Cit de indrazneata poate sa fie opera unei scriitoare care i-a trimis un pachet cu fudulii, inca singerinde, unui critic jurnalist? Ca sa poti citi cartea „Insecta”, a tinerei scriitoare franceze, Claire Castillon, aparuta in colectia Literatura a Cotidianului, la editura Univers, trebuie sa uiti ca ai parinti sau ca vei avea vreodata copii. Si asta pentru ca esti pus in fata unor subiectele incomode ale realitatii unor familii: incestul, dezgustul fata de cancerul mamei, parasirea unuia dintre proprii copii, doar pentru ca mama nu-si dorea gemene, mame isterice, care ba se cred cele mai bune prietene ale fiicelor lor, ajungind sa le filmeze prima experienta sexuala, ba isi imping fiicele la avort sau la sinucidere, ba le provoaca septicemii, injectindu-le propriile fecale, fiice debile mintal care isi bat sau chiar isi omoara mamele.

Cele 19 povestiri stau sub forma unor orori povestite la persoana I, de cele mai multe ori, vocea fiicei terorizate. Fiecare sentiment in parte este disecat cu aceeasi „gratioasa cruzime cu care un copil smulge aripile unei insecte”. Claire Castillon reuseste, in texte destul de scurte, sa arda mocnind cele mai adinci rivalitati ale legaturilor de singe: ura, dispretul, revolta, suspiciunea, atasamentul, dragostea. Tonul personajelor atenteaza cu succes la nervii cititorului, contaminindu-l cu o imaginatie prea bolnava. Cind termini cartea, nu poti sa nu suspectezi de o posibila identificare cu vreun personaj, cel putin una dintre femeile pe care le cunosti.

In tot acest tablou, barbatii joaca rolul unor fantome care nu exista decit pentru reproducere sau finantare. Chiar daca acestia se culca cu mama sotiei lor ori isi violeaza propria fiica ori sufera in tacere cind vad ca nu mai stiu cine e adolescenta, mama sau fiica, vina cade mereu pe partea feminina.

Fiecare povestire incepe straniu si se termina tragic, fara nimic frumos, salvator sau mintuitor. Doar unele dintre ele se disculpa printr-un „si poate”, care restringe situatia la un scenariu pervers dintr-o minte perversa.

Cartea „Insecta” este o o portie de nefericire. Reuseste in doar 130 de pagini sa te faca sa simti ca, numai citind-o, i-ai tradat pe toti cei dragi tie, chiar si pe cei nenascuti.

Laura Baban