Cu o activitate de 18 ani în jurnalism, dintre care doi petrecuți la Recorder, Alex Nedea a fost pe urmele hoților de lemn, a deconspirat rețeaua toxică a celor din administrația locală, preoți „deghizați” în consilieri și constructori, iar în ultimele zile a arătat țării întregi modul în care se fac angajările în sistemul public, prin deja celebrul exemplu de la Administrația Bazinală de Apă Prut-Bîrlad. Ce presupune jurnalismul de investigație și care e rolul acestuia a explicat în acest interviu
Ce te-a determinat să alegi jurnalismul de investigație?
N-am ales jurnalismul de investigație, pur și simplu el m-a ales pe mine. Eu n-am vrut să mă nișez pe un mod publicistic. Am intrat să fac știri prima dată la „Adevărul”, la departamentul „Învățămînt”. Mi-a plăcut să scriu știri, dar, în același timp, îmi plăcea să citesc reportaje, și mi-am dorit să și fac reportaje, să văd dacă mă pricep. Nu știu cum s-au aliniat astrele, dar am ajuns să fac reportaje la „Jurnalul Național”. Atunci, cînd scriam un reportaj, mi se părea că am atins apogeul profesional și că ceva mai mișto decît reportajul nu exista. Dar am descoperit că exista ceva mai mișto decît reportajul – ceea ce se numește „anchetă jurnalistică”. Așa am ajuns să fac investigații la televiziune, la Realitatea TV.
La reportaj aveai puțină satisfacție în procesul de documentare, adică nu simțeai foarte mult adrenalina asta pe care o simți în investigații: pornești de la puține informații și, săpînd, descoperi noi și noi informații foarte tari, și, efectiv, din cînd în cînd, sari de pe scaun de fericire: „Uite ce chestie tare am mai aflat!”.
Știu că tu scriai și poezii. Cum a fost tranziția de la genul liric la anchetele jurnalistice, care sînt impersonale?
A fost dramatică. Diametral opusă. Poezia e legată de realitatea ta interioară și de propria ta persoană, iar materialul jurnalistic e legat strict de exteriorul tău ca persoană și de realitatea comunității. Sînt două lucruri total diferite și cei care vor să se facă jurnaliști pentru că scriu frumos, așa cum am crezut și eu, trebuie să afle o lecție tristă de la mine: nu prea te ajută să scrii frumos în meseria asta.
„Am ales nu să părăsesc Antena 3, ci media convențională”
De ce ai ales să părăsești Antena 3?
Am ales nu să părăsesc Antena 3, ci media convențională. Consider că România are nevoie de o redacție în ceea ce numim new media, o redacție serioasă în zona de online. Mi-a plăcut foarte mult proiectul Recorder și am vrut să ajut, cît m-oi fi priceput și eu, la dezvoltarea acestui proiect. Și cred că venirea mea aici a fost un pariu cîștigat de mine. M-a ajutat să cresc profesional foarte mult, a fost o nouă etapă în viața mea profesională.
Ai vreun regret în acest sens?
Nu, nu am nici un regret că am părăsit Antena 3. Cred că, pur și simplu, am ajuns la un stadiu profesional care cerea să fac o schimbare către ceva nou. De multe ori ajungi să te plafonezi într-un singur loc de muncă. Nu știu daca ajunsesem la stadiul de plafonare, dar simțeam nevoia să abordez o nouă provocare în viața mea.
Ce părere ai despre faptul că fosta ta colegă Carmen Avram a părăsit televiziunea pentru o carieră politică?
Eu am înțeles perfect motivele pentru care omul Carmen Avram a luat decizia de a intra într-un partid politic. E decizia omului, nu a jurnalistei.
A fost, pînă la un punct, jurnalist și, de la un punct, a devenit politician. Eu am înțeles exact motivele pentru care a făcut acest pas. Cred că, în aceeași măsură, publicul nu a înțeles motivele pentru care ea a făcut acest pas.,Dar asta e, din punctul meu de vedere, din cauza faptului că fosta mea colega nu a vrut să iasă public să explice exact motivele care au determinat-o să ia această decizie. Consider că meseria de jurnalist ne răpește foarte mult din viață și cred că un singur lucru ar putea să nu ni-l răpească și anume dreptul nostru de a ieși oricînd am vrea și să ne ducem oriunde am vrea. Cred că și Carmen avea acest drept.
În 2019 ai primit Premiul „Ion Rațiu” pentru Jurnalism și te felicit pentru această realizare. Cui îi multumești pentru succesul din cariera de jurnalist?
Ar trebui să fac o listă cu atît de multe persoane care m-au ajutat să ajung la nivelul profesional la care sînt acum, încît ar fi nedrept. Și le mulțumesc personal de fiecare dată cînd le văd. Dacă tot am vorbit de Carmen Avram, îi mulțumesc pentru tot ceea ce am învățat lucrînd împreună cu ea, la fel cum le mulțumesc colegilor de la Recorder, cu care lucrez, de la care învăț și acum enorm de multe lucruri.
E o meserie în care trebuie să înțelegi că nu ajungi să le știi niciodată pe toate. Și, atunci, te uiți tot timpul în jurul tău, vezi de la cine ai ce să înveți, ești atent la cel de la care ai ce să înveți. Dacă te uiți în jurul tău și nu găsești pe nimeni de la care mai ai ceva de învățat, cred că e timpul să te muți sau nu ai ajuns unde trebuie.
„Romsilva este mîncată de acest cancer al infracțiunilor silvice, al corupției”
Cînd făceai anchetele despre defrișarea ilegală a pădurilor, ai avut vreodată senzația că ești în pericol iminent?
S-a întîmplat prin 2009. Eram la o anchetă în codrii Neamțului. Mă întorceam din pădure, de la o filmare, în momentul în care cîțiva săteni, în stare de ebrietate, ne-au luat pe mine și pe cameraman și ne-au închis într-o magazie. A fost oribil. Am reușit să scap de acolo și să anunț autoritățile.
Cît de departe ai simțit că poți merge pe subiectul tăierilor ilegale de lemn?
Ca legătură cu factorul politic de la București, am ajuns, cred, foarte departe. E și foarte greu. Cînd nu ai probe suficiente să dovedești că „uite, mă, ăsta e nenorocitul”, practic, ca jurnalist, nu ai ajuns foarte departe. N-am reușit să probăm că banii ajung cu sacoșa la un mare om politic de la București, deși știm și aflam pe parcursul documentării, din diferite surse, că banii ar ajunge la omul politic X, Y sau Z. Și cînd nu poți să probezi, ca jurnalist, nu dai materialul.
Cum ti se pare comportamentul primarului din Moldovița, care, după ce l-ai pus în fata situației defrișărilor ilegale, ți-a spus că ești „obraznic”, că dînsul a făcut armata la Securitate și că „are grijă” de tine?
Un comportament obraznic. Obraznicul era el. El era un politician pus în funcție de comunitatea pe care o servea și care trebuia să dea explicații în fața comunității. Eu nu sînt Alex Nedea, o persoană care se duce și îi ia pe alții la întrebări pentru că așa vrea. Nu. Eu reprezint publicul din această țară, care așteaptă de la politicieni răspunsuri la întrebări.
Ai auzit despre atacurile pădurarilor din Suceava asupra activiștilor de mediu Tiberiu Boșutar și Daniel Bodnar?
Da, am auzit. Urmăresc îndeaproape ceea ce fac activiștii de mediu și mă interesează ceea ce descoperă ei, ceea ce pățesc ei; tot ceea ce e legat de activitatea lor mă interesează și pe mine ca jurnalist. Îmi dau jos pălăria în fața lor, pentru că au curajul de a se expune. Eu, de bine, de rău, nu locuiesc în aceeași localitate cu persoanele despre care fac investigații. În comunitățile astea mici e foarte greu să nu se aprindă spiritele.
Consideri că Romsilva, ai cărei reprezentanți au declarat public că vor fi efectuate controale „la sînge”, închide ochii în fața fenomenului defrișărilor ilegale?
Eu n-aș incrimina toată Romsilva, toată instituția ca atare. Cu siguranță instituția nu e o entitate în sine, e formată din niște oameni, iar fiecare om e diferit, după cum știm. În Romsilva există oameni care își doresc ca acest fenomen al tăierilor ilegale să fie oprit, dar, în același timp, și oameni care contribuie la acest fenomen și care îi ajută pe hoți cu know-how-ul – cum ar trebui să fure fără să fie prinși. Cred că Romsilva este mîncată de acest cancer al infracțiunilor silvice, al corupției, deși în această instituție sînt foarte mulți oameni de bună credință, poate chiar și la conducerea acestei instituții. Cancerul există în această instituție și se mărește pe zi ce trece.
„Există o deprofesionalizare cruntă în rîndul operatorilor de la 112”
De ce operatorii 112 par total dezinteresați de faptul că un transport de lemne ar fi ilegal?
Există o deprofesionalizare cruntă în rîndul operatorilor de la 112, ca, de fapt, în rîndul tuturor instituțiilor din România. Sînt foarte mulți operatori puși acolo pe bază de pile, cunoștințe, relații, care nu au nici o tragere de inimă să se documenteze exact în legătură cu domeniile pe care ei ar trebui să le stăpînească atunci cînd răspund la un apel. Cu siguranță, domeniul silvic e ultima lor grijă. Sînt alte domenii pe care n-au chef să le stăpînească, cum ar fi domeniul sanitar, de exemplu.
Cum ți se pare faptul că cetățenii sînt intimidați să sune la 112, dacă au dubii privind legalitatea unui transport?
Eu cred că această atitudine dărîmă însuși spiritul acestei inițiative, de a-i face pe cetățeni să fie implicați în lupta cu tăierile ilegale. De ce am mai făcut sistemul ăsta de apel la 112, dacă, după ce l-am implementat, operatorii și poliția descurajează cetățeanul să sune? De ce am mai făcut sistemul ăsta, dacă vinovați nu sînt cei care fură, ci cei care reclama că se fură?
Mafia lemnului va înceta să acționeze în urma anchetelor Recorder sau crezi că mai e drum lung pînă la acea realizare?
Nu cred că este treaba Recorder să oprească un fenomen. Treaba Recorder este să informeze populația, iar treaba populației este să oprească un fenomen prin presiuni asupra instituțiilor statului, asupra politicienilor pe care îi aleg. Cred că Recorder și-a facut treaba pe partea de a informa, schimbările trebuie să vină dinspre societate.
Ai făcut multe anchete în comunele în care apa potabilă reprezintă un pericol pentru consumul uman, însă la alegerile locale din septembrie 2020 au fost realeși aceiași primari. Cum îți explici ignoranța românilor în privința calității propriei vieți?
Eu mă așteptam să fie aleși primarii despre care am vorbit și mă surprinde că unii chiar nu au fost aleși. E foarte greu să-i convingi pe oamenii de la sat să voteze într-un fel sau altul, doar pe baza unui articol de presă. Pentru că oamenii trăiesc zi de zi cu omul ăla în sat, acolo. Mai degrabă îl cred pe omul care locuiește pe uliță cu ei și îi salută în fiecare dimineață, decît să creadă un jurnalist venit de la București, de care nu au auzit niciodată.
În mod normal, după o investigație amplă, făcută de „niște băieți” de la București, primarul are o rezolvare simplă. Se duce prin sat și zice: „Hai, mă, nu mă știi tu pe mine, coană Lenuța? Ce sînt eu, să fac eu din astea? Ăia sînt oamenii lui Băsescu, dom’le. I-a plătit Băsescu să vină la noi în sat să mintă”.
Nu, n-aveam nicio așteptare că oamenii ăia se vor trezi peste noapte și vor alege altfel, pentru că, în general, ei fac ce le zice primarul. Dar ceea ce schimbă investigațiile noastre este percepția marelui public despre cum face politică un partid sau altul. Un partid care permite primari de genul celor descoperiți de Recorder, din punctul meu de vedere pierde foarte mult la alegeri. Pentru că nu știe să se delimiteze de oamenii despre care Recorder povestește sau de primarii pe care Recorder i-a prins cu mîța-n sac.
Hai să discutăm puțin despre reportajele realizate despre PNDL. Un preot, care ia în primire o firmă foarte mică, ajunge să primească contracte de milioane de euro de la Ministerul Dezvoltării. Care a fost reacția ta cînd ai descoperit faptul că un slujitor al Domnului are conexiuni la nivel înalt cu cei din partid?
Am fost, pur și simplu, șocat de întreaga poveste a acelui preot. Să fii preot de țară într-un colț îndepărtat al României și, în același timp, să fii consilier personal pe la București erau două chestii care se băteau cap în cap. Și el nu era consilier pe spiritualitate, ci pe faianțări de băi prin sate și pe contracte date la asfaltări. Chestia asta deja trăgea a personaj de film, nu doar a subiect de presă. M-a oripilat și, în același timp, m-a fascinat să descopăr toată povestea asta.
„Mă bucur nu pentru jurnalistul Alex Nedea, cînd devint cool pe Facebook, ci pentru jurnaliștii din țara în care trăiește Alex Nedea”
În urma acestor anchete, pe Facebook au apărut și meme-uri care te prezintă drept spaima primarilor, atunci cînd rostești: „Bună ziua. Alex Nedea sînt…”. Cum ai reacționat cînd ai realizat că ai devenit, practic, o „memă”?
Mă bucur foarte tare cînd jurnaliștii devin cool pentru generația care vine în urma noastră, a ăstora care mai au puțin pînă la bătrînețe.
Mă bucur că meseria asta devine cool pentru tinerii care se gîndesc să înceapă o carieră în jurnalism sau pentru tinerii care nu au neapărat înclinație spre jurnalism, dar sînt acolo, implicați în viața societății într-un fel sau altul.
Mă bucur pentru că atunci cînd am intrat eu în meseria asta, jurnaliștii erau văzuți super nasol; erau niște hiene care adulmecă hoiturile și niște oameni cumpărați de politiceni. Era foarte nașpa să fii jurnalist. Cred că și imaginea pe care jurnaliștii români o au acum este total nedreaptă.
În România, în mare parte jurnaliștii sînt foarte, foarte buni. Cunosc realitatea jurnalismului la nivel european, am lucrat cu foarte multe echipe de jurnaliști de la publicații respectabile din străinătate și știu care este standardul în afară. Și cred că sîntem mulți jurnaliști în România care respectăm aceste standarde. E nedrept să fim văzuți ca o paria a societății, cînd ar trebui să fim văzuți ca niște oameni care contribuie la dezvoltarea societății.
Mă bucur nu pentru jurnalistul Alex Nedea, cînd devint cool pe Facebook, ci pentru jurnaliștii din țara în care trăiește Alex Nedea.
Consideri că presa ar putea schimba percepția românilor asupra ei?
Pai, dacă am ajuns, totuși, la inimile unor români, noi, cei de la Recorder, dacă am ajuns meme pe Facebook, cred că da. Prin forțe proprii, cred că presa ar putea să schimbe felul în care este percepută în societate doar dacă sînt din ce în ce mai mulți jurnaliști onești, care se bazează pe principii și deontologie.
Cît de mult timp mai petreci cu familia, avînd în vedere că te deplasezi, mereu, pentru reportaje din București pînă în celălalt capăt al țării?
Încerc să petrec cît de mult timp pot. Într-adevăr, sînt foarte prins cu meseria asta, și, nu neapărat că aș fi departe fizic, ci departe mental de ei. Adică, în timp ce mă joc cu fiul meu, mă trezesc că mă gîndesc tot la subiectele mele de jurnalism. E o meserie în care te consumi foarte mult. Un material pe care îl fac într-o lună, de fapt e gîndit în luna aia. Zi și noapte, în fiecare secundă numai la asta mă gîndesc. Devine obsesia ta, ca om, subiectul ăla. Eu nu cred că am avut zi în care să n-am doar un singur subiect pe lista de gînduri, ci am avut mai multe subiecte, multe dintre ele pe lista de așteptare.
Ai avut reproșuri din partea familiei că petreci prea mult timp pentru realizarea unei anchete?
Care e bărbatul din lumea asta care nu e certat de nevastă că stă prea mult la serviciu? Eu am noroc că soția e tot jurnalist și atunci înțelege exact cum e cu timpul petrecut în plus la redacție. Chiar și așa, mai ajungi la genul ăsta de discuții: „Mai stai și tu pe-acasă”.
„România evoluează datorită oamenilor săi și în ciuda politicienilor săi”
Crezi că România s-a schimbat cît de puțin în urma materialelor realizate de Recorder?
Nu știu dacă România s-a schimbat în urma materialelor Recorder, însă știu că România se schimbă în fiecare an. Și oricine spune că România nu se schimbă, că nu are nicio șansă, să se uite la niște reportaje de prin 2001- 2002 și o să vadă că sîntem, totuși, la o distanță enormă față de cum am fost acum 15 ani.
România s-a schimbat enorm și s-a schimbat în bine, în ciuda descoperirilor pe care le facem noi, la Recorder, și a lucrurilor nenorocite pe care le scoatem la iveală.
România este o țară care se dezvoltă și avansează uluitor de repede și asta nu datorită politicienilor, ci datorită oamenilor care o populează, care își văd de treabă, cum sîntem și noi, cei de la Recorder. România evoluează datorită oamenilor săi și în ciuda politicienilor săi.
Ce proiecte ai pe viitor?
Vreau să-mi fac treaba cît mai bine la Recorder, să încerc să fiu și mai productiv anul ăsta, să găsesc subiecte și mai bune. În general, cam asta trebuie să fie atitudinea fiecărui om pe planeta asta, indiferent dacă face cizme sau jurnalism: să-și facă treaba din ce în ce mai bine și să nu creadă niciodată că a ajuns la apogeu.
Sursă cover foto: www.facebook.com/alex.nedea
Niciun comentariu