Romanul „La vie devant soi” (n.r. – „Ai toata viata inainte) de Emile Ajar a stirnit senzatie in 1975 cind a aparut pentru prima data, primind in scurt timp si premiul Goncourt. Adevaratul scriitor a privit din sala cum premiul este dat altui om, platit. Abia la un an dupa ce s-a sinucis scriitorul Romain Gary, s-a aflat ca de fapt el scrisese romanul, devenind astfel singurul care a primit de doua ori cel mai mare premiu literar francez, sfidind cititorii si criticii.

In cartea „Ai toata viata inainte”, prima aparuta in colectia „Cotidianul”, marile adevaruri isi gasesc forma in spusele unui copil. „Trebuie sa va spun ca ma aflam intr-o situatie imputita”. Momo este unul dintre zecile de „plozi” parasiti de prostituatele din cartierul Belleville. „La inceput nu stiam ca n-am mama si nici n-am crezut ca trebuie sa ai”. Cu totii sunt in grija lui madam Roza, evreica de origine poloneza care a cunoscut ororile lagarului de exterminare nazist, dar care, contrar, nutreste o ciudata admiratie pentru Hitler. Aceasta ii iubeste pe fiecare in functie de mandatului postal ce vine la sfarsit de luna. Stau cu totii la etajul sase al unui bloc mizer, iar scarile nu se inteleg cu inima batranei, care acum este o fosta prostituata cheala si supraponderala. „Merita un lift”, gandeste micul arab. Imigrantii, delincventii, proxenetii, prostituatele si drogatii, fiecare primeste de la micul Momo cate o noblete, speficica fiintelor ce traiesc in fundul societatii. Tanti Lola este „cea mai frumoasa” pentru Momo, chiar daca de fapt este un transsexual de lux care le mai aduce din cind in cind sampanie si ciocolata. Nenea Hamil e batranul care citeaza din Victor Hugo, singurul pe care l-a citit, dar care le stie pe toate si chiar „l-a intilnit pe Dumnezeu”, e de parere copilul. „Era foarte batrin cind l-am intilnit si de atunci n-a facut decit sa imbatrineasca”. Nimic melodramatic in amintirile spuse la persoana I, presarate cu naivitate si umor, nimic trist sau acuzator. Romain Gary se joaca cu inocenta cu batranetea, cu moartea, cu singuratatea, cu prostitutia si cu saracia.

Un roman creat ca antimit al copilariei, fara candoare, inocenta sau puritate, un discurs amuzant prin sinceritatea la indemina, dar atit de incarcata de adevaruri. „Pot sa aduc linga mine pe oricine, daca vreau, pe King Kong sau pe Frankenstein, sau o multime de pasari roz, ranite, doar pe mama nu, fin’ca pentru ea n-am destula imaginatie”.

„Ai toata viata inainte” nu este doar o carte simpatica, despre un orfan, o prostituata batrina si o umbrela pe nume Arthur. „L-am facut ca sa am pe cine iubi si eu”. Fiecare dintre noi este un Momo cu mai multe sau mai putine rude, dar cu aceeasi teama de singuratate si aceeasi forta nativa de a iubi. Si in lumea noastra exista cite un „tanti Lola”, un „nenea Hamil”, o „madam Roza” sau un Moise, „un copil care s-a nascut bine dispus”.

Laura Baban