Mesajele lor acuza absurditaiile si dogmele din jur. Sint ei insisi si nu s-au lasat niciodata induplecaii de standarde. Disturbed au sedus fanii dintotdeauna prin nonconformism, versuri care imbina furia cu temele profunde si rockul electrizant care aduce aminte de Anthrax si Pantera in anii de glorie.

„Indestructible”

Aproape cu o decada dupa albumul lor de debut, care i-a propulsat si in topurile de profil, „The Sickenss”, Disturbed au devenit un a din cele mai bine vazute trupe din sfera alternative-metal.

„Indestructible”, ultimul album, aparut in 2008, aduce o intensitate mai mica a pieselor prin apel la comercial, la refrenurile memorabile, asa-numitele imnuri heavy metal si un crescendo al aplecarii spre versurile cu mesaj de la militar la intim si psihologic.

Dupa marturisile lui David Draiman, albumul se vrea a fi unul bazat pe o suma de experienie negative, fructificate in piese care sa ajute persoana care le asculta sa priveasca lucrurile relativ diferit, mai matur, mai obiectiv. „Indestructible” se vrea a fi un imn al soldaiilor pe cimpul de lupta menit sa-i imbarbateze cum o faceau cintecele razboinice de odinioara.

Draiman si demonii sai interiori

„Divide” si „Perfect Insanity” exploateaza ideea departarii de mase, ideea unicitaiii individului in raport cu ceilalii „So can you tell me what exactly does freedom mean, if I’m not free to be as twisted as I wanna be ?” (n.r. si poii sa-mi spui cam ce inseamna libertatea, mai exact, daca nu sint liber sa fiu pe cit de nebun as vrea sa fiu?)

Prin „Deceiver” sau „The Curse” se face o trimitere catre religiozitate si cautarea in sine a spiritualitaiii, idee promovata puternic pe albumul „Believe” din 2009. Versuri inspirate din trairile interioare, din instrumentalele care vibreaza heavy-metalul „pur-singe” si melodii care in timp ce le asculti, aproape ca simii privirea incruntata a lui Draiman cum te fixeaza, in dezlaniuirea unei chitari-bass.

Alexandra Panaete