Aflat in vizita astazi la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi pentru a sustine o conferinta „Despre Propaganda si Manipulare in Filmul Romanesc” si pentru a-si lansa ultima carte „Cuvinte rare”, la Libraria Alexandria, scriitorul si jurnalistul Cristian Tudor Popescu a vorbit reporterilor CuzaNet despre semnificatia „cuvintelor rare”, importanta functiei imaginare pentru creatorul de lumi fantastice si depasirea declinului constant al valorilor societatii romanesti.

„Gradul de disolutie al autoritatii, in acest moment, in Romania este major.”

„Cuvinte rare” pare sa fie un colaj de diapozitive dintr-un album personal. Asa este?

Cred ca e o definitie destul de buna. Nu m-am mai gindit la volum in felul asta, „colaj de diapozitive”, dar faptul ca-i dati o conotatie vizuala puternica, numindu-le diapozitive ma bucura, pentru ca asta e ceea ce vreau eu de multe ori in literatura, si anume, vizualizarea. Vreau ca textele pe care le scriu sa fie si vazute, in acelasi timp de cititor. Este o consecinta a pasiunii mele pentru cinema.

Traim intr-un continuu proces de deformare a valorilor, in special printre tineri. Ce anume credeti ca ar putea inverse acest proces?

Atingerea unui plafon. Exista o limita in toate. Stiti ca si daca puneti niste bacterii intr-o cultura, la un moment dat, pot ajunge de la citeva, la un million, in doar 24 de ore. Numai ca nu se vor inmulti la infinit, pentru ca daca ar continua inmultirea, ar ocupa planeta Pamint, intr-un timp relativ scurt. Deci se produce un fenomen de plafonare acolo si bacteriile inceteaza sa se inmulteasca de la un anumit moment in mediul de cultura respectiv, pentru ca ar distruge, practic, mediul in sine. Ei bine, aceasta limitare naturala cred ca va functiona si in cazul nostru, pentru ca alte mijloace puse in aplicare de catre autoritati, de catre Guvern, de catre persoanele responsabile cu educatia si cultura in Romania, nu sint de sperat. Gradul de disolutie al autoritatii in acest moment, in Romania este major. E o brambureala in materie de invatamint in special, si de cultura, oamenii politici care ajung ministru la aceste ministere, neavind nici o legatura cu domeniile respective. Sint parasutati acolo pentru ca nu s-au gasit locuri in alte ministere. Astfel nu sint sperante in directia asta din partea autoritatilor, dar limitarea va intervene pe cale naturala.

Care-i morala „cuvintelor rare”?

Titlul cartii se bazeaza pe un sens pivotant. Sint cel putin doua sensuri ale acestei expresii. Exista sensul figurat, si care in cazul de fata e primul care iti vine in cap: cuvinte rare, asa cum scrie in dictionar, „cuv. rar.”, adica rar folosite. Exista si al doilea sens pentru „cuvinte rare”. Imaginati-va o foaie de hirtie pe care cuvintele sint rare, ca opus la dese. Este vorba de pagina de ziar, pe care cuvintele sint din ce in ce mai rare. Intre aceste doua sensuri oscileaza cartea mea.

„Functia imaginarului nu e continua la un om”

Ce rol din „Faust”, pus in scena de Purcarete, v-ati allege sa jucati daca ati avea ocazia?

(zimbeste) Pai, cind vorbim de „Faustul” lui Purcarete , vorbim si de Goethe, de proprietarul sau. Iar mis-en-scene-ul e genial, in regia lui Silviu Purcarete, un spectacol absolut exceptional. Daca as putea sa joc rolul lui Mephisto, asa cum a facut-o Ofelia Popii, in acest spectacol, iar daca as fi la fel de bun scriitor pe cit a fost Ofelia de buna in acest rol, atunci as putea sa fiu cu adevarat multumit.

Sinteti un scriitor care face presa sau un jurnalist care se refugiaza in scriitura?

Sint scriitor. Am fost scriitor mult inainte de a fi jurnalist.

Revenind pentru o clipa la „Planetarium”, va place sa creeati idei pentru lume sau lumi pentru idei?

A fost o perioada cind cream lumi pentru idei. In anii ’80, e vorba de o stare care nu poate fi reconstituita, nici nu poate fi provocata. In anii aceia, in principiu, eram dispus sa imaginez. Functia imaginarului nu e continua la un om. Dispare la fel cum dispare functia procreativa la un moment dat, la fel cum iti cade parul. Nu o ai tot timpul. Exista o mare perioada din viata cind ai acea nebunie utile, in cazul de fata, ai acel tupeu cosmic sa imaginezi. Si, am reusit lucrul acesta citiva ani, rezultatul fiind „Planetarium”, dupa care, in starea de dupa ’89 in care am fost instalat si in care ma aflu si acum, nu as mai fi capabil de exercitiile imaginative fara frontiere pe care le practicam in anii ’80, fictiune speculativa pura, literature imaginarului. Sint prea impregnate in real. Dar, inca nu am murit si mai e timp, poate, sa revin la starea aceea.

Credeti ca e si capitalismul de vina?

Sigur ca da, Totul este. E alta lume, alte ritmuri, alt metabolism spiritual pe care il ai in aceasta lume. Pentru ca nu numai metabolismul alimentar se schimba in capitalism ci si acela spiritual. Si atunci, ca sa revin la lumile petntru idei, ar trebui sa ies din aceasta stare si probabil ca, in momentul in care nu voi mai afce presa, poate voi incerca. Desi exista sanse sa nu mai fiu capabil. N-am de unde sa stiu. N-am mai facut asta de mult si te blocheaza, iti creeaza complexe. Ca sa reiei un sport din acesta, pe care nu l-am mai practicat de multa vreme, precum exercitiul imaginar, nu este un lucru asa de simplu. Dar cred ca o sa mai incerc.

Apropo de sport, pe cine ati vrea sa bateti la tenis?

Pe toata lumea. Intotdeauna am intrat pe teren. Si daca as juca cu Roger Federer acum, as incerca sa-l bat. Fireste, n-as reusi sa-i iau nici umbra unei mingi lui Federer, dar as incerca sa-l bat.

Alexandra Panaete

Despre autor

Cristian Tudor Popescu, jurnalist, eseist si prozator roman este unul din cei mai reputati jurnalisti si acizi critici ai fenomenelor de masa care au loc in presa si societatea romaneasca post-decembrista. Angajat inca din anul 1991 la cotidianul Adevarul, ajuns, intre 1996-2005, redactor sef la „Adevarul Literar si Artistic”, acesta demisioneaza alaturi de 81 de alti jurnalisti in 2005, infiintind, alaturi de Mircea Dinescu, ziarul Gandul.
Presedinte al Clubului Roman de Presa intre 2003 si 2006, jurnalistul are multiple aparitii in mass-media, fiind invitat permanent la emisiunea „Cap si Pajura” alaturi de analistul politic Emil Hurezeanu. Cunoscut pentru pasiunea sa pentru cinematografie, Cristian Tudor Popescu modereaza emisiunea „CineTePrinde”, in cadrul grupului MediaPRO.
Jurnalistul si prozatorul a publicat, incepind cu anul 1987, 15 volume de proza sciintifico-fantastica, proza scurta si eseistica, printre care se numara, „Planetarium”, „Copiii fiarei”, „Timp mort”, „Libertatea urii” sau „Luxul mortii”. Despre volumul „Cuvinte rare”, Daniel Cristea-Enache afirma in revista „Cultura” ca „Scriitorul veritabil , de se revanseaza in paginile din „Cuvinte rare”, sistematizabile in trei clase: false cronici cinematografice, false cronici sportive si, la nivelul cel mai inalt, citeva texte „gratuite” izbitoare”.