Era de asteptat ca dupa „Marfa si banii” din 2001  si „Moartea domnului Lazarescu” din 2005, sa apara un al treilea film, numit „ Aurora”. Toate acestea poarta amprenta regizorului Cristi Puiu.

S-a documentat timp de doi ani pentru a imagina tot ce vedem noi pe marile ecrane din cinematografe timp de trei ore.

Cristi Puiu da viata personajului principal. Filmul are ca subiect povestea unui barbat din zilele noastre, Viorel, un inginer care a divortat de curand si care are doua fetite. Viorel este un om obisnuit dar cu o depresie profunda, sau chiar paranoic, dupa cum se poate urmari in pelicula. Inginerul este un om sfarsit si izolat. Are  frustrari legate de fosta sotie, iar familia acesteia il aduc la stadiul in care va savarsi o serie de crime. Barbatul este un om rigid cu miscari robotice. Nu are prea multe replici si vorbeste incet cu o voce din care izvoraste furie si resentimente. Tacerea predomina in film, regizorul nefolosindu-se de muzica sau zgomotele de fundal pentru a da un oarecare efect.

Viorel incearca pe parcursul celor trei ore sa stabileasca o legatura cu toti cu care intra in contact. Incearca sa-si gasesca aproapele. Nebunia sa se accentueaza in momentul in care realizeaza ca nu va avea niciun contact uman in societate. Regizorul controleaza fiecare gest si miscare a personajului principal ce va deveni un criminal. Acesta priveste fara sa scoata o vorba, are tot timpul un chip trist cu colturile gurii mai mereu cazute. Niciodata nu stii ce urmeaza, doar tacere.

Devine un ucigas ce comite o serie de crime. O scena demna de tinut minte este aceea in care se intoarce cu pusca acasa si incepe sa o analizeze. O testeaza tintind spre el, semn ca nu-si pretuieste viata catusi de putin. Lupta din interiorul lui este foarte bine evidentiata aici. Cele trei ore de film sunt construite pentru a se ajunge la scena finala, cea cu politistii. Viorel merge sa se predea, la sediul politiei, dar nu e luat in seama. Scene de acest gen sunt comune si au mai fost prezente si in alte productii romanesti. Oamenii legii sunt ridicularizati ca si in “Politist, adjectiv” a lui Porumboiu. Barbatul le spune ce a facut, incearca sa preadea arma si sa scoata tot ce are prin buzunare dar ceilaltui nu-l baga in seama. Doar un politest ia atitudine.

Viata noastra de zi cu zi este descrisa in amanunt in film. Cred ca cu totii ne regasim catusi de putin in aceasta poveste. Este greu de imaginat ca toti suntem niste criminali, dar toti avem in interiorul nostru o lupta de dus cu noi insine.

Suspansul este mentinut pe tot parcursul filmului tocmai pentru ca personajul principal nu prea vorbeste si nu stii niciodata ce are in cap sau ce urmeaza sa faca. Totul se invarte in jurul lui Viorel si in jurul trairilor lui. Partea cea mai importanta vine abia la final dupa trei ore de chin interior pentru Viorel.

Filmul poate avea ca tema incomunicabilitatea, dar si imposibilitatea oamenilor de a se deschide catre ceilalti si de a se cunoaste unii pe altii. Este prezentat intr-o lumina noua, aurorala, Bucurestiul, vazut prin prisma inginerului nostru. Cristi Puiu se foloseste de foarte multe detalii relevante, si incearca astfel sa mizeze pe inteligenta si vigilenta spectatorului.

Din cauza unei scene de nuditate unde protagonist este eroul principal, dar si din cauza scenelor cu violenta, filmul este interzis spectatorilor sub 15 ani.

„Aurora” – regia si scenariul: Cristi Puiu
Actori: Cristi Puiu, Clara Voda, Valeria Seciu, Valentin Popescu, Catrinel Dumitrescu, Gelu Colceag.
Premiera in Romania – 11 martie 2011.
Premiera in Iasi – 18 martie 2011.

Andra Nesu