26 februarie 2020 – este confirmat primul caz de COVID-19 în România. Uimiți, dar totodata neînfricați. „Un singur caz, atîtea milioane de oameni în țară, nu are rost să ne impacientăm”, gîndeau majoritatea românilor la momentul respectiv. Doar că socoteala de acasă nu se potrivește tot timpul cu cea din tîrg.

După focarul izbucnit în Italia, românii de acolo se întorc acasă de teama să nu se îmbolnăvească sau să li se restricționeze drepturile de deplasare. Vin acasă, dar fără să fie conștienți; vin cu tot cu virus și așa își îmbolnăvesc prietenii, familia, lărgind cercul infectărilor.

11 martie 2020 – 47 de pacienți depistați cu coronavirus in România. De aici începe calvarul. Se închid școlile. O săptămînă mai tîrziu se închid și universitățile.

24 Martie 2020– se declară stare de urgentă, nu mai putem ieși afară din casă fără motive întemeiate, fără declarație pe proprie răspundere sau în grupuri mai mari de trei persoane.

Avem cu toții dileme: „Vom reveni la muncă?”, „Ne vor plăti, chiar dacă stăm acasă?”, „Ne vom întoarce la școală/facultate?”, „Va trebui să repetăm anul școlar/universitar?”. Primim niște răspunsuri nesigure, pentru care nu eram pregătiți. De fapt, nu am fost pregătiți niciodată nici noi, oamenii simpli, și nici sistemul. Angajații rămași fără locuri de muncă în pandemie, intră în șomaj tehnic, alții rămîn fără loc de muncă din cauza patronilor dezinteresați.

28 Aprilie 2020– președintele și ministrul învățământului anunță că școlile, universitățile nu se mai deschid. Învățământul continuă online. Învățământ online, într-o țară cu peste 3 milioane de elevi în sistemul educație, dintre care, conform ministrului Monica Anisie, în jur de 250 de mii nu au acces la tehnologie.

Nu e de condamnat soluția de a muta învățământul în mediul online. E, pînă la urmă, singura soluție să fim în siguranță și să nu trebuiască să repetăm anul. Dar țara noastră nu era pregătită de așa ceva, la acei copii nu s-a gîndit nimeni. S-au gîndit abia acum, în plină pandemie. După aflarea veștii că nu ne mai întoarcem la cursuri, elevii au trebuit să completeze ONLINE, chestionare în care să precizeze dacă au acces sau nu la internet. Mai tîrziu, Monica Anisie a promis că toți elevii care nu au acces la tehnologie vor primi gratuit, pînă în septembrie, laptopuri sau tablete.

Dar problema nu e nici pe departe rezolvată. Potrivit unui comunicat al Institutului Naţional de Statistică (INS), un sfert dintre gospodăriile din România nu au acces la internet și în multe zone nu există nici măcar semnal GSM.

Examenele online, dificil de organizat

Cît despre facultate… cursurile se fac online, într-adevăr, după ce ne chinuim să găsim o platformă pe care să ne putem întîlni cu toții, nu doar cîte 3-4. Se fac în 20 de minute, cu teorie explicată fugitiv, din care nu înțelegi nimic. Pentru că da, unele universități din România nu au nici măcar o platformă proprie, ca să nu îi pună în dificultate pe studenți și profesori.

Într-un video devenit deja viral pe internet, o profesoară de la Universitatea Politehnica din București le cerea studenților să fie pregătiți pentru examen nu cu o cameră, ci cu două. Atenție, două camere cu care să se filmeze (cu una dintre ele studenții să-și filmeze fața, iar cu cealaltă degetele în timp ce tastează la laptop), pentru ca nu cumva studenții să poată copia. Unii studenți au explicat că nu dețin două camere. Alții n-au înțeles unde pot poziționa telefonul. Cu o mînă să scrie și cu alta să țină telefonul? Sau să îl rezeme de ce? Răspunsul profesoarei a fost să îl lege de gît. Da, da, de gît. Să îl poarte ca pe un accesoriu, ca pe un colier.

E de înțeles teama că studenții vor copia. Și cu anumite domenii chiar nu te joci. Mă gîndesc la studenții de la Medicină, care au foarte mult de învățat și tentația de a copia e și mai mare. Dar meseria pe care urmează să o aibă este extrem de importantă. Trebuie să ai siguranță totală, nu ai voie să riști sau să mergi pe ghicite cînd vine vorba despre viața unui om, nu?

Soluția celor de la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca a fost ca studenții să „jure” că nu vor copia, completînd o declarație de onestitate. Să fim serioși. Să pui un student să „jure” că nu va copia la examen e ca și cum ai ruga virusul să nu te infecteze.

Cam așa arată învățămîntul online în România în perioada asta. Cam așa arată România în perioada asta. Teste nu avem destule, masca intră în țară cu 1,5 lei bucata și este vândută cu 4 lei, cine are bani de internet și laptop face școală, cine nu, așteaptă.

Am adormit într-o lume și ne-am trezit în alta.

Sursă foto: www.descopera.ro