Carson McCullers – “In vara aceea verde…”

(CUZANET, Iasi, 4 martie)

Carson McCullers

Bucuresti, Leda, 2006

Romanul “The Member of the Wedding” (n.r. “In vara aceea verde…”) al lui Carson McCullers i-a adus scriitoarei New York Critics Award in 1950, fiind pus in scena in acelasi an la Royal Court Theatre din Londra si ecranizat in 1952 si 1997. Conditiile in care cartea a aparut nu au fost dintre cele mai fericite: Lula Carson Smith avea partea stinga paralizata in intregime cind opera beletristica a fost publicata, in 1946, iar casatoria ei cu Reeves McCullers se terminase in urma cu citiva ani, pentru ca amindoi aveau relatii extraconjugale cu parteneri de acelasi sex.

 

“In vara aceea verde…” trateaza un subiect des intilnit in operele lui McCullers: izolarea spirituala a inadaptatilor din Sud. Firul naratiunii se infasoara in jurul personajului principal, omniprezent in scene, Frankie Addams, o fetita de 12 ani, sastisita de o vara fara de sfirsit, care planeaza asupra micutului si plictisitorului ei satuc. Personajul este caracterizat direct de autor, in raport cu societatea: “Era vara in care se implinea multa vreme de cind nu fusese membra. Nu facea parte din nici un club. Nu era membra nicaieri pe lume. Frankie devenise o persoana nesociabila, care le statea tuturor in cale si nu-si gasea rostul”. In atmosfera grea, apasatoare, a unei luni de august, Frankie isi contureaza personalitatea cu ajutorul a doua personaje, care orbiteaza in jurul ei: varul John Henry, un copil de 6 ani cu “cei mai mari genunchi pe care-i vazuse vreodata Frankie si unul dintre ei era intotdeauna acoperit cu o crusta sau cu un bandaj in locul unde se ranise sau se jupuise. John Henry avea o fata micuta, alba, botita si purta ochelari mici, cu rama de aur” si bucatareasa Berenice care “era neagra ca taciunele, lata in umeri si scunda. Spunea mereu ca are 35 de ani, dar o tinea asa de cel putin trei ani. Parul lins si uns pina la radacina si-l pieptana cu carare si avea o fata latareata si senina. Un singur lucru era in neregula la Berenice: ochiul sting, din sticla albastra, stralucitoare. Te fixa, teapan si fioros de pe chipul ei negru, linistit, si nimeni pe lume n-o sa stie vreodata de ce si-a dorit un ochi albastru”.

Evenimentul care va schimba viata lui Frankie este nunta fratelui ei mai mare, Jarvis, fost soldat in Alaska. Dupa ce se va chinui cu incertitudinea sentimentului, Frankie va realiza ca este indragostita de nunta, gasind in casatoria celor doi modalitatea de a scapa de satul in care traia si, implicit, de viata ei ca entitate definita independent de ceilalti. Copila incepe sa isi schimbe comportamentul, trecind de la furacioasa Frankie la domnisoara F. Jasmine, numele punindu-si-l dupa ce a observat ca cei doi indragostiti aveau nume aproape la fel: Jarvis si Janice. Gasim, in carte, un dialog interesant intre F. Jasmine si Berenice, asupra importantei pe care o are un nume:

“(Frankie:) – De ce este impotriva legii sa-ti schimbi numele? Berenice statea pe un scaun, profilindu-se in lumina alba, palida, a ferestrei. Tinea ziarul deschis in fata ei si capul, aplecat in jos, il intorsese intr-o parte, dindu-si silinta sa vada ce era tiparit acolo. Cind F. Jasmine vorbi, ea impaturi ziarul si il puse deoparte pe masa. / – Ai putea sa iti dai si singura seama, zise Berenice. Uite de aia! Gindeste-te ce incurcatura! / – Nu vad de ce, zise F. Jasmine. /  â€“ Ce ai acolo, deasupra gitului? intreba Berenice. Imi inchipuiam ca ai un cap… Gindeste-te putin. Presupune ca mi-ar veni pofta sa ma numesc doamna Eleanor Roosevelt. Si ca tu ai incepe sa te numesti Joe Louis. Si ca John Henry ar incerca sa fie luat drept Henry Ford. Ce incurcaturi crezi ca ar stirni asta? / – Nu vorbi copilarii, zise F. Jasmine. Nu la felul asta de schimbari m-am gindit eu. Vreau sa spun ca treci de la un nume care nu-ti convine, la un nume pe care il preferi. Asa cum l-am schimbat eu din Frankie in F. Jasmine. / – Se fac totusi incurcaturi, starui Berenice. Presupune ca ne-am schimba deodata cu totii numele, luind alte nume total diferite. N-ar mai sti nimeni despre cine se vorbeste, lumea intreaga ar innebuni. / – Nu vad…  / – Pentru ca intimplarile se leaga de numele pe care-l porti. Ai un nume si ti se intimpla tot felul de lucruri si te comporti fata de ele in diferite chipuri si comiti anumite fapte, astfel ca numele incepe sa capete imediat un inteles. Intimplarile se aduna in jurul numelui. Daca e rau si ai un renume prost, nu poti sa iesi din el si sa scapi. Iar daca este bun si ai o reputatie buna, atunci trebuie sa fii multumita si impacata. / – Dar ce s-a legat de numele meu vechi? intreba F. Jasmine. Si pentru ca Berenice nu raspunse imediat, F. Jasmine raspunse singura propriei sale intrebari: Nimic. Vezi? Numele meu nu inseamna absolut nimic”.

Odata cu schimbarea caracterului si a numelui, micuta Frankie incepe sa simta o anume conexiune intre ea si peregrinii care treceau prin sat. Ea spune tuturor planurile ei de a calatori cu nuntasii, odata ce nunta se va fi sfirsit. Credinta ei fierbinte in plecare o face sa intre intr-un hotel—cafenea, “Luna Albastra”, unde un soldat roscat pune ochii pe ea, inselindu-se asupra virstei ei. Ea se intilneste cu el mai tirziu in acea seara, dar reuseste sa fuga.

Dupa cum era de asteptat, nunta se dovedeste a fi un soc pentru tinara F. Jasmine, desi Berenice incercase sa o avertizeze: “Nunta a fost ca un vis, caci toate intimplarile petrecute i-au depasit puterile; din momentul in care, linistita si demna, daduse mina cu oamenii mari, pina in clipa cind, dupa spargerea nuntii, urmarise din priviri automobilul cu cei doi, indepartindu-se de ea si cind tavalindu-se pe jos, prin stratul gros de praf, strigase: “Luati-ma si pe mine! Luati-ma si pe mine!”, de la inceput pina la sfirsit, nunta s-a desfasurat ca un cosmar care nu putea fi strunit”. Fata nu renunta la ideea ei de a fugi de acasa si in aceeasi seara incearca sa plece, dar este prinsa la “Luna Albastra” de “Lege” si adusa inapoi acasa. Deznodamintul o arata pe Frankie Addams ca o domnisoara care si-a gasit un rost in lume, visind, impreuna cu noua ei prietena, Mary, sa ajunga faimoasa.

“In vara aceea verde…” ofera o privire de aproape asupra schimbarilor din viata unei fete de 12 ani, care isi realizeaza existenta in societate si incearca sa se adapteze, cu toate respingerile de care are parte, unei vieti normale, prezente la un adolescent.

Volumul ridica o problema de perspectiva: cit de dificil este sa te transpui in mintea unui copil, om matur fiind? Daca nu reusesti pe deplin, ii atribui calitati ori actiuni care nu ii sint firesti. Pe panta aceasta alunca pina la un punct si McCullers. Cartea, departe de a lasa cititorul sa arunce o privire in intelectul unui om in devenire, il face sa plonjeze, mai degraba, in mintea unui matur care incearca sa inteleaga mintea unui pui de om. / Dana – Gabriela Radu