Pe Mihai Margineanu il „iubeste” toate femeile. La concertul din cadrul saptaminii Unifest, acestea au dansat pe mese si au uitat, pentru 2 ore, cit sint de feministe. Au cintat in cor „Gore din Chitila” si l-au chemat la bis, sa le mai cinte despre posete si sens giratoriu. Indragostit de muzica trupei „Parazitii”, Margineanu cinta de bucurie, vorbeste pe net cu fanii si, mai nou, ar juca si in filme.

Cred ca baietii de la „Parazitii” fac capodopere

Muzica pe care o cintati este pentru maturi?

Nu, nu cred acest lucru. Cred ca este o muzica care s-a uitat demult si eu am avut, ma rog, prezenta de spirit, sa o aduc inapoi la lumina, pur si simplu. Nu e o muzica pentru maturi, atita timp cit ma invita studentii la balul bobocilor, o inteleg, si e bine si ma bucura asta mai mult decit faptul ca o asculta maturii.

Ce ar putea invata oamenii din cintecele dvs?

Nu trebuie neaparat sa invete din muzica mea ci, in general, sa invete sa nu se plafoneze, sa invete in continuu, sa nu ajunga la o virtsa si sa creada ca nu trebuie sa isi mai bata mintea cu nimic. Ar trebui sa-si doreasca tot timpul sa descopere ceva nou.

Exista vreo diferenta intre Mihai Margineanu si personajele din piesele lui?

Da, sa stii ca unele piese sint chiar autocritice, fiecare avem faze in viata noastra cind sintem prosti, mindri, sau vrem sa dam impresia ca sintem altceva si atunci normal ca o sa rid chiar si de fostele mele atitudini, de mai demult. Pina la urma, atitudinea e aia care ne reprezinta. Am bagat cite ceva din mine in fiecare melodie, ca sa se inteleaga ca e foarte sincer ceea ce zic eu acolo.

Este muzica dvs doar „de pahar”?

Depinde, oamenii in general ma asculta cind se bucura, pe mine asta cel mai tare ma incinta, ca eu cint muzica de bucurie, nu de pahar. Este evident ca e nevoie sa iti aduci aminte si de sensibilitatile pe care le ai, e bine sa le dezvolti. Pina la urma, sensibilitatea e aia care ne deosebeste de animale.

Exista o virsta limita pentru descoperirea sensibilitatilor?

Nu cred ca este o virsta limita. E bine sa le descoperi cit mai devreme si sa le intelegi, sensibilitatile in sensul bun al cuvintului, nu in sensul rau al cuvintului. Sa nu dai cu piciorul si sa nu incerci sa te „purifici” doar de dragul de a parea altceva decit esti.

Afirmati ca peste vreo 50 de ani textele melodiilor trupei „Parazitii” vor fi studiate in scoala.

La orele de citire, da. Asa este. „Parazitii” sint foarte destepti, ma refer la Chelu, la Ombladon, sint foarte fini observatori ai oamenilor, ai starilor, ai societatii. Ceea ce scriu ei nu sint vorbe aruncate in vint si nu sint rime, sint pur si simplu poezii si, evident, peste o anumita perioada au toate sansele sa devina capodopere. Cred ca baietii de la „Parazitii” fac capodopere.

Exista vreo legatura intre muzica dvs si muzica lor?

Da, tocmai de aia am si scos impreuna o melodie, pe ultimul lor album.Eu cint doar refrenul, nu am nici un merit, nu am gindit eu nimic. Eu cint ceea ce ma reprezinta, ca ascult „Metallica” sau ACDC nu inseamna nimic. In viata cint „Ma iubeste femeile”, pentru ca asta e ceea ce imi place mie sa cint. Si daca nu ma bucur eu cind cint, nu se bucura nici omul ala din fata care ma asculta.

Se nasc multe lucruri frumoase intr-o mahala

Este vulgaritatea un mod de a transmite un mesaj?

Citeodata da, acuma depinde ce intelegi prin vulgar. Gindeste-te ca romanii sint singurul popor din lume care injura cind se bucura. Si cind spun roman, ma refer la toti romanii, de peste tot. Eu am vazut numere de masina, am vazut pe net o poza, cu un roman din New York care avea numarul la masina „pula mea”. Omul nu este inhibat, are o imaginatie bogata. Nu are rost sa ne ascundem dupa deget ca sintem altceva. Cred ca nu trebuie sa ne mindrim cu asta, dar nici nu trebuie sa ne ascundem.

Ce teme poate stirni o mahala?

De exemplu, pentru multa lume termenul „mahala” este foarte urit. Eu m-am nascut intr-o mahala care exista si acum, o mahala din Bucuresti si stradutele alea, ca-s mai multe, sint construite pe o veche mosie, unde traiau oameni saraci, muncitori dar curati, nu traiau golani, evident ca peste tot sint nemernici si uscaturi, dar asta nu este neaparat o mahala. Mahalaua este un loc de la marginea unui oras, sau un cartier dintr-un oras, un loc mai putin fatos, ca sa zic asa, da oamenii nu sint neraparat de proasta calitate. Mahalalaua ar putea chiar sa aiba o influenta buna, apropo de conceptiile unei societati. Se nasc multe lucruri frumoase intr-o mahala.

Piesa „Tango” nu e o declaratie misogina

Cunoasteti vreo jurnalista feminista?

Da, bineinteles. O gramada de jurnaliste feministe, care ar trebui sa inteleaga la un moment dat ca a scrie porcarii pe hirte nu inseamna ca esti jurnalist. O facultate de jurnalism nu te face neaparat jurnalist. Jurnalismul este o meserie pe care o inveti in timp, nu in facultate. Un absolvent al unei facultati de jurnalism asta este, un absolvent. Nu ai dreptul de a scrie porcarii nefondate. Mie nu mi s-a intimplat, dar vad la ceilalti colegi de-ai mei despre care se scriu porcarii foarte mari. Si avem exemplul Mihaelei Radulescu si al lui Dani Otil.

Cit misoginism ascunde piesa „Tango”?

Piesa „Tango” nu e o declaratie misogina. Am observant ca femeile isi ascund neputinta, neprofesionalismul, impotenta intelectuala in spatele misoginismului barbatilor. Sint jurnaliste care au declarat ca nu se pot dezvolta intr-un mediu, datorita barbatilor de acolo. Pe de o parte, acele femei au urmat facultati pe care le fac mai mult barbatii. Adica in momentul in care vrei sa te faci spion, cam vrei sa fii barbat.

Cum ar trebui sa fie o femeie?

Eu o vad foarte simplu. Ma deranjeaza prostia, tendinta idioata de a merge si de a cumpara orice e la moda. Lucruri care nu iti stau bine sau chiar te deformeaza, sau te deranjeaza din punct de vedere al spatiului, doar de dragul de a fi la moda. Si barbatii sint in aceeasi situatie. Astazi ma uitam la un prieten de al meu care purta niste blugi absolut infioratori, care il deranjau dar care sint la moda. Sigur peste 6 luni de zile nu ii va mai purta, ca sint incomozi. Asta ma deranjeaza, prostia de a purta ceva doar pentru ca este la moda, iar posetele sint accesoriile care te fac sa fii la moda. De exemplu, este o timpenie sa dai pe o poseta, care este o geanta imputita in care iti bagi niste lucruri, de obicei le versi chiar, 15.00 de Euro. Este o blasfemie sa iti cumperi un obiect atit de nefolositor cu atitia bani. Din banii astia o familie normala ar trai 3 ani de zile, ar trai bine. Mi se pare opulenta, prostie si mitocanie.

Niciodata nu am crezut ca este atit de provocator sa joci un rol

Ati aparut intr-un episod din serialul „Martori fara voie”. Chiar a fost „fara voie”?

Da, un serial foarte bun. Un film al lui Andy Lupu. Mie mi s-a parut cel mai bun serial care s-a scris vreodata in Romania. Andy este un bun amic de-al meu si m-a rugat sa cint in serial ca si cum as fi in visul unuia dintre personaje. Dupa care am jucat chiar in pielea unui alt personaj, din Clanul Sprinceana, de la Antena 1, 32 de episoade. Imi place mult sa joc in filme. Chiar as putea face si film si muzica. Nu ar putea sa puna cineva o cumpana intre acestea. Niciodata nu am crezut ca este atit de provocator sa joci un rol.

Ati reusi sa le impacati pe toate trei?

Da, pentru ca mie nu prea imi place sa muncesc. Businessul meu este, mai nou, la o scara foarte mica. Sint un specialist pe un domeniu foarte restrins din constructii, pe care multa lume nu il baga in seama, desi este foarte important.

Pe site-ul dvs ati initiat un fel de forum cu fanii. Sinteti dvs cel care le raspunde?

Eu raspund, da. Intru in fiecare seara si imi verific mesajele si ma bucura cind scriu oamenii frumos. Scriu unii si urit, eu le raspund si alora daca e cazul. Le scriu tuturor celor care cred ca merita. Uniii imi zic doar succes si multumesc si cale buna, ce sa le raspund? Sint oameni care ma intreaba diferite chestii si atunci le raspund.

Oamenii vin sa ma asculte, nu trebuie fortati

Ati primit si multe invitatii la nunta.

Da, am primit, dar eu nu prea merg pe la nunti. Nu este publicul meu, acolo vin oameni care sint impusi si pe unii ii deranjeaza ceea ce cint eu. Nu consider ca e bine sa ii inoportunezi pe unii in favoarea altora. Or, oamenii vin sa ma asculte , nu trebuiesc fortati.

Tot acolo spuneati ca vreti ca scoala pe care o vor face copiii dvs sa fie cea de la Brasov. Este acesta un model in ceea ce priveste invatamintul din Romania?

Nu este un model, mie imi place Brasovul. Esta aproape de Bucuresti, dar cel mai multi imi plac oamenii si muntii. Oamenii de acolo sint altfel decit in toata Romania, si asta e pentru ca au fost multe influente. Brasovul este mai cuminte decit Bucurestiul care a devenit, mai nou, un fel de Babilon

In muzica v-ati lansat intimplator, practic.

Da, a fost o intimplare. Eu cintam doar asa, pentru prieteni. Am fost la un studio platit de un prieten de al meu, eu nu am stiut ca el a dat bani, sa ma duc sa trag un disc pentru noi. Ei, el avea alte ginduri; vroia sa il scoata chiar pe piata. A fost un gest prietenesc, eu am aflat peste citeva luni. Eu, de exemplu, nu as fi avut niciodata curiozitatea de a intra intr-un studio si de a inregistra. M-a fortat intr-un fel. A iesit exact asa cum trebuia, normal, sincer, instrumente curate. Normal si bine, cred eu.

Lina Vdovii