Cartea „Fabrica mortii”, Editura Politica, 1961 nu are pretentia sa fie apreciata pentru calitati artistice, ci este o marturie a celor doi autori, Ota Craus si Enrich Kulka, ambii supravietuitori ai lagarului de la Auschwitz. Acestia se numara printre miile de oameni arestati pentru rezistenta impotriva nazistilor. Evenimentele relatate stranesc revolta cititorilor impotriva celor care insufletesc ideile de pregatire a unui macel si ravneste la vremuri de pace. Marturiile de pe file izoleaza cititorul intr-unul din lagarele de concentrare de la Auschwitz, perindandu-i prin fata cruzimea si atrocitatile nazistilor, care au ucis aproape 8 milioane de oameni. Jumatate dintre acestia s-au facut scrum, iar sufletele lor si-au gasit eliberarea pe hornurile crematoriilor de la Birkenau (Auschwitz II) sub forma de fum si funingine.

Ideea nazista de exterminare a popoarelor, pentru gasirea spatiului vital pentru „rasa pura” ariana s-a infiripat cu mult inainte de inceperea Celui De-al Doilea Razboi Mondial. Aceste afirmatii isi gasesc dovada in aceste pagini, in care sunt redate planurile crematoriilor cu camere de gazare, proiectate inca din 1937.

Odata intrati pe poarta de la Auschwitz pe care scria ironic”Munca te face liber”, detinutii (barbati, femei si copii) erau jefuiti de bunuri si triati in doua grupe. Cei care nu erau „apti de munca”, mergeau direct in camere de gazare, fiind intoxicati cu „Cyclon B”, un gaz pe baza de acid cianhidric. Unii erau injectati letal cu fenol in inima, altii impuscati, spanzurati, torturati pana la moarte. Pe femei tinere se faceau experimente in scopul gasirii unei metode cat mai simple de a le steriliza. Nazistii doreau astfel sa limiteze cresterea numerica a raselor „inferioare” si sa accelereze sporirea rasei proprii. Parti din corpurile oamenilor vii erau destinate unor laboratoare bacteriologice.

Cadavrele erau folosite ca materie prima pentru industria nazista. Din oasele arse rezultau ingrasaminte artifciale, grasimea omeneasca devenea sapun, parul femeilor era folosit pentru saltele. Cadavrelor li se lua aurul dentar, strangandu-se mii de kilograme. Detinutilor sanatosi li se lua sange pentru a fi dat soldatilor germani in razboi.
Cartea contine copii ale unor fotografii autentice si marturii ale altor detinuti care au supravietuit, relevand foamea pe care erau siliti s-o indure oamenii exploatati fizic pentru a da randament in fabricile de munitie, de cauciuc sintetic, pentru producerea benzinei, in fabricile de ciment, etc. Nazistii au stors ultima vlaga din cei obligati sa munceasca pana la extenuare inainte de a fi ucisi. Detinutul care ajungea la Auschwitz era deposedat de conditia umana: ii era tatuat pe bratul stang un numar si devenea automat o cifra dintr-un registru. Realitatea monstruoasa a faptelor din lagarele de concentrare naziste curge picatura cu picatura pe paginile cartii, relevand cea mai mare crima in masa din istoria timpurilor. Dupa 10 ani de la eliberare, in ianuarie 1956 autorii scriau despre pacatele care bantuie ruinele de la Auschwitz: ” Peste fostul lagar Birkenau a crescut o iarba deasa si inalta cum nu exista nicaieri in lume, fiindca aici ea rasare dintr-un pamant udat cu sangele, cu lacrimile si cu sudoarea a milioane de oameni.”

Mihaela Uglea