Irina Schrotter: „Noi am trecut, în ultimii ani, printr-o perioadă de lipsă de idei în modă”

Irina Schrotter este unul dintre cei mai apreciați designeri vestimentari din România, cu un brand ce se află pe piață de peste 30 de ani. Apreciată la nivel international, a participat cu colecțiile sale pînă și la Berlin Fashion Week. Reprezintă un pilon important în lumea modei din România, ajutînd și susținînd tinerii designeri care își doresc o carieră în acest domeniu. Am provocat-o la un dialog despre cariera căreia i s-a dedicat și despre cît de multă muncă implică un drum de succes în acest domeniu

Ați terminat Universitatea de Medicină și peste un an, în 1990, ați intrat în lumea modei, ca designer de haine. Cum s-a produs acest salt imens de la medicină la modă?

Eu am terminat în 1989 Universitatea de Medicină din Iași, dar în timpul facultății, înainte de Revoluție, am cochetat destul de mult cu zona creației vestimentare. O prietenă de-a mea, care era șefa unui atelier de creație de la o mare întreprindere comunistă, s-a gîndit să facă niște colecții cu materialele pe care i le produceau în această fabrică. Iar eu să o ajut cu modele pentru a face acea prezentare de modă. Se știa că la Medicină erau fete frumoase. Văzînd ceea ce face ea, mi s-a părut că tinerii parcă își doresc altceva. M-am implicat și am început să propun și modele și așa s-a făcut că timp de trei ani de zile am colaborat cu ea pentru colecțiile acelei fabrici. Dar am fost contactată și de alte companii, tot de stat, evident, din vremea aceea, fabrica „Sporul”, spre exemplu care lucra doar tricotaje. Așa mi-am descoperit „talentul” acesta pentru că eu de profesie sunt medic. Nu am studiat niciodată nimic din ceea ce înseamnă zonă de design, artă sau altceva. Pur și simplu mi-am descoperit un talent, pe care în aprilie 1990, cînd s-a dat Legea privatizării, am considerat că e momentul să încerc să-l transform într-un business. Pe atunci lucram deja la Spitalul de Urgențe, ca medic stagiar la chirurgie plastică și reparatorie. A fost o decizie complicată – am renunțat la profesie și am încercat o afacere. Așa a început „povestea” noastră. Inițial am avut patru angajați și astăzi avem cîteva sute.

Care este prima dumneavoastră amintire din domeniul fashion?

Cred că e revista „Burda”. Părinții mei erau niște oameni cu venituri medii, bune pentru vremea aceea, care au încercat tot timpul să-mi îndeplinească dorințele, nu numai vestimentare. Ei erau de principiul că trebuie să ofere copilului, ca să nu găsească el soluții alternative de a-și mulțumi visele. Mama era cea care întotdeauna se așeza la mașina de cusut și îmi făcea cîte ceva din ceea ce visam eu. Îmi amintesc, de exemplu, că la absolvirea facultății am avut niște haine foarte extravagante și foarte excentrice făcute de mama, pe care toată lumea le-a admirat. Deci primele mele amintiri sînt legate de mama, de mașina de cusut, de cum accepta ea toate extravaganțele din capul meu de copil care din totdeauna a gîndit avangardist. Adică mai tot timpul îmi doream să fiu altfel, să mă diferențiez, nu voiam să mă îmbrac ca toate celelalte fete. Eu nu am avut perioada roz, nu am avut perioada prințeselor, eram mai băiețoasă, lucru care se vede și acum în ceea ce fac.

Mama nu mi-a dat niciodată să port rochițe, pentru că eram slabă, cu genunchi mari și tot timpul mă îmbrăca în pantaloni. Și am rămas așa; nu o să mă vadă nimeni niciodată în fustă, în rochii, pentru că mi-a intrat în cap lucrul acesta. Și mai departe se reflectă în ceea ce face brandul meu. E o linie mai androgină, mai băiețoasă ca atitudine. Și acoperă nevoia de a te simți confortabil, de a te simți bine în hainele tale de dimineața pînă seara. Am căutat tot timpul soluții alternative. Dacă dimineața porți pantofi sport în picioare, iar seara ai nevoie să pleci undeva, îți pui pantofi sau gheată cu toc și, fără să schimbi ținuta, ai schimbat aspectul instantaneu; îți mai pui și un colier și ești bine-mersi la orice întîlnire.

Brandul „Irina Schrotter” are greutate în industria românească. Cum ați reușit să păstrați puternic acest brand timp de 30 de ani?

Înconjurîndu-mă de profesioniști. Designerul principal, Aurora, e absolventa Facultății de Textile din Iași; pe fiecare zonă am absolvenți de universități pe profilul respectiv. Toate sînt persoane cu experiență, multe dintre ele sînt cu mine de 30 de ani, de la început. Confecționerii sînt ultra-calificați, deci sînt înconjurată doar de profesioniști.

Rețeta, cred eu, este să îți faci o echipă bună, să te înconjori cu profesioniști și să respecți fiecare om din echipa ta. Eu cu foarte mulți dintre colaboratorii mei vorbesc cu „dumneavoastră”, pentru că sînt mai mari decît mine și pentru că așa am fost educate. Respectul valorează mai mult decît banii pentru un om care vine la serviciu; știe că ceea ce face are o valoare pentru cel care conduce business-ul respectiv, că îi pasă și că ține la această colaborare.

„Trebuie să asculți consumatorul”

Cum ați trecut peste toate crizele din ultima perioadă?

Am încercat să fim flexibili, am încercat să ne imaginăm de ce are nevoie consumatorul. Am avut norocul că în mai 2019 am deschis și magazinul online, la care noi gîndisem că abia în cîțiva ani vom ajunge să avem o clientelă și o vînzare, printr-o dezvoltare organică. Deci nu ne propusesem vreun rezultat remarcabil prin bugete mari de marketing online. Dar am avut noroc că în pandemie m-am gîndit că femeile au nevoie de niște produse în care să se simtă bine acasă și cu care pot să iasă direct la supermarket, să-și facă cumpărăturile sau, ulterior, să meargă să bea o cafea cu prietenele. Așa, chiar de ziua mea de naștere, pe 5 mai, am lansat „Homebody”, o linie care a prins foarte bine și care din prima lună ne-a mărit cu 400% vînzările în online. Ceea ce a fost un succes remarcabil, pe care acum îl consolidăm. Și sperăm ca anul acesta să ne aducă o creștere de măcar 20-30%, care, practic, ar da brandului meu acea relaxare de care are nevoie ca să funcționeze în continuare. Pierderile au fost mari, contracția pe vînzare a fost la 70% cădere în primele luni. Acum am recuperat datorită online-ului, dar tot avem o pierdere de 30%.

Trebuie să fii flexibil, să găsești soluții, trebuie să vorbești cu oamenii, să știi în ce situație te afli, să le spui care este perspectiva, să asculți ideile lor și, cel mai important, să asculți consumatorul, adică să fii atent la ceea ce își dorește consumatorul căruia i te adresezi.

Ce fel de crize experimentează lumea modei, în afara celor economice, care afectează întreaga societate?

Noi am trecut, în ultimii ani, printr-o perioadă de lipsă de idei noi în modă. Adică moda a cam bătut pasul pe loc. Nu au mai fost designeri mari, care să vină cu niște schimbări majore în modă, ceea ce s-a simțit. Am avut sezoane întregi în care puteai să porți orice, că erai „la modă”. Chiar și acum sîntem într-un moment din acesta. Noroc că branduri cum ar fi BALENCIAGA sau GUCCI au reușit să rupă barierele și parcă să străbată cu o altă propunere de design, care pare că devine design dominant sau de styling, pentru că GUCCI merge mai mult pe o zonă de styling. Noi, designerii mici, nu avem branduri internaționale, așa că e greu să venim cu idei pe care să le impunem și lumea să le remarce. Lumea s-a schimbat, e foarte informată, își ia informațiile de pe net. Acolo vede imediat, ori din prezentările marilor case de modă ori de la influenceri, ceea ce prinde, ce merge sau ce se propune. Și atunci noi, cei care ne propunem colecții pentru comunitățile noastre, sigur, ne putem diferenția în felul nostru, dar ca filon creativ de bază trebuie să ținem cont de ceea ce merge la nivel mondial. Altfel dacă ești foarte diferit față de ceea ce se poartă, din păcate, e greu să te cumpere lumea. În cazul acela te adresezi doar unui public avizat.

„În Elveția te îmbraci ca să arăți corect”

Ați locuit în Elveția și anul trecut v-ați reîntors în România. Ce a însemnat pentru dumneavoastră experiența elvețiană, mai ales în domeniul acesta al designului vestimentar, în care activați?

Elveția e o țară aparte. Influența germană își spune foarte mult cuvîntul acolo. Femeile din Elveția sînt clasice, riguroase, se îmbracă corect. Întîmplător, am stat într-un canton vecin cu Italia, în Ticino, singurul canton în care se vorbește limba italiană, iar influența italienilor era foarte puternică. Am deschis un magazin acolo, în 2010 , cu care a trebuit să am foarte multă răbdare pînă cînd clienții au înțeles ceea ce propuneam.

În general, moda care se vindea acolo era o modă pe tipar german. Dar, încetul cu încetul, cu vitrine mai îndrăznețe, poziționînd magazinul pe cea mai bună arteră din Lugano, fiind vecini cu branduri mari și avînd magazine de marcă lîngă mine, care propuneau tot o modă mai avangardistă, am reușit să începem să ne facem o clientelă și să funcționeze și magazinul de acolo.

Sigur, Elveția e o piață aparte, dar care are și consumatori cu bani foarte mulți. Nu se poate compara cu România. Acolo tot timpul ești la următoarea răscruce – prețul trebuie să fie suficient de mare, ca să nu creadă că e ceva de calitate proastă, dar produsul suficient de bun, astfel încît să merite să dea banii pe un brand care nu este un brand internațional. Acolo e tot timpul o politică diferită, produsele pe care le poți achiziționa în România sau în Europa au un preț mult mai mic decît cum este în Elveția.

Femeile din România sînt mai îndrăznețe față de cele din Elveția?

Femeile din România sînt creative, lor le place să experimenteze. Sînt mult mai îndrăznețe și mai frumoase decît cele din afară. Mai feminine. Se îmbracă pentru ele. E o diferență mare între a te îmbrăca ca să îți faci tu o plăcere și a te îmbrăca pentru că te duci la serviciu și trebuie să arăți corect. Lucrurile sînt complet diferite. În Elveția te îmbraci ca să arăți corect.

„Prin trucuri foarte mici poți să fii la modă, dacă știi să-ți construiești o garderobă deșteaptă”

Moda se schimbă mereu, în fiecare sezon sînt diferite tendințe, de la an la an apar noi preferințe. Cum poți să fii și original și competitiv pe o piață ca cea pe care activați?

Alegînd produsele care fac diferența în sezonul respectiv – unul, două, nu trebuie să fie foarte multe. Importante sînt accesoriile, iar pentru voi, tinerii, important e machiajul și părul. Restul ține de atitudine. Nu sînt o persoană care să spună cuiva că e bine să țină pasul cu moda. Nu. E bine să-ți găsești stilul tău, să-ți creezi o garderobă care să îți permită ție să te joci cu piesele și să adaugi tot timpul ceva care e de sezon, indiferent că acel ceva e o pereche de cercei, un colier, o geantă, un bocanc, un accesoriu de păr. Prin trucuri foarte mici poți să fii la modă, dacă știi să-ți construiești o garderobă deșteaptă.

Ce înseamnă o garderobă deșteaptă?

O garderobă deșteaptă înseamnă sa-ți iei piese separate, care să poată fi tot timpul combinate între ele . Adică îți iei două-trei perechi de pantaloni, dacă porți pantaloni, sau două-trei fuste, dacă porți fuste sau rochii, cu tot felul de jachețele, cu sacouri. De exemplu rețeta mea e negrul, care la vîrsta voastră merge. Pentru că tinerii în ziua de astăzi poartă foarte mult negru. Pentru mine negrul e cel mai confortabil. Eu din negru nu ies; orice aș încerca dimineața tot la negru ajung, mă regăsesc cel mai bine în el.

Așa ați fost mereu?

E și un dress code la noi, în tot ce înseamnă meserii creative; în general dress code-ul e negru. Probabil pentru că ne simțim confortabil așa. În clipa în care pui o altă culoare pe tine, ți se schimbă starea. Iar noi nu prea avem nevoie să schimbăm multe stări pe zi, trebuie să fim acolo, în „zeama” noastră, în mood-ul nostru, să nu ne deranjeze nimic, ca să putem primi ideile care ne vin. Pentru noi cred că e o zonă de confort a hainelor negre. Așa se explică de ce, cînd sînt manifestări în zona industriilor creative, de exemplu Milano Fashion Week, străzile sînt pline de oameni în negru.

Cum ați evalua contribuția de pînă acum a brandului „Irina Schrotter” în industria modei?

Dincolo de faptul că de 30 de ani, prin ce facem, încercăm să ridicăm ștacheta pe tot ceea ce înseamnă schimbare de comunicare în modă, am organizat Romanian Fashion Week timp de 12 ediții, la Iași, și sperăm să continue și anul acesta, să revenim cu Romanian Creative Week, așa cum voiam anul trecut.

De asemenea, am fost o rampă de lansare pentru tinerii designeri. Cred că e o obligație a noastră, a tuturor, să avem grijă și să creștem și generația de după. Și ăsta este un lucru pe care și voi tinerii trebuie să-l învățați și trebuie să-l aveți bine înrădăcinat în mintea voastră. Ca atunci cînd veți simți că sînteți cu o carieră care și-a găsit deja traseul, să vă gîndiți: „Și acum în spatele nostru cine e?”. Și să începeți să vă ocupați de ei.

„Nici după 30 de ani nu există un sistem al modei în România”

Cît de importante sînt astfel de evenimente pentru acest domeniu?

Nu sînt importante numai pentru modă. Noi transformăm evenimentul Romanian Fashion Week în Romanian Creative Week. Vom schimba modelul, chiar dacă pilonul principal este cel de modă.  În jurul lui vin prietenii din industriile creative. Dorim să facem un eveniment mult mai mare, care să se adreseze mult mai multor industrii creative, pentru că viitorul sună altfel și generația voastră nu este la fel de atentă și de interesată de modă, așa cum a fost generația noastră.

Generația voastră e una care mai mult împarte, nu vrea să posede proprietăți, la voi e sharing , e sustenability, sînt alte valori, alte cuvinte cu care voi rezonați. Și atunci pentru noi e obligatoriu să găsim calea prin care o să reușim să vă atragem și vouă atenția, pentru că voi sînteți viitorii consumatori importanți de pe piață; e important să înțelegem cum judecați și cum gîndiți.

Sînteți unul dintre puținii antreprenori din țară care colaborează cu studenți, tineri care abia acum capătă experiență, și îi susțineți. De ce faceți asta?

Totdeauna în zona creativă este obligatoriu să ai în echipă oameni proaspeți, care vin cu idei noi. Ei vor sta și se vor impregna cu filosofia și cu ceea ce înseamnă brandul tău, dar, în același timp, ei vin cu ideile care duc mai departe mesajul și îl fac inteligibil pentru cei din generația voastră.

Pentru mine e obligatoriu să lucrez cu tineri, întotdeauna am lucrat, întotdeauna i-am provocat și le-am stimulat creativitatea, spunîndu-le simplu că mă interesează să aflu de la ei cum gîndesc, cum îmbracă ei pe cineva.

Cum îi vedeți pe acești tineri?

Superbi! Pentru mine tinerii tot timpul sunt grozavi, pentru că ei te surprind, au o altă perspectivă. Noi mai avem puțin pînă la sfîrșitul vieții, tinerii au o viață întreagă înainte. Pentru ei perspectiva e alta și e firesc ca viziunea lor să fie mult mai bine conturată.

„Moda reflectă o situație a societății”

Care este diferența dintre designul mondial și cel național?

Diferența constă în finanțare. La momentul actual toate brandurile internaționale au fost deja cumpărate de grupuri care investesc masiv în tot ceea ce înseamnă industria asta. Ei beneficiază de finanțări, de planuri de afaceri, de tot ceea ce înseamnă echipele care vînd produsul respectiv și știu să-l vîndă, să-l promoveze pe toate continentele.

Noi, din păcate, nu beneficiem de așa ceva. Nici după 30 de ani nu există un sistem al modei în România. Tot ceea ce lucrăm e pe riscul nostru și e destul de complicat să-ți sari nivelul. În România, dacă ai ajuns să ai o firmă în modă care să aibă o cifră de afaceri de 2-3 milioane de euro, e complicat să depășești nivelul acesta, pentru că nivelul următor sare la 7-10 milioane de euro și acesta e un nivel la care ai nevoie de finanțare.

Acum e un moment de criză economică majoră. Toată lumea discută despre cum rezistăm, cum rămînem pe piață pînă cînd problema sanitară va fi rezolvată. Acesta e singurul obiectiv pe care îl au toate firmele naționale cu care discut. Firmele mari gîndesc altfel, pentru că dispun de alte fonduri și finanțări și atunci ei văd global. Nu e neapărat mai simplu, poate fi mai complicat în situația asta. Auzim de falimente răsunătoare și la case mai mari. Dar fiecare trebuie să gîndească la nivelul lui, să-și stabilească obiectivele.

Care este obiectivul companiei d-voastră?

Pentru noi obiectivul este să existăm și după pandemie. Și, dacă se va întîmpla lucrul acesta, eu voi considera că am fost norocoși și că am știut să ne imaginăm strategiile cîștigătoare. După, vom vedea cum vom reuși să creștem.

Cît de importantă este acum moda pentru societate?

Moda reflectă o situație a societății. E o oglindă a ei în orice moment. Dacă vă uitați la fotografiile părinților voștri sau ale bunicilor, de cînd erau tineri, veți înțelege care era exact nivelul economic, nivelul social, educația în perioada respectivă. Moda e un indicator puternic din punctul acesta de vedere. E, pînă la urmă, un factor social important. Chiar dacă lumea nu realizează, există o terapie prin modă, prin ceea ce ne place – culoare, estetică – iar noi contribuim la acel mic moment de mică fericire.

Cînd te uiți în oglindă și vezi că arăți bine, parcă te simți altfel. Și eu cred că ăsta e un lucru care contează. Sigur, nu trebuie să ajungem să ne dăm toți banii pe modă, nu trebuie să devenim fashion victims, nu vorbesc despre așa ceva, dar, dacă stăm să ne gîndim și să medităm un pic, nimeni nu pleacă dezbrăcat din casă.

Ce vă doriți pentru industria fashion?

Îmi doresc să fim creativi, să găsim alte idei, să provocăm, să surprindem. Trebuie să ne gîndim fiecare dintre noi cum reușim să ajungem la consumatori, cum reușim să îi facem să fie atenți la mesajul nostru, cum reușim să-i motivăm simplu, fără să cheltuiască bani mulți. Să-și ofere o mică bucurie atunci cînd își permit. Dar numai atunci cînd își permit. Atenție! Dacă poți să-ți permiți să îți iei o bluză nouă în fiecare săptămînă sau o dată pe lună și asta nu deranjează bugetul familiei tale sau nu-ți pune părinții într-o situație de a-și lua de la gură pentru a-ți da ție, atunci, da, fă-o. Dar, dacă nu, în prim plan pune întotdeauna celelalte nevoi.

Ce înseamnă fashion-ul pentru dumneavoastră?

O bucurie! Atunci cînd văd o femeie îmbrăcată de la mine mă simt împlinită. Se întîmplă că mai și zîmbește cînd mă recunoaște – e o comunicare secretă, care mie îmi dă foarte, foarte mult. Bucuria mică pe care reușesc să o ofer femeilor merită tot efortul pe care îl fac.

Sursă fotografii: www.instagram.com/irina_schrotter