În volum intitulat „Din Tîrgul Cucului în Piața Unirii”, autorul Ion Mitican dezvăluie un aspect fascinant al vieții ieșene: popularitatea covîrșitoare a cinematografelor ieșene. Ghidată de un index al clădirilor în care au funcționat cinematografele ieșene, realizat de Cosmin Ceucă, președintele asociației Iași.Travel, am reconstituit parcursul acestor locuri de divertisment din oraș, pentru a descoperi cîte dintre ele au rămas încă funcționale în zilele noastre.
Primul spectacol cinematografic a avut loc la 28 decembrie 1895 și a fost organizat în Franța, de frații Louis și Auguste Lumière, în Salonul Indian de la „Grand Cafe” pe Boulevard des Capueines la numărul 14. În volumul Istoria Filmului Românesc 1897 – 2000, ziaristul și criticul de film Călin Căliman, notează că spectacolul a fost pe bază de bilet, prețul fiind de un franc, iar spectatorii au putut viziona zece „filme” de cîte 16 – 17 metrii fiecare: „Ieșirea lucrătorilor de la Uzina Lumière”, „Cearta Copiilor”, „Bazinul din Tuilleries”, „Intrarea trenului în gara La Ciotat”, „Regimentul”, „Fierarul”, „Partida de cărți”, „Ierburi rele”, „Zidul” și „Marea”.
Primul spectacol cinematografic din România a avut loc în clădirea ziarului „L’Indépendance Roumaine” (cu sediul pe Calea Victoriei, peste drum de actualul Palat al Telefoanelor), în data de 27 mai 1896. Filmul care a stîrnit cea mai mare emoție în rîndul publicului a fost „Intrarea trenului în gară La Ciotat”. Primele programe cuprindeau zece filmulețe (ca la Paris). Afișul a început apoi să se modifice, cu regularitate, în fiecare seară intoducîndu-se o bandă nou, menită să întrețină interesul privitorilor.
Primele „vederi românești” apar în programul zilei de 25 iunie 1897, iar la două săptămîni apar alte șase noi vederi românești: două de la Tîrgul Moșilor, una de la terasa cafenelei Capșa și trei de la șoseaua Kiseleff. Fotograful Paul Menu fiind autorul acestor vederi.
Primele cronici de film au fost scrise de celebrul cronicar modern Claymoor (Mișu Văcărescu, fiul poetului Văcărescu) în „L’Indépendence Roumaine”. În primele cronici, acesta nota, seară de seară, numele personalităților prezente în sala de cinema, culoarea rochiilor purtate de doamnele din înalta societate. După ce a publicat relatări zilnice despre spectacolele cinematografice, a trecut de la cronica mondenă la notații despre filmele prezentate. Iar filmulețele programelor cinematografice de la sfîrșitul veacului XIX-lea erau pentru Claymoor „anonime”, comentatorul făcînd abstracție de numele realizatorului.
În toamna anului 1896 ajung la Iași și primele proiecții ale studioului Lumiére. Gazeta „Evenimentul” descrie evenimentul din 7 noiembrie: „Eri seara pe la orele 7,30 a fost prima ședință a cinematografului la hotel Traian. Acest aparat care fotografiază mișcările și a cărui concesie pentru Romînia o are L’Indépendence Roumaine, e o adevărată minune a artei căci în proiecțiunea pe o pînză albă se înfățișează tablouri de toată frumusețea… Din programul de ieri am amintit în special Dragonii din escorta Țarului, Dansul egiptean și Furtuna pe mare”.
Cinema Sidoli
A fost construit în 1889, de Teodor Sidoli și avea destinația de circ cu arenă la mijloc, iar pentru anumite reprezentații se amenaja un bazin uriaș din pînză, care se umplea cu apă pentru numere cu focuri bengale multicolore. Circul Sidoli devenise o celebritate europeană datorită turneelor dese la Belgrad, în Rusia, Franța, Belgia, Austria (la Viena fiind vizionat de Împăratul Franz Iozef), Italia și Spania.
După incendiul din 17 spre 18 februarie 1888 a clădirii Teatrului Național din Copou, marea arenă a circului s-a transformat în scenă pentru spectacolele de teatru. Pînă în iarna anului 1896, Circul Sidoli a ținut locul Teatrului Național. Aici, actorul Grigore Manolescu organiza spectacole grandioase cu Hamlet, Romeo și Julieta, Răzvan și Vidra.
Gazeta „Evenimentul” din 11 noiembrie anunța că miercuri, 14 noiembrie, „se redeschide Teatrul Sidoli, radical reparat și complet amenajat”. Cu această ocazie a fost organizată o serată de noul cinematograf Pathé Frères – Paris, firma care a înființat astfel o filială la Iași.
Inițial proiecțiile erau filme mute, însoțite de muzica unui pianist sau de comentariile unui actor așezat pe lîngă scenă. În 1913 antreprenorul Jaques Leibovici aduce cinematograful cu sunet.
Cinema Sidoli a fost refăcut în 1944, fiind avariat în urma bombardamentelor de război și și-a reluat activitatea, rulînd spectacole nonstop. A devenit o atracție pentru îndrăgostiți, care puteau viziona un film de două-trei ori, deoarece nu se rezervau locurile în vremea aceea. Acesta a fost dărîmat în 1963, ultimul spectacol fiind la 19 mai.
Cinema Apollo – Casa Glodestein/Passamantirer
Casa Glodestein/Passmantirer, de pe strada Ștefan cel Mare, numărul 31, era deținută de doi proprietari – comerciantul Meyer Goldstein și Feiga Passmanthirer, urmașa lui Iacob Passmanthirer. În jurul anului 1908, la parter a funcționat Cofetăria și Berăria „Iani”, deținută de Gheorghe Iani („Ianievici”) și Christea Ion. La 1913, aici a funcționat sala de cinematograf „Apollo”, ținută de I. Dimitriu. Cinematograful avea două intrări: una prin cofetărie și una separată. Sala era dotată cu ventilatoare electrice care funcționau pe toată durata spectacolelor, și avea o boltă veche de zidărie, ca măsură de protecție în caz de incendiu. Posibilă sursă de foc, aparatul de proiecție, era instalat între cele două uși de intrare fiind protejat de o cușcă de fier.
Ion Mitican nota în volumul Ulița Mare din demult uitate vremuri următoarele: „Schimbînd zidurile unei cafenele din două încăperi boltite își face loc prin 1913 și un cinematograf – teatru, numit Apollo, înzestrat ca la carte: cu ventilație, instalație electrică și o fațadă impunătoare de templu antic.”
Cinema Tineretului
Construită în anul 1905, după planurile inginerului Virgil Hălăceanu, clădirea avea destinația de cofetărie și berărie, devenind cunoscută sub denumirea de „Coloseum Bragadiru”. Fațada clădirii a fost afectată de incendiii, renovări și de proprietarii care au făcut mai multe modificări.
Pînă la incendiul din 1920, a funcționat în salonul Coloseumului redacția revistei „Viața Românească”. După ce a fost refăcut într-o formă simplificată, în clădire a continuat să funcționeze Berăria „Elysee”, dar și acest local a fost distrus de un incendiu în anul 1926.
În volumul Strada Lăpuşneanu Iaşi. Memoria monumentelor, scrisă de istoricii Sorin Iftimi și Aurica Ichim, se menționează că cinematograful a avut diferite denumiri: „Principele Mircea”/„Mircea”(1919), „Cipeto”/„Gepetto” (1921), „Roxi” (1933 – 1939), „Capitol” (1940), „Timpuri Noi” (1950), iar mai tîrziu „Tineretului”. Clădirea a supraviețuit sub forma Cinematografului Tineretului, dar a mai avut parte de un incendiu în 2014. Aceasta urmează să fie reconstruită și modernizată la forma sa din 1905, în cadrul unui proiect finanțat de Institutul Național al Patrimoniului, prin fondul Timbrul Monumentelor Istorice.
Cinema Republica/Trianon
Construit la 1928, în Grădina Marilor Uniri, de S.M. Haimovici și S.L. Mendel, cu 1.500 de locuri, acest cinematograf avea ventilație, încălzire centrală și scenă multifuncțională, care putea fi folosită atît pentru proiecții de film, cît și pentru diverse spectacole. Planurile clădirii au fost semnat de arhitectul I. Schreiber.
Inițial s-a numit „Trianon” și prezenta filme europene, cele mai multe franțuzești, în 1940 s-a numit pentru puțin timp „Ajutorul Legionar” și proiecta filme germane și italiene, după în 1944 a devenit „Maxim Gorki”, oferind publicului filme sovietice, iar după aprilie 1964 s-a numit „Republica” și a susținut cinematografia romantică, românească.
În prezent, cinematograful Trianon este în proces de reabilitare, acesta urmînd să fie refăcut după schițele inițiale. Durata lucrărilor este estimată la 36 de luni, costul total al investiției fiind în jur de 29 de milioane de lei, bani alocaţi de Ministerul Lucrărilor Publice și Dezvoltării.
Cinema Victoria
Cinematograful Victoria a fost inaugurat în 1963, după amenajarea Pieței Unirii (între 1960 – 1962), pe locul fostului Han Bacalu și rula filme pe ecran lat (cinemascop). Acesta a fost preluat, în 2017, de Primăria Municipiului Iași de la Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor România Film (RADEF), cinematograful avînd peste 900 de locuri.
Într-un articol scris pe adevărul.ro, la data de 6.12.2019, a fost anunțată deschiderea noii săli de spectacole, Sala Unirii, unde se pot viziona filme și spectacole, dar se pot organiza și alte activități culturale.
În prezent au fost începute lucrările de reabilitare a cinematografului, proiectul constînd în consolidarea acoperișului, modernizarea sălii de spectacole și racordarea la rețeaua de energie termică a Municipiului Iași, precum și repararea și modernizarea fațadei.
Cinema Ateneu
La 19 iunie 1919 a fost înființată societatea „Ateneul Popular – teatru și cinematograf”, care avea ca scop promovarea activităților culturale. Clădirea a fost construită pe terenul unei foste fabrici de ciorapi, după planurile arhitectului V. Mironescu, în anul 1920.
Deoarece numărul membrilor fondatori a crescut pînă la 54, la 20 ianuarie 1921 „Societatea în nume colectiv” este transformată în „Societatea anonimă pe acțiuni”. Această schimbare prevedea și întemeierea a două societăți: o societate anonimă cu caracter comercial, care exploata cinematograful (instalat în Ateneu), pentru a o asigura financiar, și cea de-a doua societate, Asociația culturală.
Ateneul era organizat în șase secțiuni, care se subordona conducerii generale: cultural-educativă, artistică, educație-fizică, economică-edilitară, filantropică și cercul româncelor. Cea mai importantă secțiune a fost cea cultural-educativă, care este confundată cu Ateneul în sine.
După cutremurul din 1977, activitățile au fost întrerupte din cauza deteriorării clădirii. În 1998 au fost demarate lucrări pentru o nouă clădire, care a fost inaugurată în 2002. Astăzi este cunoscută sub numele de Ateneul Național din Iași.
Cinema City
Cinema City este cel mai mare operator de cinematografe din România şi face parte din Cineworld Group, fiind al doilea lanț de cinematograf pe plan mondial. Primul cinematograf a fost deschis în 1930 în Haifa, Israel, și, începînd cu anii 1990, s-a extins în Europa Centrală și de Est. În total, Cinema City România operează 28 de multiplexuri, cu 255 de săli şi 45.498 de locuri.
Cosmin Ceucă, președintele asociației Iași.Travel, a strîns un index al clădirilor în care au funcționat cinematografele ieșene, ceea ce a ghidat documentarea acestui subiect. În prezent, orașul Iași găzduiește doar două cinematografe funcționale: cel aflat în incinta Ateneu Național din Iași și Cinema City, din Iulius Mall.
***
Surse fotografii:
www.facebook.com;
Strada Lăpuşneanu Iaşi. Memoria monumentelor, de Sorin Iftimi și Aurica Ichim, Editura Palatul Culturii, Iaşi, 2015;
O zi la Iași, călăuză ilustrată
Niciun comentariu