In prag de alegeri, chirurgul Stefan Georgescu de la Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” cauta raspunsuri pentru „neajunsurile universitatii” si repeta mai mult pentru sine ca „mai am si bolnavii care ma asteapta dincolo”. Sansa pe care si-o acorda in lupta pentru postul de rector e propria modestie, fara de care s-ar simti bolnav . Cu subalternii vorbeste tare, raspicat si le mai arunca din cand in cand cate un „lasa-ma in pace” inofensiv. Cand vorbeste cu batrana, legata cu basma verde, rasfata cuvintele pe intelesul ei si o trimite „la doctorita Popa pentru niste hartiute”. Isi drege glasul des si invarte tacticos o tigara fara sa o aprinda.

De ce vreti sa fiti rector?

Motivul care ma face sa candidez tine de niste neajunsuri ale universitatii. Cred ca mai sunt lucruri de facut si in privinta alegerilor universitare. Avem si o lege a invatamantului care a modificat starea actuala a regulilor in invatamant. Ceea ce este cel mai particular, este ca a deschis calea mandatelor partiale.In cazul in care nu am implinit maine, la ziua alegerilor, varsta de pensionare pot sa candidez. Dar daca eu am un an sau doi de mandat, cat pot realiza in acest timp? Dupa parerea mea, nimic. Mai ales daca sunt candidat nou. Unul vechi mai are de finalizat cateva lucruri din mandat. Poate ca din punctul asta de vedere e corect, dar ca idee, mandatul partial imi displace.

Legea vorbeste foarte putin de disciplina. Eu folosesc notiunea de disciplina, legea foloseste notiunea de directie de curs. Indiferent daca o facem structura a universitatii, disciplina este un obiect de studiu si ea trebuie sa aiba o valoare pe masura. De aceea ne straduim si nu avem raspunsuri la intrebarea: care sunt disciplinele obligatorii si care sunt facultative? Interesul trebuie sa cada pe disciplinele fundamentale ale curriculei.

Credeti ca azi s-au deteriorat disciplinele fundamentale?

Sunt categoric de parere ca s-au deteriorat. Aceste discipline trebuie sa aiba structura lor, personalul lor. Exista discipline care s-au fracturat pentru ca sunt acolo doi oameni care nu se impaca. Mai sunt situatii cand din trunchiul de baza al disciplinei s-a scos un capitol sau doua, insistandu-se pe o anumita latura. De aici deriva discipline facultative care ar trebui sa fie obligatorii, smulgandu-se din trunchiul de baza. E clar ca acele discipline sunt vaduvite pentru ca de acel optional beneficiaza numai unii studenti interesati.

O alta problema nefireasca este programa analitica. Sunt programe analitice, moderne sau nu, care se suprapun. Cauza ar fi preocuparile cadrelor didactice care intra si pe alte domenii. Pe de alta parte, in loc de suprapuneri apar hiatusurile, portiuni neacoperite determinate de dezinteres sau de incompetenta.

„Problema este ca incep sa dispara oamenii de valoare”

Sunt cadrele didactice suficiente in raport cu activitatea?

In primul rand, suntem putini. Nu neg ca actuala conducere a dat ca retributie posturi, cat a fost posibil. A fost o realizare si din punctul de vedere al intentiei. Problema este ca incep sa dispara oamenii de valoare deoarece nu avem posibilitati serioase de selectare, iar ceea ce li se ofera nu este tentant. Este imposibil ca unui om de 30 de ani sa ii ceri atatea realizari. O alta problema este promovarea cadrului. Pana acum, singura posibilitate de promovare a fost transformarea postului. Dar eu o vad mai degraba ca pe o metoda de a scapa de un om in loc de a-l promova. Tu esti asistent si vrei sa fii sef de lucrari. N-ai un post liber de sef de lucrari in fata. Si atunci, cumuland norma ta cu un surplus de norma, iti iese munca unui sef de lucrari. Daca vine cineva sa te concureze si e mai bun decat tine, ai pierdut concursul dar nici pe postul de asistent nu te mai poti intoarce pentru ca acesta e desfiintat. Daca stii sa manuiesti bine lucrurile, mergi la sigur. Iar posturile vacante nu pot fi impartite pentru simplul motiv ca normarile merg la maxim. Daca unul din cadre renunta pentru un interval de timp sau pleaca la o alta specializare, cineva trebuie sa ii ia desagele aceluia si sa si le puna in spate. Nu le mai poti pune in spate ca nu prea mai ai unde.

De ce nu se apeleaza la forta de munca tanara pentru a imparti mai bine activitatea academica?

Un profesor universitar la noi castiga in jur de 1000 de euro, dar un asistent cu a patra parte din asta, nu poate trai. Daca chemi cu nici 10 milioane un tanar, nu va fi tentat sa vina. Nu se poate intretine iar daca mai face si imprudenta de a se casatori… Nu sunt castigurile pe masura eforturilor pe care le depui si nici suficiente pentru conditiile de viata. Aici intervine nedreptatea sociala. Toti ne vaitam ca nu avem bani insa nimeni nu se plange ca nu are de lucru. Mai intai muncesti si dupa aceea iei si banul.

Va cunoasteti adversarii pentru functia de rector?

Pentru oricare dintre noi, functia de rector este o provocare teribila si o incoronare a unei cariere. Fiecare cadru didactic poate visa sa ajunga rector. Eu nu stiu sa-si fi anuntat intentia de a candida decat actualul rector al universitatii, Vasile Astarastoae. Cu Traian Mihaescu am vorbit si in dimineata asta. Ceea ce stiu este ca Traian a venit la mine si mi-a spus ca ma sprijina. Sunt convins ca este omul care ar putea fi candidat la functia de rector fara niciun fel de dubiu. Pe langa ajutorul colegial pe care mi-l da, trebuie apreciat si sacrificiul ca renunta la aceasta lupta. Asta imi aduce aminte de ce am facut eu acum 12 ani cand in iminenta alegerii mele ca presedinte al Colegiului Medicilor Iasi, am cedat pozitia lui Vasile Astarastoae.

Acum regretati ca i-ati cedat locul?

Nu. Sunt convins ca a realizat niste lucruri deosebite.

Aveti ceva sa-i reprosati?

Ma abtin de a-i reprosa orice. Asta am facut in tot intervalul de timp cand intre noi au intervenit niste lucruri pe care nu le-am agreat. Acest lucru se intampla de 3 ani de zile. Pana atunci, daca aveai dreptate, Vasile Astarastoae ti-o dadea. Acum nu mai e asa.

Ce credeti ca i-a determinat schimbarea de atitudine?

Nu cred ca s-a imbatat cu putere. Este un om muncitor. Ceea ce i-a facut cel mai rau lui Vasile Astarastoae a fost ce a promis. S-a inconjurat de niste oameni care nu intotdeauna ii sunt pe masura. Grupul lui de oameni sustine aceeasi idee prin care ii da mereu dreptate. Sunt acei sustinatori care nu il contrazic, ci il lauda pentru orice lucru. Intr-o functie de conducere, ai nevoie si de oameni care sa te critice. Cand lucrurile merg bine, risti sa te imbolnavesti. Faci o boala care popular e cunoscuta de multa vreme. Eu am numit-o sindromul de insuficienta cutanata. Adica nu-ti mai incapi in piele de cat de mare ai crescut. Si daca nu ai in jurul tau niste colaboratori care sa te tina treaz, sa te aduca pe calea cea buna, nu te temperezi.

„Un necaz personal nu trebuie extins la institutie”

Credeti ca acelasi sindrom sta si la baza scandalului de la UMF?

Categoric, da. E acelasi diagnostic. Este omul care nu a putut acoperi toata expansiunea de functii pe care a reusit sa o acumuleze la un moment dat. A delegat sau nu responsabilitati. Colaboratorii l-au lasat in urma. Nu a putut controla tot, a mers pe incredere, iar colaboratorii nu au fost cei mai indicati. Aceasta a fost principala lui greseala. Eu nu ii reprosez decat ca vrea sa lase mostenire necazurile care il afecteaza, celor din jurul lui, implicand si universitatea. Un necaz personal nu trebuie extins la institutie. Daca vroia sa separe necazul personal de institutia pe care o conduce, ar fi trebuit sa isi dea demisia de onoare. Aceasta decizie nu l-ar fi impiedicat sa continue activitatile incepute in maniera in care vroia . Probabil ca dupa demisie, ar fi fost ales un prorector care sa acopere alegerile si perioada urmatoare. Dupa asta, Vasile Astarastoae ar fi putut candida pentru functia de rector. Numai ca el a preferat sa ramana acolo.

A preferat sa ramana la conducere. Ce urmari a avut acest lucru asupra imaginii universitatii?

Situatia este regretabila pentru ca institutia nu a gresit cu nimic, iar daca se confirma acuzatiile care i se aduc rectorului, institutia va fi vatamata si financiar. Asa par lucrurile pentru simplul motiv ca nu a avut intelepciunea, sfatul sa se retraga la timp.

Care este atuul dumneavoastra pentru functia de rector?

Sansa mea este ca nu sunt bolnav de putere. Am reusit sa identific la timp posibilitatea evolutiva spre o astfel de patologie si am avut grija sa am langa mine macar un dusman- un om care sa aiba pareri diferite sau chiar sa ma contrazica. Este adevarata povestea: „tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape”.

Adelina Fulga

Anca Burniche