Nu știu cînd au trecut anii de facultate. În urmă cu trei ani mă pregăteam de bacalaureat, cu emoții și multă frică pentru perioada ce urma. Acum îmi scriu licența și mă gîndesc la timpul petrecut în sălile de curs, la toți profesorii pe care i-am cunoscut și la colegii mei, în special la cei pe care îi voi numi prieteni pe viață.

Am învățat multe în acești ani – de la multă teorie la cum să îți învingi frica de a aborda oamenii. Îmi amintesc și acum primul telefon pe care l-am dat pentru a obține o declarație – mi-am repetat discursul de zeci de ori înainte, m-am închis în cameră să fie liniște și mi-am notat ideile principale pe o foaie. Acum îmi amintesc și rîd, însă atunci credeam că nu sînt făcută pentru a fi jurnalist și credeam că mereu îmi va fi frică.

Jurnalismul e un drum, cu multe suișuri și coborîșuri. Cîteodată crezi că nu îți este locul acolo, că nu ai făcut alegerea potrivită, apoi îți vezi semnătura la sfîrșitul unui material și ți se umple inima de mîndrie, de satisfacție. Cîteodată crezi că ceea ce îți predă profesorul din fața ta e total irelevant și că nu te va ajuta niciodată informația primită, apoi, după un timp, te lovești fix de momentul în care trebuie să pui în aplicare sau să te folosești de ceea ce ai învățat.

Să fii student la Jurnalism nu e ușor. M-am aflat de multe ori în situația de a nu ști cum să încep un text, să fiu în fața laptop-ului și să nu știu ce să tastez, să vreau să scriu o știre, dar să nu am destule informații. Însă tot aici am învățat că nu trebuie să renunț și că, dacă nu primesc informațiile de care am nevoie, trebuie să le caut altundeva, pînă le voi găsi. 

Să fii student la Jurnalism nu înseamnă doar să mergi la cursuri și seminarii, ci să petreci timp pe teren, să petreci cîteva ore la conferințe și apoi să ajungi acasă și să stai pînă tîrziu să scrii textul, pentru a putea fi publicat, sau, mai mult de atît, să realizezi după trei ore petrecute la un eveniment că nu este subiect și că nu poți scrie despre asta. Totul se transformă însă în experiență și la sfîrșit, cu siguranță, rămîn doar momentele plăcute.

Cînd m-am înscris la această facultate nu eram sigură că fac alegerea potrivită. Însă acum, la final, sînt mulțumită, pentru că am învață multe lucruri, pentru că am întîlnit oameni care au contribuit la evoluția mea, atît profesori cît și colegi, și pentru că am avut parte de experiențe pe care cred că nu le-aș fi putut întîlni în altă parte.

Nu o să închei cu un clișeu, nici cu promisiunea că vei face cea mai potrivită alegere, ci doar cu un sfat: orice facultate vei alege, bucură-te de fiecare moment, de fiecare curs, notă, restanță, ieșire cu prietenii. Sînt momente unice, ce nu se mai întorc.