La începutul lunii martie, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi din Iași” a anunțat descoperirea Cărții de Aur, un document cu valoare de patrimoniu, dar și un martor valoros al istoriei acestei instituții de învățămînt superior. Aceasta a fost pierdută încă din anii comunismului, fiind considerată, de-a lungul timpului, o simplă formulare metaforică

Cartea de Aur a Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIAȘI) a fost descoperită în arhivele instituției, la 50 de ani de la ultima însemnare. Este o lucrare realizată la cele mai înalte standarde. Pe coperta din piele, gravată manual, se regăsește numele pielarului, Vlad Mironescu. Paginile sînt realizate pe hîrtie de pergament, cu o caligrafie deosebită.

„Documentul conține diverse alte reproduceri într-un mod foarte artistic, elaborat, cu viniete (n.r. – ilustrații de mici dimensiuni folosite ca ornament, care preced sau încheie o pagină de text)”, a adăugat prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin, prorector responsabil cu activitatea didactică și asigurarea calității în cadrul TUIAȘI, cel care a coordonat căutările în arhivă.

Titlul complet al documentului este Cartea de aur a protectorilor, donatorilor și prietenilor Politehnicii „Gheorghe Asachi” din Iași 1937. Primele însemnări au fost făcute chiar în anul 1937, la înființarea Institutului Politehnic din Iași. Documentul marchează momente importante din evoluția școlii politehnice.

„Este un obiect de patrimoniu cu o valoare istorică și artistică deosebită. Este un document care atestă în mod fizic tradiția și istoria Universității, dar și grija celor dinaintea noastră față de importanța marcării în documente a acestor momente importante din evoluția Universității”, a explicat prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin.
Acesta a mai precizat că, în perioada respectivă, exista o obișnuință de a se marca anumite evenimente prin așa zise „cărți de aur”. Spre exemplu, familia regală a emis „Cartea de Aur a reîntregirii neamului” în 1929, cînd s-au împlinit 10 ani de la Marea Unire.

Ce conține Cartea de Aur a Politehnicii

Primele informații se regăsesc în cel dintîi proces verbal de la Facultatea de Științe a Universității din Iași, probabil și cel mai important. Se referă la anul 1937, cînd s-a luat decizia înființării Scolii Politehicii, în urma unei legi care prevedea pregătirea inginerilor în astfel de școli. „Cu acestă ocazie s-a structurat și școala pe catedre, pe conferințe și sînt trecuți și titularii de la acea vreme”, a completat profesorul Seghedin.

În luna martie a anului 1937, ca urmare a votării Legii Învăţămîntului de către Parlamentul acelor vremuri, învăţămîntul superior tehnic a fost scos de sub egida Universităţii, prin înfiinţarea Şcolii Politehnice, singura instituţie de învăţămînt superior abilitată să acorde de la acea dată titlul de inginer. Ca urmare a dezvoltării şcolii inginereşti ieşene, instituţia nou creată a luat de la bun început numele lui Gheorghe Asachi, întemeietorul învăţămîntului superior tehnic românesc, iar primul său rector a fost ales profesorul universitar Cristea Otin.

Următorul document datează din 8 decembrie 1937, cînd s-a înființat efectiv Școala Politehnică. Decizia a fost luată în urma unei greve a studenților, cărora li s-au alăturat și profesorii. La acel moment exista pericolul desființării învățămîntului politehnic din Iași.

Pînă la găsirea Cărții de Aur, Școala Politehnică nu avea un document tehnic de înființare, care era de fapt o decizie ministerială. Procesul verbal nr. 1 al Consiliului Științific, care era la acea vreme o stuctură premergătoare a Senatului Universității, a hotărît că vor exista două secțiuni: Chimia Tehnologică și Chimia Electronică. De asemenea, cuprinde și cîteva date despre consiliul profesoral.

În prima ședință a Consiliului Științific al Politehnicii din 5 decembrie 1957, profesorul Cristofor Simionescu, rectorul Universității la acea moment, a citit din Cartea de Aur a Politehnicii anumite procese verbale legate de înființarea școlii, acest fapt fiind consemnat într-un proces verbal care nu se regăsește în carte, dar care a fost păstrat în arhiva Politehnicii.

În anul 1962, cînd s-a sărbătorit „semicentenarul învățămîntului electrotehnic din patria noastră”, „ședința solemnă” a avut loc, potrivit unui proces verbal de la începutul lunii noiembrie 1962, sub conducerea rectorului Cristofor Simionescu. Au participat profesori de seamă, din România și nu numai. Semnăturile acestora au fost consemnate, de asemenea, în același proces verbal.

Dificila muncă de căutăre în arhive

Profesorul Neculai Seghedin este cel care a coordonat căutările Cărții de Aur în arhivele universității. „Acum patru ani am găsit un proces verbal din 5 decembrie 1957, în care Cristofor Simionescu amintea pentru prima dată de Cartea de Aur. La momentul respectiv am considerat că este o exprimare metaforică, nu credeam că acest document există. Am crezut că se referă la memoria spirituală a Universității. Anul trecut, cînd am organizat simpozionul «Istoria învățămîntului și tehnicii», am avut o lucrare dedicată profesorului Simionescu. Se intitula «Profesorul Simionescu în procesele verbale ale Cosiliului Științific ale Școlii Politehnice». Atunci m-am gîndit pentru prima dată că acestă carte ar putea să existe. Așa am declanșat procesul de căutare a acesteia. La căutări au participat doamnele de la biblioteci și de la arhive. A fost găsită la arhiva Politehnicii”, a povestit prorectorul.

Cartea a fost păstrată în condiții foarte bune, suferind în trecut doar mici lucrări de legătorie. După ce a fost găsită, a fost expertizată de specialiști de la Palatul Culturii, care au apreciat că în prezent nu se impune o refacere a documentului. „Intenția noastră este să-l scanăm și să-l postăm pe site-ul Universității. Va fi vorba de o scanare cu mijloace tehnice deosebite, cum sînt cele de care dispune Academia Română”, a subliniat prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin.

Documentul cuprinde și semnături ale unor profesori din Europa, în special din Italia și Germania, aliații României în prima parte a celui de-Al Doilea Război Mondial. Aceștia au ajuns la Iași în anii conflictului, dar și în primii ani de după instaurarea comunismului.

„Nu putem să facem o ierarhizare a celor mai importante semnături, deoarece ar fi nedrept. Nu le-am descifrat încă pe toate, dar, după părerea mea, cea mai importantă ar fi cea a lui Theofil Simenschy, cel care a scris Dicționarul înțelepciunii” , a completat prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin.

Ultima consemnare din Cartea de Aur a fost făcută în octombrie 1968, la finalul cărții, la secțiunea în care semnau invitații de seamă ai instituției de învățămînt superior. Este vorba despre un mesaj al fostulului președinte comunist Nicolae Ceaușescu – chiar ultimul mesaj din carte – semnat în original de acesta.