Am dat numai la Jurnalism și am intrat. Eram numărul 13 dintr-o listă de 118 înscriși.

În pofida superstițiilor, nu am avut ghinion în facultate, ci am avut parte de o perioadă a studenției în care am descoperit și m-am descoperit. Practic, m-am reinventat, m-am maturizat. Am descoperit oameni, lucruri, locuri și situații. Mi-am descoperit abilități și ambiții, am întîlnit oameni și am cunoscut povești la care nu m-aș fi gîndit vreodată.

Ca la orice facultate, am și învățat. Am învățat despre ce e și cum se face meseria mea, am învățat ce înseamnă satisfacția de a te pricepe la ceea ce faci și dezamăgirea atunci cînd am eșuat lamentabil cu cîte un material. Mai presus decît orice, am învățat sa fiu om, să am încredere în forțele proprii și să ajut, măcar cu un sfat, atunci cînd pot.

Așadar, pentru ca cifra fatidică să vă poarte un strop de noroc și vouă, dragi viitori jurnaliști de la UAIC, iată 13 sfaturi de care s-ar putea să aveți nevoie în cei trei ani de studenție:

1. Scrieți, jurnaliști, numai scrieți! Presa scrisă nu e pe moarte și niciun fel de jurnalism nu se poate face fără o scriitură impecabilă. Exercițiul e mama învățăturii.

2. Mersul la facultate e sfînt. Da, Iașul e de poveste, iar cafenelele și cluburile sunt și mai și, dar nimic nu se compară cu patru ore intense de Comunicare și Relații Publice. Veți fi un izvor de cunoștințe după.

3. Fiți curioși! Nu lăsați timpul, evenimentele și oamenii să treacă pe lîngă voi fără a obține cel puțin o informație, pe care o veți verifica din trei surse, iar ăsta e sfatul nr. 4.

5. Nu vă subestimați profesorii! Cu toții pun și 5, și 10 la fel de ușor. Nu o sa îi placeți pe toți în egală măsură, dar de la fiecare veți avea cel puțin o lecție de reținut (și un vraf de teme de predat la timp).

6. Și pentru că a venit vorba de timp, acesta vă va fi cel mai de nădejde prieten și, mai apoi, cel mai mare dușman. La început o să aveți răbdare multă și timp pentru orice, iar spre sfîrșit timpul nu va mai avea răbdare cu voi. La Jurnalism sunt atît de multe de făcut, iar timpu-i scurt, foarte scurt.

7. Nu vă cunoașteți colegii abia în anul al III-lea! Generația mea a fost mai specială: în anul I abia ne salutam unii pe alții, iar în ultimul an eram ca frații. Din acest punct de vedere, nu suntem un exemplu bun de urmat.

8. Nu există limite, bariere, impedimente și interdicții, decît dacă voi acceptați asta și vă complaceți. Nu lăsați pe nimeni să vă spună că nu se poate. Întîi de toate, jurnalismul este despre libertate și curaj, așa că îndrăzniți și, oricît de tăios ar suna, cereți socoteală.

9. Ați intrat pe ușa unei universități prestigioase, dar nu vă garantează nimeni succesul pe plan profesional, în afară de voi înșivă, desigur. Nu veți sta două ore la machiaj, apoi veți lua un microfon, o cască, niște lumini și o cameră și, voila!, meseria perfectă, statutul, impozanța. E foarte posibil să așteptați cîteva săptămîni după o declarație succintă a vreunui profesor, președinte de asociație studențească sau administrator de cămin. E palpitant și nimic nu se compară cu un material muncit, corectat la sînge, publicat, în cele din urmă, și apreciat.

10. Trageți de voi înșivă pentru că nimeni altcineva nu o va face. De fapt, o va face cineva, dar abia în anul al II-lea, cînd textele pentru CuzaNet par că se împuținează de la o săptămână la alta. E bine să vă obișnuiți să lucrați și să exersați. Nu vă spetiți, dar nici nu fiți delăsători.

11. Distrați-vă, pierdeți vremea La Balenă, mergeți în Copou, la Grădina Botanică, la muzee, pe pietonal și la Palatul Culturii. Mergeți la Teatru și la Operă, mergeți la evenimente cu prietenii și colegii. Veți petrece timp frumos și nici nu știți de unde se mai ivește cîte un reportaj, o relatare, o știre. Îmbinați utilul cu plăcutul.

12. Jumătățile de măsură și treaba de mîntuială nu sînt pentru noi, studenții la Jurnalism. Ori facem ceva ca să fie bine făcut, ori nu facem deloc. E adevărat că preferăm să nu facem deloc, dar comoditatea nu e o opțiune. Veți vedea cît de serios e sfatul ăsta cînd va fi anul III, luna mai și veți scrie cu drag și fără spor la lucrarea de licență.

13. E jurnalism! Nu e medicină, nu e inginerie! Ori e pentru tine, ori nu e. Acum mă gîndesc că poate era mai bine să fi început cu sfatul ăsta. Cu toate teoriile și manualele de jurnalism, meseria pe care ați ales-o e despre vocație și talent. Dacă simțiți că nu e pentru voi, că nu vă reprezintă și vă domină, mai bine vă reprofilați din timp.
Dacă vă pasionează și aveți curaj să o faceți, dragi viitori jurnaliști, aveți legătura!