Herta Muller, nascuta in Nitchidorf (Timisoara) este scriitoare germana, laureata a Premiului Nobel in anul 2009. Cartile Hertei Muller sint in mare parte autobiografice, bazate pe experienta ei lucida din epoca ceausista. Cartea “Regele se-nclina si ucide”, aparuta la Polirom in 2005 si tradusa de Alexandru Al. Sahighian este o colectie de noua eseuri bazate sau avind legatura directa cu trairile autoarei pina la emigrarea in Germania. Textele dezvaluie o era a comunismului infloritor, in care institutiile statului nu sint doar instrumente de supunere a oamenilor. Pentru Herta Muller acestea reprezinta mai mult decit o politica, un regim, acestea sint sursele raului in lume si motivul transformarii a tot ce este viu in neviu. Frica este un element pregnant al povestirilor, devenind, la un moment dat, aproape utila supravietuirii. Herta Muller mai vorbeste, cu o sinceritate disecanta, despre oamenii-insule si despre tara-insula, concepte folosite pentru a determina singuratatea fiintelor umane, imposibilitatea de a impartasi temerile cu cei apropiati si, respectiv izolarea ireala de restul lumii, in special de Vest.. “Am trait peste treizeci de ani intr-o dictatura, in Romania.  Unde fiecare individ forma o insula in sine, iar tara intreaga, si ea, un spatiu etans in afara, supravegheat in interior. Exista asadar, pe marea insula mobila care era tara, micuta insula ratacitoare care erai tu insuti. Asezate una peste alta prin constrangere, doua realitati suprapuse fortat.  Desi oricare dintre ele te-ar fi putut zdrobi ea singura”. Regele, un alt element care apare pregnant in carte, este un concept specific autoarei, pentru care obsesia mortii si a fricii duce la necesitatea existentei unei explicatii. Astfel, fara a se confunda cu conducatorul-dictator, Regele marcheaza partea intunecata a providentei, destinul fatal care urmareste, fara a fi vazut si care loveste fara a fi lovit inapoi. “Regele se-nclina si ucide” este, fara indoiala, o carte care merita citita din cel putin doua motive: pentru cei care au trait in acea perioada, pentru ca isi pot regasi intre pagini unele trairi similare, care ar sustine si distruge in aceasi timp mitul “insulei” si pentru de dupa ’89, pentru ca plonjarea intr-o lume aproape de neinchipuit poate crea subiectul unei meditatii asupra pretului libertatii pe care o poseda.

Anastasia Condruc