rusească Saliut 6 s-au suprapus „emoții, suprasarcini, trepidații, ceva aventuri la deschiderea parașutei, dar în final totul s-a încheiat cu bine.”

Superlative ale astronauticii mondiale

Conferința  s-a finalizat cu evocarea unei serii de superlative ale astronauticii mondiale. Cel mai lung zbor cosmic neîntrerupt din istorie, realizat de medicul rus Valeri Poliakov, a durat 438 de zile, în vreme ce astronauta americană Cristina Koch a petrecut 328 de zile la bordul Stației Cosmice Internaționale, revenind din cosmos la 6 februarie anul acesta. Peggy Whitson este prima femeie comandant a unei stații spațiale și cea mai experimentată astronaut, cu 10 ieșiri în cosmos. Iar echipajul format din americanul Scott Jelly și cosmonautul Mihail Kornienko, lansați la 27 martie 2015, au rămas în spațiul 340 de zile pentru a studia complexitatea modificărilor în organismul uman în zboruri de lungă durată, în vederea planificării într-o perioadă viitoare a unui zbor pilotat spre planeta Marte.

Legat de civilii pasionați de expedițiile cosmice și care își permit să plătească prețul de cîteva zeci de milioane de dolari pentru o săptămînă la bordul unui laborator spațial, Dumitru Prunariu a spus că aceștia vor constitui „următoarea generație de exploratori ai spațiului, atunci cînd oamenii vor relua explorarea Lunii, vor ajunge pe Marte și pe asteroizi. Descoperirea apei lichide pe alte corpuri cerești, inclusiv pe Marte și nu numai acest lucru, ne duce la ideea posibilității întîlnirii cu alte forme de viață, în afara spațiului terestru, care poate ajuta în dezvoltarea unei noi identități colective a umanității, ducînd la noi dimensiuni și valențe care vor afecta major gîndirea umană. Ceea ce este inimaginabil azi poate deveni o realitate în viitor și poate deveni chiar o necesitate”.

În cadrul sesiunii de întrebări și răspunsuri, Dumitru Prunariu a adus clarificări asupra nivelului crescut al poluării cosmice din afara atmosferei, care îngreunează lansarea de sateliți și nave spațiale și a dezvăluit că Saliut 6 a fost lovită de un micrometeorit, dar fără consecințe majore. „Deja numărul acestor deșeuri e atît de mare încît au ajuns să se ciocnească între ele. Sînt motoare de rachetă de dimensiuni mari, ultime trepte ale unei rachete purtătoare, care zboară în spațiul cosmic necontrolat. Cele mai multe dintre ele, cele de dimensiuni mai mari decît o minge de tenis, sînt catalogate și supravegheate permanent. De aceea, în momentul de față, avem posibilitatea să evităm ciocnirea cu astfel de corpuri necontrolate”.

A fost dezbătută, de asemenea, posibilitatea iminentă ca diferite corpuri cerești să intre în coliziune cu Pămîntul. Pentru prevenirea incidentelor de acest gen, NASA ține un catalog actualizat zilnic cu distanțele probabile la care află asteroizii, la fel cum sînt numerotate și deșeurile cosmice.  „Sînt descoperiți acum peste 10.000 de asteroizi cu potențial de impact cu Pămîntul și cam o mie dintre ei sînt de dimensiuni mari, care pot să ducă la catastrofe continentale chiar. O probabilitate mare de ciocnire cu Terra se consideră dacă distanța de la Pămînt la acel asteroid este de cîteva ori mai mare decît distanța Pămînt-Lună, care e o distanță mică, 380.000 km. Dacă ar apărea acum un asteroid și ar ciocni Pămîntul, nu am avea nicio posibilitate să ne apărăm. Avem un noroc cu atmosfera asta!”, a mai spus, în încheiere, cosmonautul.

Înregistrarea evenimentului despre „România, văzută din spațiu. 40 de ani mai tîrziu” poate fi urmărită on-line, pe pagina oficială de Facebook a TUIAȘI. Singurul cosmonaut al țării, Dumitru-Dorin Prunariu, a mai conferențiat și anul trecut în cadrul manifestărilor științifice „Moștenirea lui Asachi” organizate de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” și Academia Română Filiala Iași, vorbind atunci despre expansiunea universului și șansele de a găsi viață pe alte planete.

În 1985, Dumitru-Dorin Prunariu a contribuit alături de alți 25 zburători în cosmos din 13 țări la înființarea unei asociații profesionale internaționale neguvernamentale, cu scop educativ și de forum profesional numită Asociația Exploratorilor Spațiului Cosmic (ASE), al cărei președinte a fost în perioada 2011-2014. În prezent, din asociație fac parte peste 400 de cosmonauți din 38 de țări.  De asemenea, din 2017, Uniunea Astronomică Internațională (IAU) a denumit unul dintre asteroizii care se află pe centura principală de asteroizi (dintre Marte și Jupiter) „10707 Prunariu”.