Un film circular, multilateral dezvoltat, care isi propune demersuri psihanalitice profunde, “Match Point”, regizat de Woody Allen, mentine constructia sobra, finisata in repere conceptuale clasice, insa vine cu o inovatie pe care unii critici de arta cinematografica sustin ca nici macar William Shakespeare nu si-ar fi  imaginat-o – evolutia personajul amoral. Filonul dramaturgic central al filmului este cladit in jurul temei norocului ca mod de viata.

Chris (Jonathan Rhys Meyers) este un fost jucator irlandez de tenis care doreste sa isi incerce “norocul” ca antrenor intr-un club londonez frecventat de membrii inaltei societati. Primul sau “elev” este Tom Hewett (Matthew Goode), o persoana instarita, de sange nobil si membru al unei familii influente din Londra. Tom este purtatorul simbolului avutiei, simbol ce se va transmite sistematic catre viitorul sau cumnat, Chris. Sora lui Tom, Chloe (Emily Mortimer), este cea care ii inlesneste drumul catre progresul social si financiar al lui Chris, prin casatoria sa cu acesta. In tot acest cadru se instaureaza elementul ce detoneaza conflictul, reprezentat de Nola Rice (Scarlett Johansson), logodnica lui Tom, a carui farmec va strica planurile lui Chris. Intreaga actiune este imbracata de ariile lui Verdi, Rossini si Bizet interpretate de catre tenorul Enrico Carusco. De asemenea unul dintre punctele de reper ale dramei, se bazeaza pe romanul lui Dostoievski, “Crima si pedeapsa”, folosit ca laitmotiv pe intreg parcursul filmului.

Desi Woody Allen obisnuia sa pedepseasca exemplar personajele sale pentru savarsirea de fapte imorale, in acest caz, printr-o conjunctura favorabila, Chris scapa de pedeapsa cu inchisoarea, politia fiind indusa superficial pe o alta pista. Prin acest procedeu, Woody Allen reuseste sa inchida toate conflictele din film, terminand de pictat astfel portretul personajului amoral.

Lucian Balanuta