A cunoscut Iasul in urma cu 14 ani. Atunci i-a vazut prima oara muzeele, universitatile si alte obiective turistice sau culturale. De abia dupa doi ani a trecut peste valul pitoresc al orasului cu 7 coline, spre o cunoastere in profunzime a problemelor romanesti. Asa a ajuns la Spitalul de Copii „Sf. Maria”, unde revine anual, de 12 ani incoace, si sustine training-uri si cursuri de formare.  Venita in Iasi cu ocazia Conferintei Districtuale a Rotary Romania si Republica Moldova, Elizabeth Tatman a stat de vorba cu reporterii Cuzanet despre importanta voluntariatului, despre munca ei in acest domeniu, despre problemele pe care le-a gasit in sistemul sanitar romanesc si pe care a incercat sa le rezolve.

„Este vorba despre puterea de a schimba atitudinea oamenilor cu privire la partea de ingrijire, si nu poti face asta zicandu-le cum sa faca”

Ati ajutat voluntar copiii de la Spitalul de Copii „Sf. Maria”. De ce nu apare acelasi spirit de voluntariat si la romani?

Daniel (n.r.: Daniel Condurache) a mentionat ca atitudinea cu privire la voluntariat este in schimbare in Romania. Sper sa nu gresesc, dar din cate am inteles inainte (n.r.: perioada comunista) oamenii trebuiau sa se ofere voluntari. Ma gandesc ca asta a facut ca oamenii sa creada ca volutariatul este impus. Insa nu este asa. Este doar alegerea ta. Tu alegi sa devii voluntar. Si cred ca este important si felul in care ai fost crescut. Parintii mei au fost voluntari, deci in mod automatic sunt si eu, si copiii mei sunt voluntari. Nu poti sa vii sa le spui oamenilor ce sa faca, ci sa vii aici – cum am venit noi prima oara cu un program de training la Spitalul de Copii „Sf. Maria”. Nu am venit sa le tinem o prelegere. Am venit dimineata si am stat cu copiii, si dupa amiaza le-am povestit celor din personal ce facusem dimineata. Este vorba despre puterea de a schimba atitudinea oamenilor cu privire la partea de ingrijire, si nu poti face asta zicandu-le cum sa faca. Ei vad la tine si apoi vor sa faca si ei.

In Romania, de multe ori in institutiile care lucreaza in mod direct cu oamenii  – spitalul, politia – specialistii par a deveni simpli oameni dupa ce li se termina programul. Inceteaza sa le pese?

Poate ar trebui ca dupa ce isi termina programul sa faca ceva din alta zona. Pot ajuta alti oameni sa creasca legume, sau orice altceva. Multi presupun ca daca vrei sa devii voluntar, trebuie sa faci asta in acelasi domeniu in care lucrezi. Dar nu e asa. De exemplu, tu studiezi Jurnalism, vei fi o jurnalista, dar asta nu inseamna ca trebuie in timpul tau liber sa te implici in redactarea de newsletter-e. Poate vrei sa-ti folosesti abilitatile din viata profesionala sau poate nu. Se intampla ca uneori sa avem nevoie de o grila de calcule, si rugam persoane care lucreaza in domeniul finantelor. Iar ei ne raspund ca nu vor, ca asta fac toata ziua, ca vort sa faca ceva diferit. Exista multe feluri in care poti sa-ti folosesti abilitatile pe care le ai si care nu sunt legate de slujba ta.

Ati spus la un moment dat ca „un copil e un copil in primul rand, si de abia in cel de-al doilea rand e un copil bolnav”…

Cand am venit prima oara la Spitalul „Sf. Maria” am vazut ca cei mici erau ingrijiti medical foarte bine, insa in ceea ce priveste ingrijirea lor ca oameni nu. Daca aveau nevoie de o injectie li se facea, dar daca plangeau nu era nimeni acolo sa-i aline.  Si cand erau hraniti erau hraniti mecanic. Atunci cand schimbau scutecele copiilor, nu interactionau cu ei. Eu ma uit la ca fiul meu se joaca cu copilul lui cand ii schimba scutecele. Cred ca este vorba si despre presiunea locului de munca, dar mai cred ca unii dintre ei nu erau invatati  sa dezvolte si partea aceea, mai umana. Daca vine un copil cu piciorul rupt, el este speriat, are o trauma si are nevoie de alinare, de consolare. E foarte greu pentru un copil.

„Unul din lucrurile pe care le-am facut in training-urile  nostre a fost sa intram in contact cu o multime de oameni. I-am facut sa picteze, sa se joace, sa fie copii din nou”

Contribuie faptul ca romanii, ca popor, au multe alte probleme? Ca poate nu au bani sa-si creasca proprii copii?

E foarte interesant ca spui asa. Intr-unul din ani am observat ca desi nu se aflau la cel mai bun din lume, copiii de la „Sf. Maria” erau hraniti, imbracati; oamenii le trimiteau haine sau jucarii la spital. Si am observat ca femeile care lucrau acolo nu aveau nimic. Copiii lor nu primeau haine, copiii lor nu primeau jucarii. Asa ca intr-un an am strans hainute si le-am dus la spital, nu pentru copii, ci pentru personal.

Oamenii ajungeau sa-si aduca problemele cu ei la serviciu?

Da. Daca tu ai avut o zi proasta si vii la munca, si cineva te jigneste, exista sanse ca tu la randul tau sa-i raspunzi, zicandu-i lucruri pe care poate nu le crezi. E important sa intelegi lucrurile acestea, pentru binele copiilor. Unul din lucrurile pe care le-am facut in training-ul nostru a fost sa intram in contact cu o multime de oameni. I-am facut sa picteze, sa se joace, sa fie copii din nou. Si cred ca au realizat importanta copilului ascuns in interiorul lor.

Anul trecut nu am venit in Romania pentru ca a fost randul meu sa fiu Guvernator (n.r.: titulatura ce se acorda pe durata unui an, o singura data in viata) al Rotary Anglia din districtul meu, anul acesta am venit acum, la conferinta districtuala din Romania, iar la anul vreau ca lucrurile sa revina la normal, si vom relua training-ul. Acum cativa ani am facut un astfel de curs de formare cu educatori de gradinita si a iesit foarte bine. La gradinita incepe totul, si o experienta placuta la acel nivel le poate asigura copiilor un parcurs pozitiv in restul vietii.

Exista o varsta potrivita pentru voluntariat?

Cred ca depinde de felul de voluntariat. De curand am fost la o scoala, unde sunt doi voluntari care ajuta la pregatirea copiilor mai mici. Unul are 11 ani, si celalalt 16, si sunt voluntari. Deci cred ca depinde. Sunt atatia tineri care merg la azile de batrani in Romania. Merg acolo, si vorbesc cu batranii. E ca si cum ar adopta bunici.  Poti fi voluntar la orice varsta, nu cred ca exista notiunea de „prea tanar” sau prea „batran”.

Gianina Petruca

Elizabeth Tatman este membra a Rotary Club Bolton Daybreak – Districtul 1280 , Marea Britanie. In perioada 2009-2010 aceasta a detinut functia de Guvernator al Districtului 1280.  Elizabeth Tatman a venit pentru prima data in Iasi in anul 1996,  unde in 1998 a initiat Programul Shoe Boxes, ce consta in cutii cu cadouri, de dimensiunea cutiilor de pantofi, din  partea copiilor din toata Marea Britanie si Irlanda, distribuite mai apoi in diferite tari, catre copii nevoiasi. A organizat diferite activitati la Spitalul de Copii „Sf. Maria” din Iasi, unde a construit si o sala de joaca pentru copiii internati acolo. A devenit membra de onoare a Rotary Club Iasi 2000 in anul 2007.