Subiectul infrastructurii rutiere a fost adus din nou în actualitate zilele acestea. Am discutat cu George Țurcănașu, lector universitar la Departamentul de Geografie al Facultății de Geografie și Geologie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și membru fondator al Asociației „Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei”, despre cît de izolată este Moldova în momentul de față și despre perspectivele construirii de autostrăzi în această regiune

Sînteți membru fondator al „Mișcării pentru Dezvoltarea Moldovei”. Ce a dus la înființarea acestei asociații?

Încercarea noastră de a promova interesele Moldovei. Desigur, mai existau asociații cu un profil regionalist pro-infrastructură și inclusiv numele lor sugerau că sînt focalizate pe autostrada – „Împreună pentru A8” sau „Moldova vrea autostradă” – și noi ne simțeam cumva încorsetați de aceste nume. Spun „noi” pentru că o bună parte dintre colegi sînt foști membri ai acestor două organizații.

 Ce aduce „Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei” în plus față de asociațiile „Împreună pentru A8” și „Moldova vrea autostradă”, cunoscute pentru modul în care au militat pentru infrastructură rutieră în Moldova?

La „Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei” avem o paletă mai largă decît la celelalte două asociații și încercăm să facem legături din ce în ce mai strînse între județele Moldovei. Zona noastră de acțiune, inclusiv titulatura asociației, ne demonstrează că este mult mai largă.

A trecut destulă vreme de la protestul din 15 martie, inițiat de suceveanu Ștefan Mandachi. Ce schimbări s-au produs de atunci în ceea ce privește autostrada Moldovei?

Din perspectiva guvernanților noștri, practic, nimic. Dar nu numai acel metru de autostradă care a fost construit undeva prin județul Suceava e un semn al protestului moldovenilor, pentru că acel protest a venit să încununeze aproape doi ani de eforturi ai organizațiilor din Iași. Și chiar înainte de acea dată, Parlamentul a votat Legea autostrăzii Târgu Mureș-Iași și, din cîte se vede, nimic nu s-a realizat în acest sens. Mă rog, sînt foarte încurcate căile unui proiect ce vizează autostrada, care va ajuta nu numai dezvoltarea economiei Moldovei, dar cred că va pune și statul român pe harta marelui tranzit european. Este o autostradă care va fi eficientă și pentru partea de sud a Ucrainei, Republica Moldova și, bineînțeles, pentru noi.

Problema este că această autostradă este așezată de către politicienii români în zona parteneriatului public-privat, care, într-o societate mai dinamică economic, ar duce la o grăbire a acestui proiect, dar nu și în România. În Italia, de exemplu, există o asimetrie de dezvoltare între partea nordică și partea sudică. Autostrăzile din partea sudică sînt toate de stat. E adevărat că și calitatea este mai redusă decît a celor din nord, dar sînt făcute în mare măsură în parteneriat public-privat. În cazul nostru, echivalentul sudului Italiei este Moldova sau, în general, estul. Cred că ar fi trebuit încurajată economia zonei, măcar de ochii lumii, prin punerea acestei autostrăzi în zona publică, cu fonduri europene care să fie utilizate.

În alte țări durează mult mai puțin construirea unei autostrăzi sau aprobarea uneia. De ce se „mișcă” lucrurile atît de greu în România?

Avem o birocrație care e atît de stufoasă, încît face ca orice proiect european de mare anvergură să se facă mai greu în România decît în Polonia, de exemplu. Poate avem o moștenire genetică de a complica lucrurile, dar Polonia, de exemplu, a pornit chiar de la un nivel mai scăzut decît România în ceea ce privește infrastructura. Cred că această Companie Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere CNAIR este vinovată de ceea ce se întîmplă în România și bănuiesc că nu există suficiente minți luminate în această instituție. Toate instituțiile României sînt incapabile să gestioneze astfel de proiecte. Nu am o explicație, pentru că aceste proiecte se fac oriunde în Europa, în state mai slab cotate. De exemplu, Albania, care nici nu este în Uniunea Europeană, a reușit să își proiecteze și să aibă deja un sistem incipient de autostrăzi și nu cîteva bretele, ca România. Nu mai vorbesc de vecinii noștri, cu care ne comparăm mereu  – Bulgaria.

România stă, într-adevăr, prost la capitolul absorbţie de fonduri europene și duce lipsă de proiecte mari. Care credeți că ar fi un proiect mare pentru România pentru care să atragă și fonduri europene consistente?

Din cîte am auzit, se lucrează la un proiect, care ne interesează inclusiv pe noi, moldovenii, și este vorba de Podul peste Dunăre, de la Brăila. Nu știu cînd va fi termenul de dare în folosință, dar e o relație de care întreaga Românie are nevoie și mai ales partea aceasta de est și nord-vest, pentru că vor putea beneficia de o relație rutieră direct, fără să se utilizeze bacul cu Constanța.

Proiecte sînt și de mai mică anvergură, fiecare proiect e necesar la o anumită scară. Cînd vorbim de autostrăzi, vorbim de o scară deasupra regionalului, desupra naționalului, chiar de importanță regional-europeană, pentru că o autostradă nu leagă un oraș de altul, ci leagă regiuni.

Botoșani, cel mai defavorizat oraș din Moldova

Din punctul de vedere al infrastructurii, care vi se pare cel mai defavorizat oraș din Moldova? De ce?

Cred că Botoșani este într-o poziție defavorabilă. Pentru că măcar Vasluiul este pe o poziție de legătură între Iași și București.

România este pe locul 26 din 28 în Uniunea Europeană la capitolul infrastructură feroviară. Starea precară a căilor ferate a dus la mutarea unei proporții însemnate a transportului de călători și de mărfuri pe infrastructura rutieră. De aici și consecințele supraglomerării drumurilor. În ce măsură ar mai putea fi redresată azi situația infrastructurii feroviare?

Ceva nu se leagă deloc nici în infrastructura feroviară. Aici au fost investiții mai mici decît în infrastructura rutieră. Am avut o rețea feroviară destul de densă în comparație cu alte state, dar 30 de ani fără investiții în această infrastructură ne-au făcut să involuăm relativ față de alte state, iar infrastructura nu mai poate susține viteze suficient de mari.

Se poate redresa situația prin investiții și prin înțelegerea de către marile companii, care s-au instalat în diverse orașe din România sau în proximitatea lor, că și acesta este un mijloc de transport eficient, care este și mai ieftin, și mai ecologic, dacă vorbim de căile ferate electrificate.

Autostradă Bacău-Brașov, din perspectiva creșterii accesibilității pentru orașele din Moldova, joacă un rol aproape infim.

Autostrada Unirii, avantaje pentru întreaga regiune

Ce avantaje ar aduce Iașului construirea autostrăzii?

Cînd spun autostradă, nu mă gîndesc neapărat la Iași, ci la întreaga regiune. Ce i-ar aduce Iașului, le-ar aduce și Botoșaniului, Vasluiului, Sucevei, Neamțului. Acum se discută despre o autostradă a nordului, despre o autostradă Bacău-Brașov. Cea din urmă nu are aceeași importanță ca Iași-Târgu Mureș, pentru că, din perspectiva creșterii accesibilității pentru orașele din Moldova, joacă un rol aproape infim. Dacă vreau să mă deplasez de la Iași la Cluj, nu am să mă mai duc către sud, către Bacău, ca să utilizez o infrastructură de mai mare viteză, ci aș prefera drumul mai scurt. Să vedem dacă lucrurile se întîmplă.

Din punctul de vedere al infrastructurii, care credeți că ar trebui să fie ordinea priorităților?

Prioritare ar fi toate. Aeroporturile, de bine, de rău, s-au dezvoltat, dar asta tocmai din cauza accesibilității proaste dintre marile orașe. Dacă ar fi autostradă sau un tren de mare viteză Iași-București, nu am mai avea nevoie de atîtea relații zilnice cu avionul între cele două orașe, ba chiar s-ar putea să dispară. În privința autostrăzilor, trebuie reglate lucrurile și în Oltenia, Muntenia, Transilvania și în Moldova. În România, singurele orașe legate la un sistem de autostrăzi sînt Timișoara, Aradul și Lugojul, deși e un oraș mediu. Și trebuie neapărat să fie legat Bucureștiul. Trebuie neapărat legatul și estul de sud, deci consider prioritară o autostradă a Moldovei.

Drumurile sînt, în mare parte, mult sub nivelul mediu de calitate și nu trebuie neglijate nici aceste trasee. În ceea ce privește căile ferate, cred că trebuie insistat pe creșterea vitezei de deplasare, măcar între marile orașe. Și aș încuraja transportul produselor pe cale ferată, în detrimentul transportului rutier.

Sursă foto: https://www.facebook.com/george.turcanasu